classic poetry
A callarse / Să tăcem / Se taire / Keep quiet
POSTED IN classic poetry January 30, 2023
A callarse / Să tăcem / Se taire / Keep quietAhora contaremos doce
y nos quedamos todos quietos.
Por una vez sobre la tierra
no hablemos en ningún idioma,
por un segundo detengámonos,
no movamos tanto los brazos.Sería un minuto fragante,
sin prisa, sin locomotoras,
todos estaríamos juntos
en una inquietud instantánea.
Los pescadores del mar frío
no harían dañó a las ballenas
y el trabajador de la sal
miraría sus manos rotas.Los que preparan guerras verdes,
guerras de gas, guerras de fuego,
victorias sin sobrevivientes,
se pondrían un traje puro
y andarían con sus hermanos
por la sombra, sin hacer nada.
No se confunda lo que quiero
con la inacción definitiva:
la vida es solo lo que se hace,
no quiero nada con la muerte.Si no pudimos ser unánimes
moviendo tanto nuestras vidas,
tal vez no hacer nada una vez,
tal vez un gran silencio pueda
interrumpir esta tristeza,
este no entendernos jamás
y amenazarnos con la muerte,
tal vez la tierra nos enseñé
cuando todo parece muerto
y luego todo estaba vivo.Ahora contare hasta doce
y tú te callas y me voy.Poema de Pablo Neruda, Estravagario (1958)
…………………………..
Să tăcem
Acum vom număra până la doisprezece
și vom ramane cu toții nemiscati.
Macar o dată pe pământ
să nu vorbim în nici o limbă,
pentru o secundă, să ne oprim,
să nu ne mai mișcăm atât de mult brațele.Ar fi un minut parfumat,
fără grabă, fără motoare,
am fi cu toții împreună
într-o neliniște instantanee.
Pescarii din marea rece
nu ar face niciun rău balenelor
și lucratorul de sare
si-ar privi mâinile rupte.Cei care pregătesc războaie verzi,
războaie cu gaze, războaie de foc,
victorii fără supraviețuitori,
ar îmbrăca un costum pur
și ar umbla cu frații lor
în umbră, fără să facă nimic.
Nu confundati ceea ce vreau
cu inacțiunea finală:
viața este doar ceea ce se face,
nu vreau să am nimic de-a face cu moartea.De n-om putea fi de-aceeasi parere
privind vesnica schimbarea vietii noastre,
si, poate, macar o data, de n-om face nimic,
poate că o tăcere imensa
ar întrerupe această tristețe,
ca nu ne intelegem nicicand unii cu altii
și ne amenințam mereu cu moartea,
poate că pământul ne-ar învăța
cand totul pare mort
iar mai tarziu totul se dovedeste a fi viu.Acum voi număra până la doisprezece
și tu taci și eu plec.Poem de Pablo Neruda, Estravagario (1958)
……………………………
Se taireMaintenant, nous allons compter jusqu’à douze
et nous resterons tous immobiles.
Pour une fois sur terre
ne parlons aucune langue,
une seconde arrêtons-nous,
ne bougeons pas trop les bras.Ce serait une minute parfumée,
sans précipitation, sans moteurs,
nous serions tous ensemble
dans une agitation instantanée.
Les pêcheurs de la mer froide
ne feraient pas de mal aux baleines
et le travailleur du sel
regarderait ses mains cassées.Ceux qui préparent des guerres vertes,
des guerres du gaz, des guerres du feu,
des victoires sans survivants,
revêtiraient un costume pur
et marcheraient avec leurs frères
dans l’ombre, sans rien faire.
Ne confondez pas ce que je veux
avec l’inaction finale :
la vie n’est que ce qui est fait,
je ne veux rien avec la mort.Si nous ne pouvions pas être unanimes
à bouger autant nos vies,
et, peut-être, en faisant rien une seule fois,
peut-être qu’un grand silence
interromprait cette tristesse,
que nous ne nous comprenons jamais
et menacent toujours de nous tuer,
peut-être que la terre nous apprendrait
quand tout semble mort
et puis tout s’avère être vivant.Maintenant, je vais compter jusqu’à douze
et tu te tais et je m’en vais.Poème de Pablo Neruda, Estravagario (1958)
…………………………………………..
Keep quietNow we’ll count to twelve
and we’ll all be quiet
for once on earth
let’s not speak in any language,
for a second let’s stop,
and not move our arms so much.It would be a fragrant minute,
no rush, no engines,
we would all be together
in an instant restlessness.
