La stazione che non so / The station I don’t know / Statia pe care nu o cunosc
Sono seduta da così tanto tempo
in questa stazione
senza nome
che confondo i treni che arrivano
con quelli che vanno.Intanto nell’attesa il mio bagaglio,
di tempo e
di pioggia si è logorato
e non so più
se il treno che aspettavo
deve ancora
arrivare oppure è già passato!Quanta vita
inconsapevole scorre nella stazioni
tra vagoni fantasmi e lo sferragliar di pistoni.Ora sto qui
seduta e ancora aspetto
confusa in
un mescolio di sole o bruma
con il cuore
che adatta il suo ritmare allo stantuffar
di un treno
che sta transitando tra folate di fumo nero
e uno spolverio di stelle
e accolgo grata il carezzar del vento
e attendo quieta
e senza lusinghe quel treno che forse
mi porterà lontano.Grazia Montanaro Lombardi
——————————————-
The station I don’t know.I’ve been sitting for so long
in this station
nameless
that I confuse the arriving trains
with those who go.
Meanwhile, waiting
my luggage,
of time and
of rain
has worn down
and I don’t know anymore
if the train I was waiting for
still has to
arrive or has already passed!
How much life
unknowingly flows into the stations
between ghost cars and the rattle of pistons.I’m here now
sitting and still waiting
confused in
a mixture of sun or mist
with heart
which adapts its rhythm to the plunger
of a train
which is passing through gusts of black smoke
and a dusting of stars
and I welcome the caress of the wind gratefully
and I wait quietly
and without flattery that train which maybe
will take me far.
————————————————–
Stația pe care nu o cunosc.Am stat mult timp
în această stație
fără nume
incat confund
trenurile care sosesc
cu cele care pleaca.
Între timp, asteptand,
bagajele mele,
de timp și de ploaie, s-au uzat
si nu mai stiu
daca trenul pe care l-am asteptat
trebuie sa soseasca
sau a trecut deja.Cât de multă viață
nestiind se scurge prin stații
între mașini fantomă și zgomotul pistoanelor.Sunt aici acum
stand și încă așteptand
confuza într-un
amestec de soare si ceață
cu inima
care își adaptează ritmul la pistonul
unui tren
care trece prin rafalele de fum negru
și un praf de stele
și accept mângâierea vântului recunoscatoare
și aștept liniștit
și fără lingușire acel tren care poate
mă va lua departe de aici.Maria Magdalena
Volevo…/ I wanted…/ Je voulais…/ Am vrut…Volevo spiegare
del mare burrascoso
di un cielo color piombo
dei sentieri di pietre taglienti
di un vento freddo e spietato
che fa contorcere gli alberi dal dolore.
Volevo parlare di un cuore
che più non batte i ritmi dell’amore.
Di un anima persa che ha perso le ali
e non osa più sfidare le correnti ascensionali.
Volevo discutere del tempo che sfugge dalle dita.
ma stordita e confusa da un profumo sacro e arcano
……..seppi raccontare solo della rosa!Grazia Montanaro Lombardi
————————————–
I wantedI wanted to explain
the stormy sea
of a lead-colored sky
of the sharp stone paths
of a cold and ruthless wind
that makes the trees contort with pain.
I wanted to talk about a heart
that no longer beats the rhythms of love.
Of a lost soul that has lost its wings
and no longer dares to challenge the updrafts.
I wanted to discuss the time that eludes the fingers.
but dazed and confused by a sacred and esoteric perfume
…. I knew only about the rose!
———————————————–Je voulais…
Je voulais expliquer
la mer orageuse
d’un ciel couleur de plomb,
les chemins de pierre acérés
d’un vent froid et impitoyable
qui font que les arbres se tordent de douleur.
Je voulais parler d’un cœur
qui ne bat plus les rythmes de l’amour.
D’une âme perdue qui a perdu ses ailes
et n’ose plus défier les courants ascendants.
Je voulais discuter du temps qui s’échappe des doigts.
mais étourdi et confus par un parfum sacré et ésotérique
…… Je ne connaissais que la rose!!
—————————————————–
Am vrut…Am vrut sa explic
marea furtunoasa
un cer de culoarea plumbului
cararile pline de pietre ascutite
un vânt rece si nemilos, care face ca copacii sa se rasuceasca in durere.
Am vrut sa vorbesc despre o inima
care nu mai bate ritmurile iubirii.
Despre un suflet pierdut, care si-a pierdut aripile
si nu mai îndrazneste sa conteste curentele ascendente.
Vroiam sa discut timpul ce scapa printre degete.
dar uluit si confuz de un parfum sacru si esoteric
……. stiam doar despre trandafir!Maria Magdalena
OASE / OASIS / OAZA
So lange
hast du
auf Wasser gewartet
beim endlosen Marsch
durch die herzverzehrende
Wüste.Die Dürre
hat sich
von deiner Frische genährt,
blühte auf
zur Oase
erquickend, mit Palmen
und Brunnen.
Sie ließ
dir nichts
als das
Knochen-
gerippe.
ROLAND ERB
————————————
OASISSo long
have you
waited for water
during the endless march
through the heart-eating
desert.The drought
nourished by
your freshness,
has blossomed
to the oasis
refreshing,
with palm trees
and wells.
She left
you nothing but
the bone skeleton.
———————————————-Oaza
Atat de mult timp
ai asteptat
apa
in timpul marsului nesfarsit
prin desertul
care devora
inima.Seceta
hrănita
de prospețimea ta,
a înflorit în oază
răcoritoare,
cu palmieri
și fântâni.
Nu ți-a lăsat
decât
scheletul osos.Maria Magdalena
SOLITUDE / SINGURATATE
Laugh, and the world laughs with you;
Weep, and you weep alone;
For the sad old earth must borrow its mirth,
But has trouble enough of its own.
