Claudiu
Lumea își încâlcește meridianele / The world’s got its meridians all tangled up
POSTED IN Claudiu November 1, 2021
Lumea își încâlcește meridianele
în timp ce păsările se-ntorc cu spatele din țările calde, și ca să-nțelegi ceva poate că îți trebuie
stăruință și abnegație
sau sardele și flori de plastic („Iepurele-Alb aduse o hârtie, pe care se afla scrisă o poezie și era nesemnată.
Regina spuse că asta dovedește că Valetul-de-Cupă e vinovat”), toate fetițele evadează din labirint când se trezesc,
toți cei care au văzut luna luminând peste carierele de granit devin prooroci sau comis-voiajori, toate sloganurile s-au predat
pedagogiei trucate a diavolilor politicoși, au crescut copacii în Plumbuita
pe marginea aceea a lacului cred că mi-am văzut într-o zi de vară chipul
și am suferit moderat
în ciuda pedepsei drastice dictate de către Regină.Claudiu KOMARTIN (din volumul “Autoportret in flama de sudura”)
…………………………..
The world’s got its meridians all tangled up
while the birds return backwards from the warm countries, and to
understand something you may need
perseverance and self-denial
or sardines and plastic flowers (“the White-Rabbit brought a piece of paper
with a poem written on it and it was unsigned.
The Queen said it proved that the Jack-of-Hearts was guilty”),
all the little girls escape from the maze when they wake up,
all those who saw the moon shining over the granite quarries become
prophets or salesmen, all the slogans have surrendered
to the rigged pedagogy of political devils, trees have grown in
Plumbuita
on that lakeside I think I saw my face one summer’s day
and I suffered moderately
in spite of the drastic punishment dictated by the Queen.
(din volumul “Self portrait in welding flame”)
traducere, Maria Magdalena Biela
Album
POSTED IN Claudiu November 1, 2021
Album
Ne fotografiem pe rând
cu muribunzi și nou-născuți
încercăm să apărăm soarele de primejdia
colonizării cu hoardele de militanți ai salvării
speciei prin devorare și exod
băuturile tari ne dau
din ce în ce mai des târcoale
niște bestii mici lihnite
dornice să prindă și ele ceva
de la ospățul tuturor neiubiților
premedităm întâlnirea cu somnul
zdrăngănim ușor din instrumentele noastre simple
la umbra unor copaci dopați cu
libertate și raze gammanu mai suntem spontani
nu mai suntem visători
am putea să ne apucăm
în sfârșit să trăim să scriem
sau să fim pacienții perfecți ai unei
toamne în care va mai muri
zdrobit de grindină un sturz
se va mai naște în sud un pui de cămilă
pe care vom încerca să-l îngrijim să-l creștem
pentru a-l trece mai târziu prin urechile acului
când acul se va apropia
și-i vom auzi glasul zăngănitor și alintat
cum ne spune pe nume cum ne cheamă oasele ceva mai aproape
Claudiu Komartin
…………………………Album
We take turns photographing
with the dying and the newborn
we’re trying to protect the sun from the danger of
colonization by hordes of species-saving militants
by devouring and exodus
hard drinks are
increasingly lurking around us
starved little beasts
eager to catch something too
from the feast of all the unloved
we premeditate the encounter with sleep
we lightly rattle our simple instruments
in the shade of trees doped
with freedom and gamma rayswe are no longer spontaneous
we are no longer dreamers
we could start
finally to live to write
or to be the perfect patients of
an autumn in which one more thrush will die
crushed by hailstones
another baby camel will be born in the south
that we’ll try to nurse and raise
to put it later through the needle’s eye
when the needle will approach
and we’ll hear its tinkling, cudly voiceas he calls us by name as he calls our bones a little closer
traducere, Maria Magdalena Biela
Aiko Monzaemon, curtezană / Aiko Monzaemon, courtesan
POSTED IN Claudiu September 26, 2021
Aiko Monzaemon, curtezană / Aiko Monzaemon, courtesan
Nu am făcut niciodată dragoste de două ori cu același bărbat.
Unii spun că aș fi o stricată,
însă credeți-mă: sunt cea mai sfioasă persoană
pe care nu o cunoașteți,
singura fecioară pe care luna o înțelege
și îi dă bani de țigări după ce se spală,
se-mbracă și pleacă pe străzi pustii
în căutarea unui fruct de nimic
pe care l-aș putea prezenta ceremonios și mamei, și labiilor
mele.
Dacă aș face același lucru de două ori,
lumea nu ar mai avea nici un sens.
Dacă aș face același lucru de două ori,
ar trebui să mă sinucid ca suratele mele din Saitama.
Totul se transmite prin repetiție,
și vinovăția, și jalea, și frigul, și nebunia.
Eu nu o să repet nimic.
