Mariana
Orbirea / The blindness
POSTED IN Mariana June 7, 2023
Orbirea / The blindnessAtunci mi-a fost frică, prietene.
O frică de animal tânăr a cărui evoluție este oprită brusc.
Erau zile când îmi descopeream sub pielea albă
nu cântecele (o, nu cântecele) ci un râs rău.
Știam: pentru unii urmarea firească a uitării de sine
este cucuta ușor pieritoare.
Dar pentru un mort, rătăcit în propria sa piele
ca într-un spațiu interplanetar,
moartea cui să o plângi?
Aflasem că după o sută de ani
bibliotecile tot mai visau cu ochii galbeni spre Alexandria
– iar broaștele din Galapagos priveau cu uimire
posteritatea multora dintre noi…
După o sută de ani memoria mea înverzise pe zidul casei;
ne priveam zile întregi și uneori
inventam mici jocuri de recunoaștere:
„Theseu, părăsind-o în insula Nexos pe Ariadne
aruncă de pe vasul care se depărtează o ultima privire
spre eroina zeiță care, din prim-plan,
întinde rugătoare
stânga spre el…”
După o sută de ani aveam o luciditate visătoare,
care (se știe!) îi poate opri pe mulți de la o trăire firească.
În nopțile transparente din sud adormeam luând poziția fătului,
aidoma astronauților în imponderabilitate
sau mă rugam, în vechea mea limbă nepământeană.
După o sută de ani, în sfârșit, după o sută de ani,
un acord între mine și această lume.
Fie și cu ochii arși,
– fie și cu țipătul facerii ucis în jurul unduitoarelor coapse,
fie și aici,
pe unde dacă ai să treci vreodatăai să vezi un mort fericit.
Mariana MARIN……………..
BlindnessThat’s when I was afraid, my friend.
A fear of a young animal whose evolution is suddenly stopped.
There were days when I’d discover under my own white skin
not the songs (oh, not the songs) but a wicked laugh.
I knew: for some the natural consequence of self-forgetfulness
is the easily perishable hemlock.
But for a dead man, lost in his own skin
as if in interplanetary space,
whose death is there to mourn?
I’d learn that after a hundred years
the libraries were still dreaming with yellow eyes towards Alexandria
– and the Galapagos frogs were looking in awe
at the posterity of many of us…
After a hundred years my memory was green on the wall of the house;
we’d look at each other for days and sometimes
made up little recognition games:
“Theseus, leaving Ariadne on the island of Nexos
casts one last glance from the receding vessel
towards the heroine-goddess who, from the foreground,
stretches her left hand prayerfully
towards him…”
After a hundred years I had a dreamy lucidity,
which (it is known!) can stop many from living a natural life.
In the clear southern nights I’d fall asleep in the fetal position,
like the astronauts in weightlessness
or I’d pray, in my old unearthly tongue.
After a hundred years, finally, after a hundred years,
an agreement between me and this world.
Be it with burning eyes,
– be it with the labour scream killed around the undulating thighs,
be it here too
where if ever you passyou will see a happy dead.
trad. M. M. Biela
BRUTA / THE BRUTE
POSTED IN Mariana June 5, 2023
BRUTA / THE BRUTESă vrei înapoi carnea și sângele ficțiunilor tale,
– iată prostia,
iată demența.
În această zi de ianuarie
străbat câmpia din sudul patriei,
fraternizând calm cu toate întoarcerile din exil;
cu toate blocadele continentale;
și cu toate războaiele de o sută de ani.
Eu trebuie să mai am timp – îmi spun.
Corbii de pe aici sunt de o uimitoare decență
în fața resturilor.Trebuie să mai am timp.
