Romanian
Îmi scrie mama / My mother writes
POSTED IN Romanian September 16, 2022
Îmi scrie mama / My mother writesÎmi scrie mama: ”ți-am făcut mormânt,
Că nu se știe ce și cum și când…
Tu chiar dacă trăiești în București
Știu eu cât de străin și singur ești.
Are gărduț de fier ce ne desparte
Dar vom fi mai aproape după moarte.
E din beton. Să nu fii supărat
Dar toți vecini s-au asigurat.
Ți-am pus compot de vișini și gutui
Și dacă vrei să ți-l trimit să-mi spui.
A venit toamna. Vremea e ploioasă
Și poate n-ai să poți veni acasă.
Să nu te culci târziu. știu eu cum ești
ȘI să te-mbraci mai gros, să nu răcești.
Noroc și sănătate, dragul meu.
Mormântul de beton l-am plătit eu”…Mircea Micu
………………………
My mother writes
My mother writes: “I’ve made your tomb, then
For no one knows the what and how and when…
Although in Bucharest you live so far
I know how foreign and lonely you are.
It has an iron gate that sets our length
But we’ll be closer after death.
It’s made of concrete. Angry do not be
For all the neighbors do agree.
I’ve made you cherry and quince compote though
And if you’d like to get it, let me know.
Autumn is here. The rainy weather’s gloam
And you may not be able to come home.
Don’t stay up late. And wear a thicker coat
I know you well, so you don’t catch cold.
Good luck and good health, my dear son .
I paid for your tomb, so it’s done”…trad. M. M. Biela
Dragoste nemărturisită / Unconfessed love
POSTED IN Romanian September 16, 2022
Dragoste nemărturisită / Unconfessed love
Eu miercuri iar am fost la farmacie.Era o farmacistă
Sensibilă, pedantă, tristă.
Și m-am rugat timid să-mi facă bon.
Ea l-a făcut cu chimic și-a oftat,
Ea a oftat așa, nemotivat;
Și doar făcea cu chimicul un bon!
Și am tușit încet și-am zis pardon …Eu miercuri iar mă duc la farmacie.
Emil BRUMARU
……………..
Unconfessed love
On Wednesday again I went to pharmacy.There was a pharmacist
Sophisticated, sad, with wist.
And shyly for a receipt I tried
She did it with ink pencil and she sighed,
She wantonly sighed, like that;
And she made with ink pencil a receipt!
And I said sorry and I coughed discreet…On Wednesday again I’ll go to pharmacy.
trad. M. M. Biela
Cantec naiv / Naive song
POSTED IN Romanian September 14, 2022
Cantec naiv / Naive songDe ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Şi în sufrageriile adânci
Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
Rochia moale şi, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion şi mentă glacială.Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!Emil Brumaru
……………………………
Naive song
Why won’t you like to go crazy in afternoons
At five o’clock, when everything is good
And in the deepest living-rooms
roll sweetly on the mats with me you could?I’d beg you in old cabinets to lay
Your soft dress, and while naked, glint,
A bitter liquors fight we’d fray
Of cumin and of icy mint.And by zenith, without any recalls
Of who we are, silk-like glistening,
On the holy beds together kneeling
We’d set the house on fire with our souls!painting, Elena Khimenes
trad. M. M. Biela
Cei singuri / The lonely ones
POSTED IN classic poetry, Romanian August 22, 2022
Cei singuri / The lonely ones
Cei singuri cu adevărat
Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
Dar cei pe care-un gând îndepărtat
Îi poartă prin necunoscut,
Spre toţi acei ce plâng câte-au pierdut…Cei singuri cu adevărat
Sunt toţi acei ce se pricep să tacă —
Sunt cei ce merg şi nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogăţii necunoscute —
În alte lumi setoşi să le strămute…Cei singuri cu adevărat
Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
Nu pentru gândul lor neînţeles —
Dar pentru ce, mergând o viaţă ‘ntreagă,
Ei totuş n’au putut să înţeleagă…Nu te gândi la scunda lor chilie!
Chilia lor e sufletul lor mare!
— Îi vezi trecând, şi îi aştepţi să vie;
Îi vezi pierzându-se în depărtare:
În orice parte sânt,
Şi ‘nuntrul lor, duc un întreg pământ!…În mijlocul oraşelor trăiesc!
Şi-oraşele, cât sunt de frământate.
Ei trec ca nişte răzleţiţi prin ele,
– Fantastice corăbii ne ‘nfrânate,
Ne ‘nvinse de talazurile grele…Ei trec,
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe uliţe cu fabrici zgomotoase,
Prin pieţele mizeriei din lume…
Ei trec —
Nu ştie nimeni, unde anume!
Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
Bucată cu bucată risipirea
De petice din sufletul cel mare,
Ne ‘nchipuit, neaşteptat, pe care
Doar îl visează numai omenirea…MIHAI SĂULESCU
…………………..THE LONELY ONES
The truly lonely ones
Are not the ones who mourn what they have lost;
But those who by a thought that runs
Are carried through unknown exhaust,
To all those who mourn for what they have lost…
The truly lonely ones
Are all those who on quiet dote –
Are those who walk and never stay,
Are those who underneath their poor coat,
Under the human clay,
They carry unknown secret fortunes loads –
Thirsty to move them into other worlds…
The truly lonely ones
Are those who see, are those who often weep,
Not for themselves – but for what they’ve learned once,
Not for their mislead thought deep –
But for what, a lifetime of heave,
They still could not perceive…
Don’t think of their small home!
Their home is their big heart!
– You see them pass, and wait for them to come;
You see them fade away into the light:
And wherever they were,
Within them a whole earth they bear!…
In the midst of cities they live!
And oh, how troubled all those cities are.
Like strays they wander through them all
– Fantastic ships unhinged, afar,
Unbeaten by the heavy waves haul…
They pass
Through bustling with people alleys
Through lanes with noisy factories
Through the squares of world’s miseries…
They pass –
And where they go nobody knows!
They pass, they pass – heavy needle that sews
Piece next to other piece the scattering
Of patches from the great soul,
Unimagined, unexpected at all,
Which only humanity is dreaming…
trad. M. M. Biela
Chiar pasarea / Even the bird
POSTED IN classic poetry, Romanian August 22, 2022
Chiar pasarea / Even the bird
Obida vine ca sa treaca.
De ce fugi, omule, de tine?
Au nimeni nu-i sa te-nteleaga,
Sa te asculte, sa te-aline?Sarata-i lacrima ca marea
Si mult amara-i ca pelinul,
Sa n-o impaci cu razbunarea,
Sa nu o tulburi greu cu vinul.De-o lume mare fie-ti dorul,
De casa si de codrul verde.
Chiar pasarea ce stie zborul
De una singura se pierde.Dumitru Matcovschi
………………………….
Even the bird
The sorrow comes only to pass.
Why from yourself you’re running, man?
Is there no one to understand you,
To listen, to comfort you then?The tear’s as salty as the sea
And very bitter as th’wormwood,
Don’t dwell peacefully in revenge,
Don’t cloud it hard with wine so good.Long for the great encompassed world,
For home and for the green woods crossed.
Even the bird that knows to fly
Alone, all by itself, is lost.
painting, Mihai CRISTE
trad. M. M. Biela
ITI GHICESC IN PALMA / I’M READING YOUR PALM
POSTED IN classic poetry, Romanian August 1, 2022
ITI GHICESC IN PALMA / I’M READING YOUR PALMÎţi ghicesc în palmă:
Ai genunchi, călcâie şi dinţi,
Ai fruntea rotundă şi calmă
Şi glezne fierbinţi.
Îţi ghicesc în cafea:
Ai coapse cu pielea bălană,
Îţi ghicesc în stele, în stea:
Eşti tânără, tânără, abia codană.ZAHARIA STANCU
…………….
I’M READING YOUR PALM
I’m reading your palm:
You’ve got knees, heels and teeth neat,
You’ve got forehead round and calm
And sensual feet.
I’m reading your coffee cup:
You’ve got thighs skin pearl,
I read your stars, your star, up:
You’re young, young, just a girl.trad. M. M. Biela
MUSCATURA / THE BITE
POSTED IN Romanian July 19, 2022
MUSCATURA / THE BITE
Motto
Sângele pur și grăitor
Îi desena vorbe’n obraz, atât de clar
că ai fi zis: trupu’i a prins glas.John Donne
Stai între zeii cuvintelor.
Mușcă timpul din tine și scuipă.
Sărătură să fie?
Dulce la naștere ai fost.
Scuipă viața cu mănuși îmblănite.Trece susur ca’n palma de hârtie tăiată
când sângele timid la început, soarbe lumina.
Și timpul adăugă un ecou omenesc, o cruzime.Plin de mușcat trupul șovăie, mintea nu.
Ești ce’ai fost, care ești, ce vei fi.
Din tânăr mușcă întreit.Stai între fericire și spaimă.
Vezi cum crește haloul în splendida lor verticală,
simți lacrima cum a copacilor după tăiere.
Plânsul dă floare și iese pe gură.Cu răbdare în clocot stai între ei.
Mândria aruncată pe apele sâmbetei,
ispitei, cum vinul curgând, i’ai pus cep.
Golit de fățarnica minte.Stai între cei de’o seamă cu norii.
Ești tot mai sărat, tot mai greu de mâncat,
respiri prin cuvinte.Ai fante în ochi.
