Only Until This Cigarette Is Ended / Doar până când țigara se sfarsesteOnly until this cigarette is ended,
A little moment at the end of all,
While on the floor the quiet ashes fall,
And in the firelight to a lance extended,
Bizarrely with the jazzing music blended,
The broken shadow dances on the wall,
I will permit my memory to recall
The vision of you, by all my dreams attended.
And then adieu,—farewell!—the dream is done.
Yours is a face of which I can forget
The color and the features, every one,
The words not ever, and the smiles not yet;
But in your day this moment is the sun
Upon a hill, after the sun has set.by Edna St. Vincent Millay
…………………………..
Doar până când țigara se sfarseste
Doar până când țigara se sfarseste,
O clipa in sfârșituri efemere,
Cand pe jos cade scrumul in tacere,
Și în lumina focului luceste,
În mod bizar, cu jazzul se-mpleteste,
O umbra spartă pe perete piere,
Memoriei atunci i-oi da-nvoire
De-a-mi aminti chipu-ti ce-n vis traieste.
Și apoi adio, visul s-a sfarsit.
Din chipul tau sa ia uitare-adanca
Culoarea, trăsăturile-ntregit,
Cuvintele nicicand, zâmbetele nu încă;
Dar pentru tine asta clipa e-n zenit
Cand soarele apune peste lunca.trad. M. M. Biela
MY STAR / STEAUA MEAAll, that I know
Of a certain star
Is, it can throw
(Like the angled spar)
Now a dart of red,
Now a dart of blue
Till my friends have said
They would fain see, too,
My star that dartles the red and the blue!
Then it stops like a bird; like a flower, hangs furled:
They must solace themselves with the Saturn above it.
What matter to me if their star is a world?
Mine has opened its soul to me; therefore I love it.Robert BROWNING
…………………………….
STEAUA MEA
Tot ceea ce as ști
Despre-o anume stea
E că poate zvacni
(Ca un spat de Islanda)
Cand o rosie sageata,
Cand albastra fulgerare
Prietenii au vrut indata
Să vadă-asa mirare.
Steaua-mi in roșie și-albastra fulgerare!
Apoi se-oprește ca o pasăre; ca o floare,-n zbor ghemuita:
Ei se vor multumi cu Saturn cel ceresc.
Ce-mi pasa dacă steaua lor e-o lume slavita?
A mea si-a deschis sufletul mie; de aceea-o iubesc.
trad. M. M. Biela
AFFIRMATION / AFIRMATIETo grow old is to lose everything.
Aging, everybody knows it.
Even when we are young,
we glimpse it sometimes, and nod our heads
when a grandfather dies.
Then we row for years on the midsummer
pond, ignorant and content. But a marriage,
that began without harm, scatters
into debris on the shore,
and a friend from school drops
cold on a rocky strand.
If a new love carries us
past middle age, our wife will die
at her strongest and most beautiful.
New women come and go. All go.
The pretty lover who announces
that she is temporary
is temporary. The bold woman,
middle-aged against our old age,
sinks under an anxiety she cannot withstand.
Another friend of decades estranges himself
in words that pollute thirty years.
Let us stifle under mud at the pond’s edge
and affirm that it is fitting
and delicious to lose everything.
Donald Hall
………………..
AFIRMATIEA îmbătrâni înseamnă a pierde totul.
Îmbătrânirea, toată lumea o știe.
Chiar și când suntem tineri,
o intrezărim uneori și dam din cap
când moare un bunic.
Apoi, vâslim ani de zile pe iazul miezului verii
ignoranti și multumiti. Dar o căsnicie,
începuta fără răutate, se risipeste
în resturi pe tarm,
iar un prieten din școală cade
rece pe un mal stâncos.
Dacă o nouă iubire ne poarta
dincolo de varsta mijlocie, soția va muri
cand se va simti cea mai puternică și mai frumoasă.
Femei noi vin și pleacă. Toate pleaca.
Iubita draguta care anunta
că este vremelnica
este vremelnica. Femeia îndrăzneață,
de vârstă mijlocie fata de bătrânețea noastra,
se scufundă intr-o anxietate pe care n-o poate suporta.
Un alt prieten de zeci de ani se înstrăinează
în cuvinte care poluează treizeci de ani.