(Din memoria unui naufragiu
ficțiunile se ridică palide,
– străbătând cu atenție universul,
mușcându-i delicat pereții
Și totuși – se spune –
ele pot fi ucise mai precis decât noi)În această zi străbat câmpia din sud
și îmi aduc aminte de Mohammed Sceab;
și de Jan; și de prozatoarea timidă:
„Toată viața lor le-a fost dată o toamnă
cum n-a cunoscut Bacovia”
și încep să râd,
cu pleoapele plescăitoare împotriva mea.Vezi, perdelele-s lăsate
peste ultima mare iubire a secolului.
Dar ce ascunzi tu, îngerașule,
sub cuvintele ciuruite pe care ni le tot arăți?Putreziciunea – am spus –
și oribila spaimă de moarte
pentru care am închipuit cele mai frumoase minciuni
și cel mai bine organizat furt de mărgele
– spânzurându-mă apoi cu bună știință –
de-a lungul deceniilor de toate culorile,
și de toate tranzițiile.
Putreziciunea regăsirii de sine,
– arătându-și colții de lapte;
și pe cei de argint și de aur – am spus.
Putreziciunea și un februarie violent,
pentru care ar trebui să-și dea singure foc
toate paginile de glorie ale căilor ferate,
(și tocmai aici, pe lângă Dunăre).
Putreziciunea, iubire,
cu miros dulce de măr,– pentru care (în extaz) ficțiuni suave am fost inventați.
În spatele fiecărei ficțiuni
se ascunde desigur un mort;
și în spatele lui râsul meu palid,
– străbătând cu atenție universul,
mușcând delicat pereții…
Da, da,
corbii de pe aici sunt de o uimitoare decență
în fața resturilor.
Poate ei știu. Și poate că eu mai am timp.
După cum orice naufragiu poate lua forma lumii.
Orbirea – forma trupului meu.Vezi, perdelele-s lăsate
peste ultima mea iubire;
iar noi degenerăm sub zăpadă
cu simțurile întinse nervos
(cu sensurile zdrobite nervos)
în jurul celei mai puternice iluzii;și doar pentru ea,
– ficțiunea,
canalia,
bruta.
Mariana MARIN…………………..
THE BRUTE
To want back the flesh and blood of your fictions,
– here’s the folly,
the insanity.
On this January day
I cross the plain in the south of the homeland,
calmly fraternizing with all the returns from exile;
with all the continental blockades;
and with all the wars of a hundred years.
I must have more time – I tell myself.
The crows around here are amazingly decent
in front of the remains.I must have more time.
(From the memory of a shipwreck
the fictions rise pale,
– carefully crossing the universe,
delicately biting its walls
And yet – it is said –
they can be killed more accurately than us)On this day I cross the southern plain
and I remember Mohammed Sceab;
and Jan; and the shy prose writer:
“All their lives they were given one fall
such as Bacovia never knew”
and I begin to laugh
eyelids flapping against me.You see, the curtains have been drawn
on the last great love of the century.
But what are you hiding, little angel
underneath the crumpled words you keep showing us?The rottenness – I said –
and the horrible dread of death
for which I have concocted the most beautiful lies
and the best organized bead heist
– then knowingly hanging myself –
through the decades of all colors,
and all transitions.
The rot of self-discovery,
– showing his milk fangs;
and the silver and gold ones – I said.
Rotteness and a violent February,
for which all the glory pages of the railways
should set themselves on fire,
(and right here, on the Danube).
Rotteness, love,
with sweet apple scent,– for which (in ecstasy) suave fictions we were invented.
Behind every fiction
there is certainly a dead person hiding;
and behind him my pale laughter,
– carefully crossing the universe,
gently biting the walls…
Yes Yes,
the crows around here are amazingly decent
in front of the remains.
Maybe they know. And maybe I still have time.
As any shipwreck can take the shape of the world.
Blindness – the shape of my body.See, the curtains have been drawn
on my last love;
and we degenerate under the snow
with the senses nervously stretched
(with the meanings nervously crushed)
around the strongest illusion;and only for her
– the fiction,
the scoundrel,
the brute.
trad. M. M. Biela
IESIREA LA MARE / THE EXIT TO THE SEA
POSTED IN Mariana April 22, 2023
IESIREA LA MARE / THE EXIT TO THE SEA
Ce se poate face
cu un singur ochi,
lipit de un singur geam?
