ATELIERELE / THE WORKSHOPS
(1980–1984)
Prietenilor
ELEGIE I / ELEGY INici nu mai știi
de ce îți este atât de greu să trăiești.
Așa cum în Evul Mediu tulburările minții
erau puse pe seama tulburărilor de stomac,
tot astfel cauți și tu cauza
(biet furuncul crezându-se revoluție)
în ceea ce pe dinăuntru îndesit mănâncă
fără să te poată atinge.Mariana MARIN
……………….
THE WORKSHOPS
(1980–1984)To friends
ELEGY IYou don’t even know anymore
why is it so hard for you to live
Just as in the Middle Ages disorders of the mind
were attributed to stomach disorders,
so do you also look for the cause
(poor boil thinking itself a revolution)
in what on the inside thickened eats
without being able to touch you.trad. M. M. Biela
INCREMENESC / I STAND STONE-STILL
Fotografia fetiței de 15 ani îmi arde ochii.
Din hârtia lucioasă ea surâde.
Voia să ajungă scriitoare. Era. Este.Acum ar fi avut 55 de ani.
Mi-ar fi putut fi mamă.Încremenesc.
Eu nu trăiesc în Olanda
și peste 40 de ani aș avea aproape 70.
Am vrut să ajung scriitoare. Sunt? Voi rămâne?
CEA-DE-ATUNCI ar putea trăi în orice țară a lumii.
Mi-ar putea fi fiică.
Nenorocitele mele de poeme i-ar putea salva o carte.
Sufletul.
Viața.
Încremenesc.
Mariana MARIN………………..
STAND STONE-STILL
The photo of the 15-year-old girl burns my eyes.
From the glossy paper she smiles.
She wanted to become a writer. She was. She is.She’d be 55 now.
She could have been my mother.I stand stone-still.
I don’t live in the Netherlands
and in 40 years I would be almost 70.
I wanted to become a writer. Am I? Will I remain?
THE ONE-BACK-THEN could live in any country in the world.
She could be my daughter.
My damn poems could save her a book.
The soul.
The life.
I stand stone-still.
trad. M. M. Biela
SINGURA, LINISTITA / ALONE, PEACEFULDa, nu-i mai cer acestei lumi decât liniștea.
Dar despre liniște cu gândul la tine
și cu vorbele tale, Anne.
Singure, fără a fi rostite cuiva.
Amintește-ți: „Război, frig, întuneric,
camuflajul ferestrelor și într-un târziu pacea
întorcându-se singură, liniștită, printre atâtea dezastre,
în orașul tău și în mansarda mea”.Și astfel ajung din nou la Anne Frank,
fetița de 15 ani
din Olanda ultimului război.Un citat din binecunoscutul ei Jurnal
sau o dedicație a întregii cărți
memoriei sale
și-ar avea rostul.Se știe doar că Anne Frank a murit acum 40 de ani
în lagărul de la Bergen-Belsen
cu două luni înainte ca Olanda să fie eliberată.
Mariana MARIN…………………..
ALONE, PEACEFUL
Yes, all I ask of this world is peace.
But about peace with the thought of you
and with your words, Anne.
Alone, without being spoken to anyone.
Remember: “War, cold, darkness,
windows’ camouflage and eventually peace
returning alone, peacefully, among so many disasters,
to your city and to my attic”.And so I come back to Anne Frank,
the 15-year-old girl
from Holland of the last war.A quote from her well-known Diary
or a dedication of the entire book
to her memory
would make sense.It is only known that Anne Frank died 40 years ago
in the Bergen-Belsen concentration camp
two months before Holland was liberated.trad. M. M. Biela
GLASUL ANNEI SUB NIVELUL MARII / ANNA’S VOICE BELOW SEA LEVEL
Fără nici un semn de la tine, viață,
am continuat să trăiesc
făcându-mi zestre
din ceea ce mai toți aruncau peste bord.
Încărcături de tot felul
adunate în memoria mea puternică.
A nu uita, a nu te uita
a devenit câinele casei noastre.
Dimineața bea lapte,
la prânz umblă în două picioare,
seara schelălăie după tine.
Și toate acestea cu un anume fel de demnitate
fără de care și-ar răni mereu câte un deget;
fără de care și eu aș putea să nu te mai am.
Gestul lor scurt – o răpăială de gloanțe
adunate în memoria mea puternică.
Mariana MARIN
………………..Anna’s voice below sea level
With no sign of you, life,
I went on living
making me a dowry
from what most everyone else threw overboard.
All kind of loads
gathered in my strong memory.
Remembering, remembering you
has become our house dog.
In the morning he drinks milk,
at noon he walks on two legs,
in the evening he whines after you.