Să ne înăbușim sub noroi la marginea iazului
și sa afirmăm că este
potrivit și delicios să pierdem totul.
traducere, Maria Magdalena Biela
MI-E MILĂ / I PITY
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viaţa făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istoveşti muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii îngheţaţi.
Mi-e milă de cerbi, căprioare şi iepuri ucişi de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, faţă-n faţă cu ucigaşul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă – javră cu inima seacă şi
cu creierul murdar.
Mi-e milă şi de tine, înfumurat şi prost.-Tudor Arghezi –
……………………………………..I pity
I have no pity enough to love the life of your creatures,
which you created to kill them.
I pity you, man.
I pity your feeble children.
I pity you being exhausted from toiling.
I pity the horses falling under the load.
I pity the stray dog.
I pity the birds that cry in winter in the frozen woods.
I pity the deer, doe and rabbits killed by the man
which I pity.
I pity the gentle beast, face to face with the killer ax.
I pity the oak shot down from its root.
I pity all flesh, all strength, all weakness.
I pity you, treacherous scoundrel – rascal with a dry heart
and a dirty brain.
I pity you too, arrogant and stupid.
Translated by Maria Magdalena Biela
WE GROW ACCUSTOMED TO THE DARK / NE-OBISNUIM CU BEZNAWe grow accustomed to the Dark —
When Light is put away —
As when the Neighbor holds the Lamp
To witness her Good bye —
A Moment — We Uncertain step
For newness of the night —
Then — fit our Vision to the Dark —
And meet the Road — erect —
And so of larger — Darknesses —
Those Evenings of the Brain —
When not a Moon disclose a sign —
Or Star — come out — within —
The Bravest — grope a little —
And sometimes hit a Tree
Directly in the Forehead —
But as they learn to see —
Either the Darkness alters —
Or something in the sight
Adjusts itself to Midnight —
And Life steps almost straight.EMILY DICKINSON
—————————————Ne-obisnuim cu Bezna –
Ne-obisnuim cu Bezna –
Cand lumina dispare –
Precum Vecinul tine Lampa
Sa vad-a ei Plecare –
Intai – pasim nesigur
Caci noua-i Noaptea-acum –
Apoi – cu Bezna potriviti –
Drepti – o pornim la drum –
Si tot mai larga – Bezna –
Ale Mintii Inserari –
Cand nici o Luna semn nu da –
Nici Stea – nu luce-n zari –
Cei mai temeri – bajbaie –
Si-ades de-un Copac dand-
Direct in Frunte sunt loviti –
Cand vazul invatand –
Ori Bezna se dizolva –
Ori a mintii lumina
Cu Bezna se imbina –
Si-astfel Viata se-anina –
In romaneste, Maria Magdalena Biela
GRAVITY’ S RAINBOW / CURCUBEUL GRAVITATIEILove never goes away,
Never completely dies,
Always some souvenir
Takes us by sad surprise.You went away from me,
One rose was left behind —
pressed in my Book of Hours,
That is the rose I find …Though it’s another year,
though it’s another me,
under the rose is a drying tear,
Under my linden tree ….Love never goes away,
Not if it’s really true,
It can return, by night, by day,
Tender and green and new
As the leaves from a linden tree, love,
That I left with you.THOMAS PYNCHON
……………………………….CURCUBEUL GRAVITATIEI
Iubirea nicicand nu va pieri,
Nicicand nu moare doar,
Mereu ceva, o amintire
Ne surprinde amar.Departe de mine-ai plecat,
Un trandafir in urma-ti ratacit –
in Cartea Orelor presat,
Aceast trandafir am gasit …Deși un alt an este,
deși sunt un alt eu,
sub trandafir e-o lacrimă uscată,
Sub teiul meu….Iubirea nicicand nu va pieri,
Nu daca este-adevărata
In noapte, zi, ea poate reveni
Tandra și verde și invigorata
Ca frunzele unui tei, iubire,
Pe care le-am lasat cu tine-odata.In romaneste, Maria Magdalena Biela
DISPLACED PERSON’ S SONG / CANTECUL PERSOANEI INLOCUITEIf you see a train this evening,
Far away, against the sky,
Lie down in your woolen blanket,
Sleep and let the train go by.Trains have called us, every midnight,
From a thousand miles away,
Trains that pass through empty cities,
Trains that have no place to stay.No one drives the locomotive,
No one tends the staring light,
Trains have never needed riders,
Trains belong to bitter night.Railway stations stand deserted,
Rights-of-way lie clear and cold,
What we left them, trains inherit,
Trains go on, and we grow old.Let them cry like cheated lovers,
Let their cries find only wind,
Trains are meant for night and ruin,
And we’re meant for song and sin.THOMAS PYNCHON
……………………………….