Cum se poate numi
o realitate plângăcioasă,
care își dă în cărți la drum de seară?
Dar noi ne-am iubit.
Există martori:
viața deschisă brusc la picioarele noastre
ca începutul unui război de o sută de ani
și copilul nebun, alergând prin zăpadă înainte de-a se naște;
utopiile scrise zilnic,
în bucătărie, pe stradă și în pat
(haha, sub așternuturi decad imperiile, spuneam);
carnea frumoasă și tânără
și timpul fără de timp
și fără de suflet;
ochiul de câine
prin care ne-am privit înaintea dezastrului…S-au dus toți, s-au dus cu toate
și punerea exactă a degetului pe rană
nu va mai salva nici o corabie.
Hei, lume frumoasă!Și totuși,
ce se poate face
cu un singur ochi,
lipit de un singur geam?Ci dă-ne nouă mai bine
moartea noastră întreagă
și nu ne mai alunga de la lumina inimii tale
Mariana MARIN………………….
THE EXIT TO THE SEA
What can you do
with one eye
glued to one window?
What do you call
a whiny reality
fortune-telling its cards at dusk?
But we loved each other.
There are witnesses:
life suddenly opened at our feet
like the beginning of a hundred-year war
and the mad child, running through the snow before it was born;
utopias written daily,
in the kitchen, on the street and in bed
(haha, empires decay under the sheets, we’d say);
the fair and young flesh
and the time without time
and without soul;
the dog’s eye
through which we looked at each other before the disaster…They are all gone,
and putting the finger exactly on the wound
will not save any ship.
Hey, beautiful world!And yet,
what can you do
with one eye
glued to one window?But give us better
our whole death
and banish us no more from the light of thy hearttrad. M. M. Biela
UN MAR DULCE, DULCE / A SWEET, SWEET APPLE
POSTED IN Mariana April 21, 2023
UN MAR DULCE, DULCE / A SWEET, SWEET APPLEVorbești, vorbești
– și mai ales umbli pe străzi fără tine,
doar cu o ușoară bâțâială a capului
și cu multe (oh, foarte multe)
bune intenții pentru prima zi a anului…
Și monstruozitatea poate fi contemplată!
Într-o iarnă,
pe lângă somnolentele case săsești,
ai văzut țâșnind din zăpada murdară
imaginea unui adolescent monstruos
și inocența ta
(linguriță cu miere a celor care își fac
la timp studiile)
s-a mai scurtat cu un cap:Ascultă! Ascultă!
„Nu oricine este în stare să-și simtă capul ca o plăcintă.”
„Ascultă! Tatăl meu bate apa orăcăitoare cu o ramură verde de arin
și surorile mele mângâie cu brațele lor de spumă
proaspetele insule de ierburi, de nuferi și gladiole…
Ascultă!”„Cine nu cunoaște revolta,
– pata sângerie sub unghie
și plutirea ușoară deasupra meselor cu fiole –
nici nu trebuie să mănânce strugurii de septembrie”…
Ascultă! Ascultă!Uneori monstruozitatea vine din noi
și poate fi și atunci contemplată,
– cămașa albă lipită de trup
și picăturile de ser visând geografia unei patrii imaginare
(a poemelor de la 17 ani, de exemplu)Dar tu umbli pe străzi fără tine,
doar o ușoară bâțâială a capului.