The fishermen of the cold sea
would do no harm to the whales
and the salt worker
would look at his wounded hands.Those who prepare green wars,
wars of gas, wars of fire,
victories without survivors,
would put on a pure suit
and walk with their brothers
in the shadows, doing nothing.
Don’t confuse what I want
with an ultimate inaction:
life is only what is done,
I want nothing to do with death.If we could not be unanimous
about moving our lives so much,
and for once maybe doing nothing,
perhaps a great silence could
interrupt this sadness,
this never understanding each other
and threatening each other with death,
maybe the earth will teach us
as when everything seems dead
and later everything proves to be alive.Now I’ll count to twelve
and you shut up and I’m leaving.Poem by Pablo Neruda, Estravagario (1958)
photo: Cristina JUNCU, Agnes of God
trad. M. M. Biela
A Song for New Year’s Eve / Un Cantec pentru Noaptea de An Nou
POSTED IN classic poetry December 31, 2022
A Song for New Year’s Eve / Un Cantec pentru Noaptea de An NouStay yet, my friends, a moment stay—
Stay till the good old year,
So long companion of our way,
Shakes hands, and leaves us here.
Oh stay, oh stay,
One little hour, and then away.The year, whose hopes were high and strong,
Has now no hopes to wake;
Yet one hour more of jest and song
For his familiar sake.
Oh stay, oh stay,
One mirthful hour, and then away.The kindly year, his liberal hands
Have lavished all his store.
And shall we turn from where he stands,
Because he gives no more?
Oh stay, oh stay,
One grateful hour, and then away.Days brightly came and calmly went,
While yet he was our guest;
How cheerfully the week was spent!
How sweet the seventh day’s rest!
Oh stay, oh stay,
One golden hour, and then away.Dear friends were with us, some who sleep
Beneath the coffin-lid:
What pleasant memories we keep
Of all they said and did!
Oh stay, oh stay,
One tender hour, and then away.Even while we sing, he smiles his last,
And leaves our sphere behind.
The good old year is with the past;
Oh be the new as kind!
Oh stay, oh stay,
One parting strain, and then away.William Cullen BRYANT
……………………………..
Un Cantec pentru Noaptea de An Nou
Mai stati, prieteni, cu-anul vechi
O clipa pretioasa,
Ne fu mult timp tovarăș de drum,
Dam mâna și ne lasă.
Oh, stați, oh, stați,
Doara o ora, și apoi plecați.Anul, cu mari speranțe vii,
Acum e prea trudit;
Doar înc-o oră-n veselii
De dragul lui vădit.
Oh, stați, oh, stați,
O ora vesela, și apoi plecați.Bland An, cu generoase maini
A dat tot ce-a avut.
Și-acum noi sa-l lasam, meschini
Pentru că s-a trecut?
Oh, stați, oh, stați,
Un multumesc, și apoi plecați.Ce limpezi zilele-au trecut,
El – oaspete ne-a fost;
Ce saptamani am petrecut!
Odihna – dulce rost!
Oh, stați, oh, stați,
O ora de-aur, și apoi plecați.Prieteni dragi cu noi au fost,
Unii in sicriu sunt:
Ce amintiri dragi noi păstrăm
Din tot ce au spus și au făcut!
Oh, stați, oh, stați,
O ora tandra, și apoi plecați.Pe cand cântăm, un ultim zambet,
Și lasa-n urma-a noastra stea.
Batranul an bun e-n trecut;
An nou, fii bun, te-om ruga!
Oh, stați, oh, stați,
Un cant de-adio, și apoi plecați.
trad. M. M. Biela
Não sei quantas almas tenho / Eu nu știu câte suflete-oi avea
POSTED IN classic poetry September 16, 2022
Não sei quantas almas tenho / Eu nu știu câte suflete-oi aveaNão sei quantas almas tenho.
Cada momento mudei.
Continuamente me estranho.
Nunca me vi nem acabei.
De tanto ser, só tenho alma.
Quem tem alma não tem calma.
Quem vê é só o que vê,
Quem sente não é quem é,
Atento ao que sou e vejo,
Torno-me eles e não eu.
Cada meu sonho ou desejo
É do que nasce e não meu.
Sou minha própria paisagem;
Assisto à minha passagem,
Diverso, móbil e só,
Não sei sentir-me onde estou.
Por isso, alheio, vou lendo
Como páginas, meu ser.
O que segue não prevendo,
O que passou a esquecer.
Noto à margem do que li
O que julguei que senti.