And all with a certain kind of dignity
without which he would always hurt a finger;
without which I might not have you anymore.
Their brief gesture – a rattle of bullets
gathered in my strong memory.trad. M. M. Biela
NACHTLIEDMă gândesc uneori la copacii
pe care Mandelștam își scria poeziile
în ultimii ani de viață.
Oare cum s-au integrat ritmului lor vegetal
după moartea poetului? Ce fel de frunze au dat?
Și scrisul, scrisul acela, cum l-au păstrat
până azi, peste iarnă?Mariana MARIN
………………..Nachtlied
I sometimes think about the trees
on which Mandelstam wrote his poems
in the last years of his life.
How did they integrate their vegetal rhythm
after the poet’s death? What kind of leaves did they bear?
And the writing, that writing, how they keep it
until today, over the winter?trad. M. M. Biela
SCAIETI VERZI / GREEN THISTLESCeva s-a schimbat.
Nu mă mai chinuiești în somn.
Ceva s-a schimbat și în utopiile mele.
Altădată visam cărți aidoma unor imperii
și scriam fără nici o jenă în limbile vii
pentru urechile moarte:
„Un război de o sută de ani”,
„La întretăierea drumurilor comerciale”,
„Sub nivelul mării”,
„Atelierele morții”,
„Psalmi”, „Elegii”…
Mă excita aprinderea propriului rug în ele
și băgarea mortului în casă
încă în timpul vieții sale.
Acum am renunțat, iubitule.
Cioplesc poeme.
Oarecum neglijent,
mai la suprafață,
cu multe resturi pe care tot eu le înghit.
Ceva nu mai e necesar,
se tot duce pe apa sâmbetei
și duminica nu se-ntoarce înapoi.
Doar uneori firul ierbii
pe care urc atât de încet,
încât încep să visez din nou imperii,
poeme de dragoste, grădini de trandafir,
castele de apă, scaieți verzi pe pereți.Nu, n-am devenit încă liberă.
Dar nici mult nu mai e.
Mariana MARIN
…………………..GREEN THISTLES
Something changed.
You don’t bother me in my sleep anymore.
Something has also changed in my utopias.
Once upon the time I dreamed of books like empires
and I wrote without any embarrassment in the living languages
for the dead ears:
“A Hundred Years War”,
“At the intersection of trade routes”,
“Below Sea Level”,
“The workshops of Death”,
“Psalms”, “Elegies”…
It excited me lighting in them my own pyre
and be in Dutch with everyone.
I’ve given up now, baby.
I carve poems.
Somewhat sloppy,
more on the surface,
with many scraps that I also swallow.
Something is no longer necessary,
it keeps going down the drain
and doesn’t come back.
Only sometimes the blade of grass
I climb so slowly
that I begin to dream again of empires,
love poems, rose gardens,
water castles, green thistles on the walls.No, I haven’t become free yet.
But not by much.
trad. M. M. Biela
MANTAUA UNUI POEM DE DRAGOSTE / THE MANTLE OF A LOVE POEM
Despre ce-aș fi putut vorbi
în zilele acestei veri cu tine?O manta putrezită pe care poeții o îmbracă
de atâtea sute de ani,
– așa îmi par uneori cuvintele la sfârșit de mileniu.
Îmi privesc mama aplecată amețitor deasupra lucrului de mână
care ne asigură existența și știu cât de nemulțumită este de mine.
Ar fi vrut să mă apuc de o meserie practică,
să nu mai vânez himera care se lasă noaptea cu pui cu tot
în bucătăria noastră strâmtă, printre florile-mi de tei;
să nu mai întârzii prin cartier fericită
că am găsit expresie și epic
în amintirile unui invalid de război uitat pe o scară rulantă;
expresie și epic pe o stradă pavată cu pietre interbelice,
pătrate, negre, lucioase; într-un lac în care o fată cu păr lung
a aruncat pe la asfințit un inel de argint
și-a început o viață aproape la fel de lungă când plouă.
Ar vrea să nu mă mai chinuiesc inutil,
să devin o elegantă și o „ea”,
să uit,
să părăsesc felul ăsta de a-mi despica firul vieții în patru.Numai că această manta putrezită îmi este atât de largă
încât mă împiedic zilnic de dragă în ea.
Aici îmi cresc mie altfel de aripi secrete,
aici sunt eu pământ bun, iarbă verde, amețitoare, înaltă,pentru a stelelor fiară întunecată
din lumea cealaltă.Despre ce-aș fi putut vorbi
în zilele acestei veri cu tine?Mariana MARIN
…………………….
THE MANTLE OF A LOVE POEM
What could I have talked about
in the days of this summer with you?A rotten mantle that poets have been wearing
for so many hundreds of years
– that’s how the words sometimes seem to me at the end of the millennium.