Tu chiar miroși ca poemele de la 17 ani:„Mi-e tot mai frig
și nu mai am nebunia, umilința, nebunia…
Într-o coajă de măr dulce, dulce
îmi înfig unghiile
și nu mai am umilința, nebunia, umilința…”Uneori, monstruozitatea e ceva care vine dinăuntru
– un salut cordial al cărnii
al ochiului strivit,
prin care și acum te visez…Mariana MARIN
………………….A sweet, sweet apple
You talk, you talk
– and mostly you walk the streets without you,
with just a slight nod of the head
and lots (oh, lots)
of good intentions for the first day of the year…
Even the monstrosity can be contemplated!
One winter
past the sleepy Saxon houses,
you saw the image of a monstrous teenager
sprouting from the dirty snow
and your innocence
(spoonful of honey of those who study
on time)
has shortened by a head:Listen! Listen!
“Not everyone is able to feel their head like a pie.”
“Listen! My father beats the croaking water with a green alder branch
and my sisters caress with their foam arms
the fresh islands of herbs, water lilies and gladioli…
Listen!”“He who does not know the revolt,
– the bloody stain under the nail
and the light floating above the tables with vials–
should not even eat the September grapes”…
Listen! Listen!Sometimes monstrosity comes from within us
and can be contemplated even then,
– the white shirt stuck to the body
and the serum droplets dreaming the geography of an imaginary homeland
(of 17-year-old poems, for example)But you walk the streets without you
with just a slight nod of the head.
You do smell like the 17-year-old poems:“I’m getting colder
and I no longer have the madness, the humiliation, the madness…
Into a sweet, sweet apple skin
I dig my nails
and I no longer have the humility, the madness, the humility…”Sometimes the monstrosity is something that comes from within
– a cordial greeting of the flesh
of the crushed eye,
through which even now I dream of you…trad. M. M. Biela
***
POSTED IN Mariana April 15, 2023
* * *
Era o fată de treabă.
Dimineața lenevea în pielea ei albă
din slăbiciune pentru ce o aștepta peste zi
și foarte mulți au auzit-o vorbind o limbă nepământeană.
Cât despre ziua, oh, despre ziua
în care ea a cunoscut apele reci
și a început să cânte,
numai acest plâns negru mai poate vorbi:„Am obosit de atâta iubire pentru cuvintele frumoase.
Învăț un alfabet nou,
în care fiecare literă îmi poate inventa sângele.
Ucenicie de câine – spun uneori prietenii
și vorbele lor au mai mulți ochi
și mai multe guri decât marea cea pescoasă.
Învăț un alfabet nou”.Din pudoare, auziți, din pudoare
își făcuse din moarte
o memorie unică…
Mariana MARIN…………………
* * *
She was a good girl.
In the morning she lazed in her white skin
out of weakness for what awaited her later in the day
and many heard her speak an unearthly language.
As for the day, oh, the day
she met the cold waters
and began to sing,
only this black cry can speak:“I am tired of so much love for beautiful words.
I’m learning a new alphabet,
where every letter can invent my blood.
Dog apprenticeship – friends sometimes say
and their words have more eyes
and more mouths than the fishy sea.
I’m learning a new alphabet.”Out of modesty, you see, out of modesty
she had made death
a unique memory…trad. M. M. Biela
PASARELA / THE WALKWAY
POSTED IN Mariana April 10, 2023
PASARELA / THE WALKWAY
(o artă poetică)„Nu-mi pasă unde ajung, zise Alisa”
Sfântă mizerie și viața la 24 de ani!
…dar ce melodramă, peronul
și ce prejudecată și liniștea din mersul meu
deasupra liniilor de tren,
deasupra liniilor din palmă!
O cușcă și o cușcă au 286 de linii
– am numărat cu atenție
Viața ta și a mea nu sunt atât de bogate:
– O femeie, un hotel și un somn de 50 de lei
în care să visezi doar de 20
(restul apă caldă
restul ceaiul sălciu,
restul „dar noi ne-am iubit”,
restul l-ai uitat, moarte)
Oho, și asta n-ar fi nimic!
Păsările ucise de viscol
și pustietatea sigură de ea
ca într-o lecție despre pronumele personal.