Releio e digo: “Fui eu?”
Deus sabe, porque o escreveu.
Fernando PESSOA……………………
Eu nu știu câte suflete-oi avea
Eu nu știu câte suflete-oi avea.
M-am tot schimbat în fiecare clipă.
Mereu ciudat m-am tot simtit
Nicicand nu m-am văzut si nici găsit.
Fiind atât de mult, am doara suflet.
Un om cu suflet liniște nu are.
Un om ce vede este doar ceea ce vede.
Un om ce simte nu e cin’ se crede.Atent la tot ceea ce sunt și văd,
Eu devin ei și nu mai pot fi eu.
Fiece vis al meu și orice dor stiut
Nu mie-mi apartin, celui ce le-a nascut.
Sunt propriul meu peisaj,
Eu mă privesc călătorind –
Deosebit, ratacitor și singur.
Aici, unde sunt, pe mine nu mă simt.De aceea, ca un străin, citesc,
Ființa mea ca și cum pagini ar fi.
Nestiind ceea ce va veni
Și uitând ce a trecut firesc,
Pe marginea lecturii-am mazgalit
Ceea ce am crezut că am simțit.
Recitind, mă întreb: “Fost-am eu?”
Pentru că El a scris-o, stie Dumnezeu.
painting, Mihai CRISTE
trad. M. M. Biela
Only Until This Cigarette Is Ended / Doar până când țigara se sfarseste
POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian September 1, 2022
Only Until This Cigarette Is Ended / Doar până când țigara se sfarsesteOnly until this cigarette is ended,
A little moment at the end of all,
While on the floor the quiet ashes fall,
And in the firelight to a lance extended,
Bizarrely with the jazzing music blended,
The broken shadow dances on the wall,
I will permit my memory to recall
The vision of you, by all my dreams attended.
And then adieu,—farewell!—the dream is done.
Yours is a face of which I can forget
The color and the features, every one,
The words not ever, and the smiles not yet;
But in your day this moment is the sun
Upon a hill, after the sun has set.by Edna St. Vincent Millay
…………………………..
Doar până când țigara se sfarseste
Doar până când țigara se sfarseste,
O clipa in sfârșituri efemere,
Cand pe jos cade scrumul in tacere,
Și în lumina focului luceste,
În mod bizar, cu jazzul se-mpleteste,
O umbra spartă pe perete piere,
Memoriei atunci i-oi da-nvoire
De-a-mi aminti chipu-ti ce-n vis traieste.
Și apoi adio, visul s-a sfarsit.
Din chipul tau sa ia uitare-adanca
Culoarea, trăsăturile-ntregit,
Cuvintele nicicand, zâmbetele nu încă;
Dar pentru tine asta clipa e-n zenit
Cand soarele apune peste lunca.trad. M. M. Biela
Tal vez no ser es ser sin que tú seas / Maybe not being is to be without you being / Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fii
POSTED IN classic poetry August 29, 2022
Tal vez no ser es ser sin que tú seas / Maybe not being is to be without you being / Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fiiTal vez no ser es ser sin que tú seas,
sin que vayas cortando el mediodía
como una flor azul, sin que camines
más tarde por la niebla y los ladrillos,sin esa luz que llevas en la mano
que tal vez otros no verán dorada,
que tal vez nadie supo que crecía
como el origen rojo de la rosa,sin que seas, en fin, sin que vinieras
brusca, incitante, a conocer mi vida,
ráfaga de rosal, trigo del viento,desde entonces soy porque tú eres,
desde entonces eres, soy y somos,
y por amor seré, serás, seremos.Pablo NERUDA
…………………..Maybe not being is to be without you being
Maybe not being is to be without you being,
without you moving, slicing the noon
like a blue flower, without you walking
later through the fog and the bricks,without that light you carry in your hand
that maybe others won’t see golden,
that maybe no one knew it grew
like the red origin of the rose,without you being, in the end, without you coming
abruptly, inciting, to know my life,
gust of a rosebush, wheat of the wind,since then I am because you are,
since then you are, I am and we are,
and for love I will be, you’ll be, we’ll be.………………………
Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fii
Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fii,
fără sa mergi taind amiaza
precum o floare-albastră, făr-a merge
mai târziu, prin ceață și cărămizi,fără acea lumină pe care-o porți în mână
pe care poate alții n-o vor vedea de aur,
pe care poate nimeni n-o știa crescuta
precum originea roșie a trandafirului,fără ca tu să fii, în fine, fără ca tu să vii
abruptă, incitantă, spre a-mi cunoaște viața,
o rafală de trandafir, grâu de vânt,de atunci sunt pentru că tu ești,
de atunci tu ești, eu sunt, noi suntem,
și pentru dragoste voi fi, vei fi, vom fi.