Ai pe inimă sare.Grindină verde, grindină verde,
pentru cine te coci?George. V. PRECUP
………………THE BITE
Motto
…her pure and eloquent blood
Spoke in her cheeks, and so distinctly wrought,
That one might almost say, her body thought.
(Elegy on Mistress Elizabeth Drury), John Donne
You stand among the gods of words.
Time bites into you and spits.
Saltiness be?
Sweet at birth you were.
Life spits with furry gloves.Passes a whisper like the palm cut by paper
when blood shy at first, sips the light.
And time adds a human echo, a cruelty.Full of bite the body falters, the mind does not.
You are what you’ve been, who you are, what you will be.
From the young it bites threefold.You stand between happiness and dread.
You see how the halo grows in their splendid vertical,
feel the tear like that of the trees after cutting.
The weeping blossoms and comes out of mouth.Patiently boiling you stand between them.
Pride cast down the drain,
you plug the temptation, like the flowing wine.
Emptied of the hypocritical mind.You stand among the clouds.
You’re increasingly salty and harder to eat,
you breathe through words.You’ve got slits in your eyes.
You have salt on your heart.Green hail, green hail,
for whom you ripen?
trad. M. M. Biela
HAI! / LET’S!
POSTED IN Romanian May 20, 2022
HAI! / LET’S!Hai sa ne îmbratisam
si iata cum:
Întâi sa asternem pe pat un cearsaf alb,
apoi sa ne lungim alaturi unul de altul
ca într-un sarcofag.
În sfârsit sa ne îmbratisam
cautând, cu zbateri lente, o tot mai intima
completare a corpurilor.
Sa ne anulam reciproc,
iar dupa disparitia noastra
cearsaful sa se netezeasca singur
si în cele din urma sa-si recapete
cutele dreptunghiulare.Hai sa ne suim în automobil
si sa plecam cât mai departe,
cât mai departe chiar si de departe.
Câte o raza piezisa de soare
va ricosa din când în când în parbriz
corectând drumul masinii
în timp ce noi ne vom privi unul pe altul
la nesfârsit.Sau, mai bine, fii prozaica si dezamageste-ma
ca sa ma vindec de elanul nefiresc.
Mi-e teama de ceea ce se petrece în sufletul meu,
seamana cu pierderea cunostintei
când te lovesti cu tâmpla
de marmura.
Si totusi, totusi, nu ma dezamagi!
mai bine, hai sa-ti rasfiri parul pe perna,
sa închizi ochii
si sa tii gura întredeschisa
ca sa ma droghez
cu respiratia ta.Hai sa murim împreuna.
O sârma de cupru subtire
sa o-nfasuram întâi pe inelarul meu
apoi pe inelarul tau
iar capatul liber sa-l legam la o priza.
… Întâi pe inelarul meu
si abia apoi pe al tau
pentru ca electricitatea sa ajunga la tine
îmblânzita.Hai sa ne privim în ochi
tot mai de-aproape
pâna când irisii
– ca o padure vazuta dintr-nu avion în cadere –
ne vor dezvalui, pentru câte o clipa,
carari întortocheate.Hai sa ne uitam amândoi la sânul tau stâng,
eu îl voi desena înca o data cu aratatorul,
iar tu îl vei salta putin, ca sa intre
în forma pura.Hai sa citim manuscrise de-ale tale.
Eu îti voi sta cu capul în brate,
iar tu îmi vei oferi fila dupa fila
urmarind urmarirea de catre mine
a fiecarui rând.
Când voi vrea sa spun ceva
îmi vei închide gura cu un sarut
si cât de fericit am sa consimt
la aceasta reprimare a spiritului critic!Hai sa ne descriem unul pe celalalt.
Voi începe eu spunându-ti
ca ai inima în partea stânga
adica deplasata spre mine
si sexul – inima negativa, cu puls spasmodic –
în unghiul cel mai greu accesibil.
Ochii tai, întotdeauna contrariati,
te fac sa semeni cu propria ta fotografie
luata în momentul aflarii vestii
ca am murit.
Poate tocmai de aceea când ma privesti
simt ca ma proiectezi foarte departe
în timp.Hai sa trecem unul pe lânga celalalt
ca si cum nu ne-am cunoaste,
sa facem un pas, doi, trei
marind distanta dintre noi
si dintr-o data sa ne smulgem din acest joc nemilos
si sa ne aruncam unul la pieptul celuilalt
cu lacrimi în ochi.ALEX STEFANESCU
……………..
Let’s hug
and here’s how:
First spread a white sheet on the bed,
then we lay down side by side
like in a sarcophagus.
Finally let’s embrace
looking for, with slow struggles, an ever more intimate
completion of the bodies.
Let’s cancel each other,
and after our disappearance
the sheet to smooth itself
and finally regain its
rectangular folds.Let’s get in the car
and go as far as possible,
as far as possible, even from afar.