Oho, și nici asta n-ar fi nimic!
Un suflet, un răcnet,
deasupra apelor…
Despre Arcadia
despre mica nebunie de seară,
când simțurile devin duble,
când fiecare își iubește mai clar oasele,
oare s-a mai scris acum un poem?
Dar el, poetul?
Un câine îi poartă capul prin oraș:
– Și eu, stimabile,
am crezut în moartea deasupra marilor orașe.Și uite ce am aflat:
– Să lupți împotriva acelei părți din tine
unde slăbiciunea lucrează harnic – lamă de cuțit –
și ar putea reînvia călătoriile în afara lumii
sau artele japoneze.
Să lupți împotriva acelei părți din tine
unde morții familiei au numai cuvinte de laudă
pentru felul subtil în care le-ai înțeles dispariția
(și ei, ei, înnebuneau de atâta frumusețe a minții!)
Iată ce am aflat:
– Tot ceea ce ating începe să-mi semene.
Nu mizeria din afară, cea dinăuntru trebuie strivită.
Acolo unde o groapă sapă o altă groapă
și unde hai să o recunoșteam, moarte,
ne disprețuim în egală măsură.Oho, tot ceea ce ating începe să-mi semene
și cineva îmi mai trimite din când în când vești:
„Mă simt ca un gândac de Colorado
pe care insecticidele l-au uns rege.
Dar am aflat că nu există decât un singur eșec:
al amintirilor despre lichidul meu amniotic”.
Mariana MARIN……………….
THE WALKWAY
(an ars poetica)
“I don’t much care where I get to”, said AliceHoly mess and life at 24!
…but what a melodrama, the platform
and what prejudice and the quiet in my walk
above the train tracks,
above the lines in the palm!
A cage and a cage have 286 lines
– I counted carefully
Your life and mine are not that rich:
– A woman, a hotel and a 50 lei sleep
in which to dream of only 20
(the rest hot water
the rest brackish tea,
the rest “but we loved each other”,
the rest you forgot, death)
Wow, and that would be nothing!
The birds killed by the blizzard
and the desolation sure of itself
as in a lesson on the personal pronouns.
Wow, and that would be nothing either!
A soul, a roar,
above the waters…
Of Arcadia
about the little madness of last evening,
when the senses become double,
when each one loves his bones more clearly,
Has a poem been written yet?
What about him, the poet?
A dog carries his head through the city:
– And I, my esteemed one
I’ve believed in death above the great cities.And here’s what I’ve learned:
– Fighting that part of you
where weakness works diligently – knife blade –
and could revive off-world travels
or the Japanese arts.
Fighting that part of you
where the dead of the family have only words of praise
for the subtle way you understood their disappearance
(and they, they were going mad with such beauty of the mind!)
Here’s what I’ve learned:
– Everything I touch begins to look like me.
Not the mess outside, the mess inside must be crushed.
Where a hole digs another hole
and where let’s face it, death,
we despise each other equally.Wow, everything I touch begins to look like me
and someone sends me news from time to time:
“I feel like a Colorado beetle
that the insecticides anointed king.
But I’ve learned that there is only one failure:
of memories of my amniotic fluid”.
trad. M. M. Biela
CAMERA CU FERESTRA SPRE MARE / THE ROOM WITH WINDOW OVERLOOKING THE SEA
POSTED IN Mariana April 1, 2023
CAMERA CU FERESTRA SPRE MARE / THE ROOM WITH WINDOW OVERLOOKING THE SEA
La început i-au propus să-și schimbe sângele
cu unul mai rece.
I-au adus tratate și legi,
icoane pe sticlă și ape minerale.
Poziția aștrilor, zodiacul,
– i-au fost cercetate îndeaproape.
I-au dat pâine și circ.
Au îmbăiat-o cu prafuri stelare.
I-au arătat pe întuneric
inimi și suflete de meteoriți: – Alege!