I watch my mother headily bent over her handiwork
that provides our existence and I know how displeased she is with me.
She would have wanted me to take up a practical job,
to stop hunting the chimera that drops off at night with her chicks and everything
in our cramped kitchen, among my linden flowers;
to stop lingering around the neighborhood happy
to have found expression and epic
in the memories of a war invalid forgotten on an escalator;
expression and epic on a street paved with interwar stones,
square, black, glossy stones; in a lake where a long-haired girl
threw a silver ring at sunset
and she began a life almost as long as it rains.
She would like me to stop suffering unnecessarily,
to become an elegant and a “she”,
to forget,
to leave this way of splitting the thread of my life in four.It’s just that this rotten mantle is so wide for me
that I stumble every day for love in it.
Here grow me different secret wings,
here I am good earth, green, dizzying, tall grass,to the dark beast stars
of the other world path.What could I have talked about
in the days of this summer with you?
trad. M. M. Biela
ARIPA SECRETA / THE SECRET WINGGânduri negre la capătul unui război de o sută de ani,
dar și speranța.
Botișorul ei umed – amintire celestă
din arțarul de lângă fereastră.
Oboseală, spaimă, îngrijorare
la capătul unui război de o sută de ani,
dar și zâmbetul fetiței noastre Anne.
Mersul ei ușor din aripa secretă în imaginație.
Felul în care ne-a unit.
Privește, ea acum se retrage,
noi rămânem.Deasupra, cerul.
Binele va învinge pentru încă o sută de ani.Mariana MARIN
…………………..
THE SECRET WING
Dark thoughts at the end of a hundred years’ war,
but also hope.
Her wet nose – heavenly memory
from the maple tree by the window.
Fatigue, fear, worry
at the end of a hundred years’ war,
but also the smile of our little girl Anne.
Her easy walk from the secret wing into the imagination.
The way it brought us together.
Look, she now withdraws,
we remain.Above, the sky.
Good will prevail for another hundred years.trad. M. M. Biela
CAMPANIE LA MIAZANOAPTE / NORTHWARD CAMPAIGNAcum, când grădina de trandafir este închisă în mine
ca într-o cămașă de forță
și îmi picură pe limbă un suflet prea mic și toxic;
când vreau cu adevărat să înțeleg
(fie și umblând și în patru labe în jurul
cunoștințelor mele pozitive)
și când deasupra spitalului latră un singur câine
iar creierul meu moale îl ascultă tandru și calm
(tandru și calm)
poate voi avea curajul să mărturisesc:„Să aduci pe lume o religie plesnind de sănătate
și să o dai celor mai singuri în viață decât în moarte.
Vărsare de sânge și pustiu să fie doar pentru tine și ai tăi.
În urma carelor de luptă vei vedea atunci visătoare litere de foc.
Acolo, animal tânăr, ți-e dat să trăiești și să mori”.și pulberea să se întoarcă în pământ
și pulberea să se întoarcă în pământ
Mariana MARIN………………..
NORTHWARD CAMPAIGN
Now, when the rose garden is enclosed within me
like a straitjacket
and a too small and toxic soul drips on my tongue ;
when I really want to understand
(be it walking on all fours around
my positive knowledge)
and when above the hospital only one dog barks
and my soft brain listens to it tenderly and calmly
(tenderly and calmly)
maybe I will have the courage to confess:“To bring into the world a religion bursting with health
and give it to the loneliest in life than in death.
Let bloodshed and desolation be only for you and yours.
Behind the chariots you will then see dreamy letters of fire.
There, young animal, it’s meant for you to live and die.”and the dust to return into dust
and the dust to return into dust
trad. M. M. Biela
Poem de dragoste / Love poemZiua în care descoperi
nesfârșita bunătate a morții
și valul de sânge începe să inunde o parte a lumii.
O, tinerii morți știu desigur mai mult.
Sub pielea de trandafir se află răspunsuri.
Amintește-ți:
pe o plajă murdară,
trupul unei femei adus de ape
și sufletul ei sălbăticit lovindu-ne fața.
Amintește-ți:
ziua în care am descoperit nesfârșita bunătate
și valul de sânge din care tinerii morți
fac semne celor de pe țărm…
Mariana MARIN……………..
Love poem
The day you discover
the endless goodness of death
and the tide of blood begins to flood a part of the world.
Oh, the young dead certainly know better.
Beneath the rose skin lie answers.
Remember:
on a dirty beach
a woman’s body washed up by the waters
and her savaged soul hitting our face.
Remember:
the day we discovered the infinite kindness
and the tide of blood from which the young dead
wave to those on the shore…
trad. M. M. Biela
Copyright © 2024 by Magdalena Biela. All rights reserved.