painting: Rafal OLBINSKI
trad. M. M. Biela
Cei singuri / The lonely ones
POSTED IN classic poetry, Romanian August 22, 2022
Cei singuri / The lonely ones
Cei singuri cu adevărat
Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
Dar cei pe care-un gând îndepărtat
Îi poartă prin necunoscut,
Spre toţi acei ce plâng câte-au pierdut…Cei singuri cu adevărat
Sunt toţi acei ce se pricep să tacă —
Sunt cei ce merg şi nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogăţii necunoscute —
În alte lumi setoşi să le strămute…Cei singuri cu adevărat
Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
Nu pentru gândul lor neînţeles —
Dar pentru ce, mergând o viaţă ‘ntreagă,
Ei totuş n’au putut să înţeleagă…Nu te gândi la scunda lor chilie!
Chilia lor e sufletul lor mare!
— Îi vezi trecând, şi îi aştepţi să vie;
Îi vezi pierzându-se în depărtare:
În orice parte sânt,
Şi ‘nuntrul lor, duc un întreg pământ!…În mijlocul oraşelor trăiesc!
Şi-oraşele, cât sunt de frământate.
Ei trec ca nişte răzleţiţi prin ele,
– Fantastice corăbii ne ‘nfrânate,
Ne ‘nvinse de talazurile grele…Ei trec,
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe uliţe cu fabrici zgomotoase,
Prin pieţele mizeriei din lume…
Ei trec —
Nu ştie nimeni, unde anume!
Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
Bucată cu bucată risipirea
De petice din sufletul cel mare,
Ne ‘nchipuit, neaşteptat, pe care
Doar îl visează numai omenirea…MIHAI SĂULESCU
…………………..THE LONELY ONES
The truly lonely ones
Are not the ones who mourn what they have lost;
But those who by a thought that runs
Are carried through unknown exhaust,
To all those who mourn for what they have lost…
The truly lonely ones
Are all those who on quiet dote –
Are those who walk and never stay,
Are those who underneath their poor coat,
Under the human clay,
They carry unknown secret fortunes loads –
Thirsty to move them into other worlds…
The truly lonely ones
Are those who see, are those who often weep,
Not for themselves – but for what they’ve learned once,
Not for their mislead thought deep –
But for what, a lifetime of heave,
They still could not perceive…
Don’t think of their small home!
Their home is their big heart!
– You see them pass, and wait for them to come;
You see them fade away into the light:
And wherever they were,
Within them a whole earth they bear!…
In the midst of cities they live!
And oh, how troubled all those cities are.
Like strays they wander through them all
– Fantastic ships unhinged, afar,
Unbeaten by the heavy waves haul…
They pass
Through bustling with people alleys
Through lanes with noisy factories
Through the squares of world’s miseries…
They pass –
And where they go nobody knows!
They pass, they pass – heavy needle that sews
Piece next to other piece the scattering
Of patches from the great soul,
Unimagined, unexpected at all,
Which only humanity is dreaming…
trad. M. M. Biela
Chiar pasarea / Even the bird
POSTED IN classic poetry, Romanian August 22, 2022
Chiar pasarea / Even the bird
Obida vine ca sa treaca.
De ce fugi, omule, de tine?
Au nimeni nu-i sa te-nteleaga,
Sa te asculte, sa te-aline?Sarata-i lacrima ca marea
Si mult amara-i ca pelinul,
Sa n-o impaci cu razbunarea,
Sa nu o tulburi greu cu vinul.De-o lume mare fie-ti dorul,
De casa si de codrul verde.
Chiar pasarea ce stie zborul
De una singura se pierde.Dumitru Matcovschi
………………………….
Even the bird
The sorrow comes only to pass.
Why from yourself you’re running, man?
Is there no one to understand you,
To listen, to comfort you then?The tear’s as salty as the sea
And very bitter as th’wormwood,
Don’t dwell peacefully in revenge,
Don’t cloud it hard with wine so good.Long for the great encompassed world,
For home and for the green woods crossed.