Dar ea, nu.
(Era într-un sfârșit de secol plăpând,
când oamenii mari erau răspândiți prin cămări de tot felul
și priveau triști răsăritul-apusul prin gaura cheii.)
Apoi:Doctorul: – Funie, feniramin, extraveral, cuțit, naftalină?
– Funie.
Logodnicul: – Crizanteme, lăcrămioare, trandafir, tufănele,
imortele, trandafir?– Funie.
Pentru prima dată
a privit drept în față lumea în care trăia.
I-a plâns la piept.
Apoi:
în camera invadată de ape,
pescărușii se luptau cu un roi negru de gheare.
– Hei, mai este cineva pe aici?
a întrebat într-un târziu roiul de gheare.
– Nu, i-a răspuns o voce în livrea dintr-o carte.
Marchiza a ieșit la orele 5.(Absurd și fără întoarcere scria pe ultima pagină din calendar.
Absurd și fără întoarcere, în acei an. )Mariana MARIN
……………………
The room with window overlooking the sea
At first they offered to exchange her blood
for a cooler one.
They brought her treaties and laws,
icons on glass and mineral waters.
The position of the stars, the zodiac,
– were closely scrutinized.
They gave her bread and a circus.
They bathed her in stardust.
They showed her in the darkness
the hearts and souls of meteors: – Choose!
Yet she didn’t.
(It was at the end of a feeble century,
when the great men were scattered through pantries of all kinds
and sad were watching the sunrise-sunset through the keyhole.)
Then:Doctor: – Rope, pheniramine, extraveral, knife, mothballs?
– Rope.
Fiancé: – Chrysanthemums, lilies of the valley, rose, bushes,
immortelle, rose?– Rope.
For the first time
she looked straight at the world she lived in.
She wept at its chest.
Then:
in the waterlogged room,
the seagulls were fighting a black swarm of talons.
– Hey, anybody else around?
asked the swarm of talons at one point.
– No, replied a voice in livery from a book.
The marquise went out at 5 o’clock.(Absurd and irreversible was written on the last page of the calendar.
Absurd and irreversible, in those years. )Hope, 1886, (1912). Artist: George Frederick Watts
trad. M. M. Biela
POEM DE DRAGOSTE / LOVE POEM
POSTED IN Mariana April 1, 2023
To Roland ERB, the artist born on the 1st of April, a happy and blessed birthday!
POEM DE DRAGOSTE / LOVE POEM
Ai vrea să spui ceva impersonal,
– ca o seară la țară,
în care te ascunzi cât mai bine sub așternuturi,
în care te strângi roată,
până când începi să semeni cu un fel de lume a ideilor…
– „Copila Atenei călcând peste ierburi cu liniște mare”
mormăie câinele,
care te vede sărind fereastra cu capul în mâini.
Singuratecă,
lângă balta romantică
vorbești cu precizie: „Oh, dragul meu! Iubirea
ce ți-o port
m-a întristat la față;
și carnea noastră tot mai schelălăie
cu demnitate…”
Scoți un pumn de nămol și îl înghiți cu poftă. E bun.
Câinele te privește o clipă fix – din mizeria lui de câine –
și o ia la goană,
urlând cu precizie…Mariana MARIN
…………………..
Love poem
You’d like to say something impersonal,
– like an evening in the country,
when you hide as best you can under the sheets,
when you curl up,
until you start to resemble some kind of world of ideas…
– “Athena’s girl treading over the grasses with great stillness”
mutters the dog
who sees you jumping out the window with your head in your hands.
Alone,
by the romantic pond
you speak with precision: “Oh, my dear! The love
I bear thee
has saddened my face;
and our flesh is still whimpering
with dignity…”
You scoop up a handful of mud and swallow it with lust. It’s good.