CANTECUL PERSOANEI INLOCUITE
De-i vedea un tren diseara
Profilat pe cer, in zare,
Stai in patura-ti de lana,
Dormi, caci trenu-oricum dispare.Trenuri cheama-n miez de noapte,
De departe-or suiera,
Trenuri ce strabat pustiuri ,
Trenuri ce n-au unde sta.Nimeni nu conduce trenul
Nime’-n grija farul n-are,
Trenuri n-au nevoie de-oameni,
Aparțin nopții amare.Gările stau pustiite,
Reci peroanele se-ntind
Ce-am lăsat e pentru trenuri,
Tot trec, noi imbatranind.Plângă precum neiubitii,
Strigătul lor zboare-n vânt,
Trenuri-s noapte si ruina
Noi, pentru păcat si cant.In romaneste, Maria Magdalena Biela
A FAIRLY SAD TALE / O POVESTE DESTUL DE TRISTAI think that I shall never know
Why I am thus, and I am so.
Around me, other girls inspire
In men the rush and roar of fire,
The sweet transparency of glass,
The tenderness of April grass,
The durability of granite;
But me- I don’t know how to plan it.
The lads I’ve met in Cupid’s deadlock
Were- shall we say?- born out of wedlock.
They broke my heart, they stilled my song,
And said they had to run along,
Explaining, so to sop my tears,
First came their parents or careers.
But ever does experience
Deny me wisdom, calm, and sense!
Though she’s a fool who seeks to capture
The twenty-first fine, careless rapture,
I must go on, till ends my rope,
Who from my birth was cursed with hope.
A heart in half is chaste, archaic;
But mine resembles a mosaic-
The thing’s become ridiculous!
Why am I so? Why am I thus?
…………………………………………………..
O poveste destul de tristaEu cred ca nu voi sti defel
De ce-s asa si nu altfel
In juru-mi fetele inspira
-n barbati freamat, foc ce mira,
al sticlei transparent gentil,
tandretea ierbii de April,
perenitate de granit
eu, insa, nu m-am planuit.
Flacaii intalniti prin barzi
erau, sa zicem, cam bastarzi.
Imi frangeau inima si cantul
S-apoi fugeau mancand pamantul
Spunand, ca sa-mi usuce fata,
ca-s prioritari parintii, viata.
Dar nu imi neaga experienta
nicicand calmul, inteligenta.
Desi-i naiva cea ce cata
Sa fie-o vesnic nonsalanta,
Tre’ sa-mi port funia pe distanta
Eu, blestemata cu speranta.
O inima-n jumate franta
e pura, casta, este sfanta
si are-o aura de-arhaic.
A mea arata cam mozaic.Povestea mea e de belea:
De ce nu-s altfel si-s asa?
Maria Magdalena Biela
RESUMÉ / RECAPITULARERazors pain you;
Rivers are damp;
Acids stain you;
And drugs cause cramp.
Guns aren’t lawful;
Nooses give;
Gas smells awful;
You might as well live.DOROTHY PARKER
…………………….
RecapitulareBriciul doare;
Apa-i jilava ;
Acizii-au culoare;
Pastila-i scarnava;
Armele-s ilegale;
Funia-i slaba;
Gazul miroase tare;
Traiesti, mai degraba..
Maria Magdalena Biela
THEORY / TEORIEInto love and out again,
Thus I went, and thus I go.
Spare your voice, and hold your pen-
Well and bitterly I know
All the songs were ever sung,
All the words were ever said;
Could it be, when I was young,
Some one dropped me on my head?DOROTHY PARKER
…………………………..
TEORIEBa iubesc, ba nu iubesc,
Asa plec, asa reviu.
Tine-ti vorba si stiloul –
Cu amar toate le stiu
Canturi ce-au tot zis sa zica,
Vorbe ce s-au repetat;
Oare, cand am fost mai mica
Cineva-n cap m-a scapat?
Maria Magdalena Biela
Copyright © 2024 by Magdalena Biela. All rights reserved.