One askew sunray
will bounce off the windshield from time to time
correcting the car’s path
while we look at each other
endlessly.Or, better yet, be prosaic and disappoint me
to heal my unnatural zeal.
I’m afraid of what’s going on in my soul,
it is like losing consciousness
when you hit your head
on the marble.
And yet, still, don’t disappoint me!
You better spread your hair on the pillow,
close your eyes
and keep your mouth ajar
so to get high
on your breath.Let’s die together.
A thin copper wire
let’s wrap it first on my ring finger
then on your ring finger
and tie the free end to a socket.
… First on my ring finger
and only then on yours
so that the electricity to reach you
tamed.Let’s look each other in the eye
closer and closer
until the irises
– like a forest seen from a falling plane –
will reveal to us, for a moment,
twisted paths.Let’s both look at your left breast,
I’ll draw it once more with the index,
and you will bounce it a little to get
into pure shape.Let’s read your manuscripts.
I’ll keep my head in your arms,
and you will turn page after page
following me as I follow
each line.
When I want to say something
You will close my mouth with a kiss
and how happily I will consent
to this repression of the critical spirit!Let’s describe each other.
I’ll start by telling you
that your heart is on the left side,
that is, shifted towards me
and your sex – the negative heart, with spasmodic pulse –
in the hardest to reach angle.
Your eyes, always confused,
make you look like your own photo
taken when you found out
that I died.
Maybe that’s why when you look at me
I feel like you’re projecting me far
back in time.Let’s pass each other
as if we didn’t know each other,
let’s take a step, two, three
increasing the distance between us
and suddenly let’s pull ourselves out from this ruthless game
and throw ourselves on each other’s chests
eyes in tears.
trad. M. M. Biela
SINGURĂTATEA POETULUI / THE LONELINESS OF THE POET
POSTED IN Romanian May 16, 2022
SINGURĂTATEA POETULUI / THE LONELINESS OF THE POETPoetul singur este inima lumii.
Vâslaş printre
false combustii,
are adesea soarta
nisipului spulberat
de vântul deşertului.
Rareori, firul îşi găseşte
locul în scoică.
Atunci luminează poetul.
Singurătatea îi adânceşte
căderea în libertate.
EVELYNE MARIA CROITORU…………….
THE LONELINESS OF THE POETThe lonely poet is the heart of the world.
Rowing among
false combustion,
often he has the fate
of the sand shattered
by the desert wind.
Rarely does the grain find
its place in the shell.
That’s when the poet shines.
Loneliness deepens
his fall into freedom.
trans. M. M. Biela
HIMERE / CHIMERAS
POSTED IN Romanian May 16, 2022
HIMERE / CHIMERASDin când în când,
confraţi amici,
călătorim –
corăbii bete,
vicii latente şi secrete –
acolo, nişte vieţi mai mici…
Şi umbre mari
ne mai străbat,
e drept,
din ce în ce mai rar,
Rimbaud – boemul infernal,
Verlaine – saturnian damnat;
tenebre-alunecoase, reci
din anotimpul infernal –
suspin etern lipit fatal:
„Te voi împiedica să pleci!“
Se face frig.
„D’une aurore au soin
Dùt s’envoler ma vie”,
Ah! Mallarmé, o lacrimă
obrazului cernit tivi…
În frac de albatros,
Baudelaire
scufundă răul în esenţe,
stingându-şi lava în demenţe
şi suferinţa-n mări şi-n cer.
Din când în când ne mai trezim,
ne pomenim în voi trăind,
ecouri albe, depărtări,
ne bântuie, cărări smintind…
Himere răsfirate – noi –
în veacu-acesta
cangrenat,
vulcanică esenţă – voi –
E craniul lumii-mprăştiat.
EVELYNE MARIA CROITORU………………….
CHIMERAS
From time to time,
my brethren mates,
we travel –
drunken boats eschewing,
latent and secret evil-doing –
there, so to speak, some smaller fates…
And great shadows
still haunting us
It’s true,
quite seldom, more and more
Rimbaud – the infernal rebel,
Verlaine – the damned saturnine, thus;
darkness so slippery and cold,
from the infernal season lewd –
eternal sigh fatally glued:
“From leaving I’ll stop you and hold!”
It’s getting cold.
„D’une aurore au soin
Dùt s’envoler ma vie”
Ah! Mallarmé enclosed a tear
on the somber face esprit.
In albatross tailcoat,
Baudelaire
sinks all the evil into essence,
quenching his lava into madness
and his pain into seas and air.
From time to time we awake thus,
we find ourselves living in you,
white echoes, distances anew,
they haunt us, maddening the paths…
Besprent chimeras – this is us –
in this gangrenous
age, behold
volcanic essence – you alas –
It’s the scattered skull of the world.trans. M. M. Biela