The dog stares at you for a moment – out of his doggy misery –
and takes off running,
howling with precision…trad. M. M. Biela
ISTORIE MURDARA / DIRTY HISTORY
POSTED IN Mariana April 1, 2023
ISTORIE MURDARA / DIRTY HISTORY– De ce să nu părăsești istoria asta murdară,
îi strigam
Uite, promit:
– Am să orânduiesc singură astrele după pofta inimii tale!
– Duminica n-am să-i mai citesc câinelui din
Codicele Voronețean!
– N-am să mai inventez istorioare ieftine
pentru pensionarele blocului!
(doar-doar voi găsi la una ceva din zâmbetul tău,
din mersul tău împiedicat și tandru…)
– Am să-mi iubesc bărbatul cu dragoste de câine,
N-am să uit niciodată să plătesc la timp chiria!
(și în patru labe am să plătesc la timp chiria
și fără cap
și fără mâini)
– N-am să mai port trupul acesta de sperietoare!
Am să mă fac frumoasă, frumoasă, frumoasă…
Vezi?
De ce să nu părăsești atunci
istoria asta murdară?Mariana MARIN
…………………..
Dirty history
– Why don’t you leave this dirty history,
I was shouting to him
Look, I promise:
– I will arrange the stars myself to your heart’s desire!
– I won’t read to the dog on Sundays
the Voronezh Codices!
– I will no longer make up cheap stories
for the retired women of the blockhouse!
(maybe, just maybe I’d find in one of them something of your smile,
of your clumsy and tender walk…)
– I will love my man with the love of a dog,
I will never forget to pay my rent on time!
(and on my hands and knees I’ll pay the rent on time
and headless
and no hands)
– I won’t wear this scarecrow of a body anymore!
I’m gonna make myself pretty, pretty, pretty…
See?
Why not just leave
this dirty history then?trad. M. M. Biela
UTOPII SI ALTE POEME DE DRAGOSTE / UTOPIAS AND OTHER LOVE POEMS
POSTED IN Mariana March 19, 2023
UTOPII SI ALTE POEME DE DRAGOSTE / UTOPIAS AND OTHER LOVE POEMS
Gata să-ți inventezi o dispariție.
Gata să iei locul varului de pe zidul din fața casei,
– în acea după-amiază de septembrie,
când cineva îți mesteca tacticos oasele,
când viața ta era la sute de kilometri
și spăla geamurile lui aprilie.
Gata să nu mai crezi,
în ceea ce are dimineața patru picioare,
la prânz două și seara trei
– și totuși să speri,
să vrei să miști un deget pe țeasta catifelată
a lui septembrie
(chiar dacă povestea asta – o știi și tu! –
nu va face pe nimeni să-și amintească de tine)
Gata de hohot,
– în acea după-amiază de septembrie,
în care Gulliver scâncea în coapsa ta dreaptă
și tu îi citeai „Utopii și alte poeme de dragoste”.
Gata să crezi în iubirea aproapelui
și tocmai de aceea să strângi bine perna în brațe
(și să-i întorci și obrazul celălalt)
Gata de dispariție
Pentru că altfel nu se mai poate
și nimeni nu-ți spune nimic
Mariana MARIN
…………………..
UTOPIAS AND OTHER LOVE POEMS
Ready to make up your own disappearance.
Ready to take the place of the whitewash on the front wall,
– on that September afternoon,
when someone was tactically chewing your bones,
when your life was hundreds of miles away
and washing April’s windows.
ready to stop believing
in what has four legs in the morning,
two at noon and three in the evening
– and still hope,
still want to wiggle a finger on the velvety skull
of September
(even though this story – you know it too! –
won’t make anyone remember you)
Ready to roar
– on that September afternoon,
when Gulliver was whimpering into your right thigh
and you were reading him “Utopias and Other Love Poems.”
Ready to believe in thy neighbor’s love
and that’s why you’re ready to hug the pillow tightly
(and turn the other cheek too)
Ready to disappear
Because there is no other way
and no one tells you anything
trad. M. M. Biela