Even the bird that knows to fly
Alone, all by itself, is lost.
painting, Mihai CRISTE
trad. M. M. Biela
ITI GHICESC IN PALMA / I’M READING YOUR PALM
POSTED IN classic poetry, Romanian August 1, 2022
ITI GHICESC IN PALMA / I’M READING YOUR PALMÎţi ghicesc în palmă:
Ai genunchi, călcâie şi dinţi,
Ai fruntea rotundă şi calmă
Şi glezne fierbinţi.
Îţi ghicesc în cafea:
Ai coapse cu pielea bălană,
Îţi ghicesc în stele, în stea:
Eşti tânără, tânără, abia codană.ZAHARIA STANCU
…………….
I’M READING YOUR PALM
I’m reading your palm:
You’ve got knees, heels and teeth neat,
You’ve got forehead round and calm
And sensual feet.
I’m reading your coffee cup:
You’ve got thighs skin pearl,
I read your stars, your star, up:
You’re young, young, just a girl.trad. M. M. Biela
LES MAINS / MAINILE
POSTED IN classic poetry, translated French-Romanian July 31, 2022
LES MAINS / MAINILEDonne-moi tes mains pour l’inquiétude
Donne-moi tes mains dont j’ai tant rêvé
Dont j’ai tant rêvé dans ma solitude
Donne-moi te mains que je sois sauvéLorsque je les prends à mon pauvre piège
De paume et de peur de hâte et d’émoi
Lorsque je les prends comme une eau de neige
Qui fond de partout dans mes main à moiSauras-tu jamais ce qui me traverse
Ce qui me bouleverse et qui m’envahit
Sauras-tu jamais ce qui me transperce
Ce que j’ai trahi quand j’ai tresailliCe que dit ainsi le profond langage
Ce parler muet de sens animaux
Sans bouche et sans yeux miroir sans image
Ce frémir d’aimer qui n’a pas de motsSauras-tu jamais ce que les doigts pensent
D’une proie entre eux un instant tenue
Sauras-tu jamais ce que leur silence
Un éclair aura connu d’inconnuDonne-moi tes mains que mon coeur s’y forme
S’y taise le monde au moins un moment
Donne-moi tes mains que mon âme y dorme
Que mon âme y dorme éternellement.Louis ARAGON
…………………………….
MAINILE
Dă-mi mâinile tale pentru-ngrijorare
Dă-mi mâinile tale ce-atat am visat
Ce-atat am visat în a mea izolare
Dă-mi mâinile tale ca să fiu salvatPe cand le cuprind in biata mea prinsoare
De palmă și frică de grabă, fior
Pe cand le cuprind ca apa din ninsoare
Ce se tot topește in mâinile-mi cu dor.Sti-vei tu vreodată-n suflet ce ma strange
Si mă copleșește-n mine cuibarit
Sti-vei tu vreodată ce mă tot străpunge
Tot ce am trădat când am tresaritTot ce spune de-altfel profundul limbaj
Acea vorba mut-a simtirilor primare
Făr’ de gura, ochi, oglindă miraj
Ast’ fior de a iubi ce cuvinte n-areSti-vei tu vreodată gandul degetelor
De-o pradă-ntre ele o clipă tinuta
Sti-vei tu vreodată ca tăcerea lor
Fi-va fulgerare stiut nestiutaDă-mi mâinile tale inimii ca forma
Tacă lumea toata pentru-o clipă, deci
Dă-mi mâinile tale sufletu-mi s-adoarma
Sufletu-mi să doarmă-acolo-n veci de veci.trad. M. M. Biela
MY STAR / STEAUA MEA
POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian July 31, 2022
MY STAR / STEAUA MEAAll, that I know
Of a certain star
Is, it can throw
(Like the angled spar)
Now a dart of red,
Now a dart of blue
Till my friends have said
They would fain see, too,
My star that dartles the red and the blue!
Then it stops like a bird; like a flower, hangs furled:
They must solace themselves with the Saturn above it.
What matter to me if their star is a world?
Mine has opened its soul to me; therefore I love it.Robert BROWNING
…………………………….
STEAUA MEA
Tot ceea ce as ști
Despre-o anume stea
E că poate zvacni
(Ca un spat de Islanda)
Cand o rosie sageata,
Cand albastra fulgerare
Prietenii au vrut indata
Să vadă-asa mirare.
Steaua-mi in roșie și-albastra fulgerare!
Apoi se-oprește ca o pasăre; ca o floare,-n zbor ghemuita:
Ei se vor multumi cu Saturn cel ceresc.
Ce-mi pasa dacă steaua lor e-o lume slavita?
A mea si-a deschis sufletul mie; de aceea-o iubesc.
trad. M. M. Biela