Nu o să calc din nou în locul acela
în care am trăit extazul, deznădejdea, mânia –
animalul ăsta nemilos
cu care te hârjonești și-i vorbești, care așteaptă și încuviințează
fățarnic
când îl alungi,
deși nu caută decât să ți se așeze în poală
pentru totdeauna.
CLAUDIU KOMARTIN……………………..
Aiko Monzaemon, courtesan
I’ve never made love twice to the same man.
Some say I’d be rotten,
but believe me: I am the most shy person
which you do not know,
the only virgin the moon understands
and gives her cigarette money after washing,
she dresses and walks the deserted streets
in search of a fruit of nothing
which I could ceremoniously present to both my mother and
my labia.
If I did the same thing twice,
the world would be meaningless.
If I did the same thing twice,
I should commit suicide like my Saitama sisters.
Everything is transmitted through repetition,
guilt, and grief, and cold, and madness.
I won’t repeat anything.
I won’t step on that place again
where I lived ecstasy, despair, anger –
this ruthless animal
you harass and talk to, who waits and nods
hypocritically
when you drive him away
although he only seeks to sit on your lap
forever.traducere, Maria Mag
dalena Biela
„Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în peșterile din munți” / “Neither in the sky, nor in the middle of the ocean, nor in the caves of the mountains”
POSTED IN Claudiu September 26, 2021
„Nici în cer, nici în mijlocul oceanului,
nici în peșterile din munți” /
“Neither in the sky, nor in the middle of the ocean,
nor in the caves of the mountains”
Doctore, doctore, nu rânji încă, nu ți-ai găsit omul.
Sunt mai sarcastic decât tine la orice oră,
iar despre cinism mai bine să nu vorbim
e cam prea devreme, nu crezi?
Știu, am rămas doar noi doi,
deși aș fi preferat ca-n locul tău să fie
un barman,
un împătimit de pariuri,
o midinetă.
Chestia asta chiar n-a depins
de mine sau de tine,
așa că să nu ne rățoim unul la altul
și nu, n-o să mă convingi să mă piș în plosca aia.
Doctore, doctore, nu te juca de-a Dumnezeu
cu mine, s-ar putea să-mi smulg perfuzia
și să te strâng de gât cu ea până apare o infirmieră.
Simt că încă mai pot – știi și tu asta,
de aia încerci să mă vlăguiești, încet și sigur.
Te simt, golănașule, frate,
ca pe unul pe care-l cunosc de tare demult.
Doctore, ești la fel ca mine și nici unul din noi
nu mai pleacă de-aici.Spelunca asta a ta
și-a pierdut toți clienții de vază
și tu suferi că n-ai prins trenul ăla la care visaseși.
Dar uită-te încoace și spune-mi că nu te
recunoști măcar puțin în situația asta jenantă pe care
e de datoria ta s-o tratezi.
Poate că și corpu-ăsta al meu o fi
ceva mai mult decât inconvenientul care-ți amână
micuțul flirt cu asistenta bondoacă.
Doctore, te văd tot mai neclar
carcasa asta părăginită mă lasă baltă.
Știu că nu crezi în ce faci și că nu îți mai pasă,
știu că ai rămas doar cu mine
și amândoi am fi preferat să fim în altă parte acum,
să-mi cânte un trompetist berber,
să-mi toarne mimozele-n pahar câte o vodcă mică,
să pun pe masă cu instinct de killer
chinta regală care te salvează
în ultima clipă.CLAUDIU KOMARTIN
……………………
“Neither in the sky, nor in the middle of the ocean,
nor in the caves of the mountains”Doctor, doctor, don’t grin yet, you haven’t found your man.
I’m more sarcastic than you at any time,
and let’s not talk about cynicism
it’s a little early, don’t you think?
I know, it’s just the two of us left,
although I’d have preferred it to be in your place
a bartender,
a gambler,
a demi-monde.
This thing really didn’t depend
on me or you
so let’s not get mad at each other
and no, you’re not gonna get me piss in that bedpan.
Doctor, doctor, don’t play God
with me, I might snatch my IV
and strangle you with it until a nurse shows up.
I feel like I still can – you know that, too.
that’s why you try to weaken me, slowly and surely.
I feel you, punk, bro,
like someone I’ve known for a long time.
Doc, you’re just like me
and none of us is leaving here.
This dump of yours
has lost all its top customers
and you’re suffering because you didn’t catch that train you dreamed of.
But look over here and tell me you don’t
feel yourself at least a little bit in this embarrassing situation
that is your job to deal with.
Maybe this body of mine is
more than just the inconvenience that delays
your little flirtation with the dumpy nurse.
Doc, you’re getting fuzzier and fuzzier,
this dilapidated carcass is giving me a hard time.
I know you don’t believe in what you’re doing and you don’t care anymore,
I know that you’re left with just me
and we’d both rather be somewhere else now,
let a Berber trumpeter play to me,
some mimosas to pour a little vodka into my glass,
to put on the table with a killer instinct
the royal flush that saves you
at the last minute.
traducere, Maria Magdalena Biela
autoportret cu saxofon / self-portrait with saxophone
POSTED IN Claudiu September 26, 2021
autoportret cu saxofon / self-portrait with saxophonenu îți vorbesc pre limba veacului, pentru că
limba veacului
e peltică
și rea la gust.
o să trebuiască să o spun altfel, să sap șanțuri de apărare,
să ridic turnuri
în jurul a ceea ce am crezut că poate scânci
cu glasul fiului meu?
cheamă-mă
și o să-ți povestesc în amănunt ultimele progrese ale
tehnocraților care îmi înlocuiesc sângele
și poartă negocieri cu luna plină de deasupra
bursei de mărfuri eu când
aud un saxofon este brooklyn
iar placiditatea de metal iresponsabil a paternității mă
lasă lat
ca metodele cele mai sofisticate
pe care ai mei le-au brevetat de la
ultima febră bubonică-ncoace desigur nu e
mare lucru să crăpi craniul
unei primate melancolice care nu vrea decât să se
întoarcă printre ai ei să i-l umpli cu electrozi desigur
aceste experimente ne vor ajuta să aflăm totul
despre supraviețuire chiar și
în absența iertării despre ce lăsăm în urmă
și despre privilegiu la subiecții ce râd prea des și fără motiv
aproape epuizați aproape euforici
înaintând prin
praful care se joacă așa de frumos în lumină.
CLAUDIU KOMARTIN………………….
self-portrait with saxophone
I’m not talking to you in the language of the age, because
the language of the age
is lisp
and bad to the taste.
I’ll have to put it another way, to dig defensive ditches,
to erect towers
around what I thought might whimper
with my son’s voice?
call me
and I’ll tell you in detail the latest progress
of the technocrats who replace my blood
and negotiate with the full moon above
the commodity exchange I when
I hear a saxophone it’s brooklyn
and the irresponsible metal placidity of fatherhood
astonishes me
like the most sophisticated methods
which my folks have patented since
the last bubonic fever of course
it’s no big deal to crack the skull
of a melancholy primate who wants nothing more than
to return to its own kind and fill it with electrodes, of course
these experiments will help us find out everything.
about survival even.
in the absence of forgiveness about what we leave behind…
and about privilege in subjects who laugh too often for no reason.
almost exhausted almost euphoric
walking through
the dust that plays so beautifully in the light.
traducere, Maria Magdalena Biela
GER / FROST
POSTED IN Claudiu September 26, 2021
GER / FROSTTatăl meu. Descoperit târziu, de mine: fiul,
al lui, după o droaie de sancțiuni, sentințe, decepții.
K_aput. El,
pentru mine, atâta timp, doar
pretext. Nebuloasă
în versuri, cu urmări discutabile. Tătuca.
Poemele cu. Nu așa.
Până când am avut evidența unei neglijențe
nu ticăloase: nu față de el,
față de ceea ce se cerea spus. Nici chiar fățarnic,
n-aș zice,
poate doar prost orientat. Suspicios. Rău dresat.
Meschin.
Tata. Cu tubul lui de oxigen, atât de pur în sfârșit.
Luat cu mine în poezie
să nu mai fie atâta ger aici, unde încerc să mă folosesc,
într-un loc ticsit,
de puțin. Să-mi căptușesc spațiul ăsta luat în arendă
cu decât și cu prin. Nu mă dau rănit, ar fi prea de tot. Nu e
printre tainele mele să ies basma curată, să mă,
cum ar veni, scot. Atât încerc,
să nu irosesc. Respirația. Ta. Tată.
Care ți-e drămuită, acum, de o valvă și-un manometru.
Ți-o spune, în timp ce te scrie,
creația ta, destrămată sub baloții ăștia de
milă sălcie.CLAUDIU KOMARTIN
……………………….
FROST
My father. Discovered late, by me: the son,
his, after a lot of sanctions, sentences, deceptions.
K_aput. He,
for me, for so long, only
pretext. Nebula
in verse, with questionable consequences. Daddy.
The poems with. Not like that.
Until I had the evidence of a neglect:
Not wicked: not towards him,
to what needed to be said. Not quite hypocritical,
I wouldn’t say that,
perhaps just misguided. Suspicious. Badly trained.
Petty.
Dad. With his oxygen tank, so pure at last.
Taken with me in poetry
so it won’t be so frosty here,, where I’m trying to make use,
in a cluttered place,
of little. To wainscot this rented space of mine
with than and through. I don’t pretend to be wounded, it would be too much. It’s not
my way to get myself off scot-free,
as it were. That’s all I try,
not to waste. Breathing. Yours. Dad.
Which is now being shored up by a valve and a pressure gauge.
Is telling you as he writes you,
your creation, shattered under these bales of
of brackish pity.
traducere, Maria Magdalena Biela