Sing, and the hills will answer;
Sigh, it is lost on the air;
The echoes bound to a joyful sound,
But shrink from voicing care.Rejoice, and men will seek you;
Grieve, and they turn and go;
They want full measure of all your pleasure,
But they do not need your woe.
Be glad, and your friends are many;
Be sad, and you lose them all,—
There are none to decline your nectared wine,
But alone you must drink life’s gall.Feast, and your halls are crowded;
Fast, and the world goes by.
Succeed and give, and it helps you live,
But no man can help you die.
There is room in the halls of pleasure
For a large and lordly train,
But one by one we must all file on
Through the narrow aisles of pain.ELLA WHEELER WILCOX
……………………
SINGURATATERazi, si lumea cu tine va rade ;
Plangi si singur vei plange;
Caci tristul pamant ras imprumutand,
Necazul si pe el il ajunge.
Canta, si colinele-or raspunde;
Ofteaza si-i in aer pierdut;
Ecouri raspund unui raset profund,
Insa la necaz au tacut.Fii vesel, si lumea te cata,
Fii trist, ei se-ntorc si dispar ;
Ei vor participa la fericirea ta,
Insa n-au treaba cu-al tau amar.
Razi, si prieteni sunt multi;
Fii trist, si cu totii vor piere,-
Nu-i unul sa refuze vinu-ti nectar pe buze,
Insa singur vei bea-a lumii fiere.
Petrece, si casa ti-e plina;
Posteste, si lumea-i trecuta.
Parvine si daruie, si viata te-nvaluie
Insa nimeni cand mori nu te-ajuta.
Pentru-un tren larg si arogant,
Este loc in sala placerii
Insa unul cate unu toti tre’ sa facem drumu’
Prin colturile-nguste ale durerii.
Maria Magdalena
Palme delle mani / Palms of hands / Palme ale mainilor
Oh palme delle mani iscritte di segni,
triangoli, rami, croci, stelle,
tutta la mia vita ch’è stata e sarà,
il punto ch’io ignoro della morte e non temo,
e altri, altri che sembrano di confitti chiodi,
ma intorno vi raggiano ali di gloria,
oh palme delle mani vi guardo come specchi,
così umane e così arcane,
appannati specchi che la luce più indora,
brevi e morbide, e tanto destino inciso,
immagini d’immensi spazi e musiche,
e fantasia e follia e solitudine e carità,
linee linee in catena in croce in danza,
oh palme delle mie mani, scrittura d’astri!
SIBILLA ALERAMO
—————————-Palms of hands
Oh palms of hands with signs inscribed,
triangles, branches, crosses, stars,
all my life that has been and will be,
the moment of death that I ignore and I don’t fear,
and other, other that look like nailed nails,
but around you they gleam wings of glory,
oh palms of hands I look at you like in the mirrors,
so human and so occult,
misted mirrors so light shines more,
short and soft, and much engraved destiny,
images of immense spaces and music,
and fantasies and madness and loneliness and charity,
lines lines in chain on the cross in dance,
oh palms of my hands, writing of stars!…………………………….
Palme ale mainilorOh palme ale mainilor inscrise cu semne
triunghiuri, ramuri, cruci, stele,
toata viata mea care a fost si care va fi,
momentul mortii pe care il ignor si de care nu ma tem
si altele, altele care seamana a cuie batute,
dar în jurul vostru sclipesc aripi de slava,
oh palme ma uit la voi ca in oglinzi,
atat de umane si atat de oculte,
oglinzi estompate ca lumina sa straluceasca mai mult
scurte si moi, si mult destin gravat,
imagini de spatii imense si muzica,
si fantezii si nebunie si singuratate si mila,
linii linii în lant pe crucea în dans,
o palme ale mainilor, scriitura a stelelor!
Maria Magdalena
Spring is like a perhaps hand / Primavara este precum o mana poateSpring is like a perhaps hand
(which comes carefully
out of Nowhere)arranging
a window,into which people look (while
people stare
arranging and changing placing
carefully there a strange
thing and a known thing here) andchanging everything carefully
spring is like a perhaps
Hand in a window
(carefully to
and fro moving New and
Old things,while
people stare carefully
moving a perhaps
fraction of flower here placing
an inch of air there)andwithout breaking anything.
e.e.cummings
————————————-
Primavara este precum o manaPrimavara este precum o mana poate
(care vine cu grija
deodata) aranjand
a window,into which people look(while
o fereastra, prin care oamenii privesc (in timp ce
oamenii privesc fix
aranjand si schimband asezand
cu grija ici un lucru ciudat
dincoace un lucru stiut) si
schimband totul cu grija
primavara este precum o poate
mana in fereastra
( grijulie incoace
si incolo miscand lucruri Noi si
Vechi, in timp ce
oamenii privesc fix cu grija
mutand o poate
fractiune de floare ici asezand
o frantura de aer dincolo) si
fara sa sparga nimic.Maria Magdalena
SMÄRTAN / THE PAIN / DUREREA / KIPULyckan har inga sånger, lyckan har inga tankar, lyckan har ingenting.Stöt till din lycka att hon går sönder, ty lyckan är ond.Lyckan kommer sakta med morgonens susning i sovande snår,lyckan glider undan i lätta molnbilder över djupblå djup,lyckan är fältet som sover i middagens glödeller havets ändlösa vidd under baddet av lodräta strålar,lyckan är maktlös, hon sover och andas och vet av ingenting…Känner du smärtan? Hon är stark och stor med hemligt knutna nävar.Känner du smärtan? Hon är hoppfullt leende med förgråtna ögon.Smärtan ger oss allt vad vi behöva –hon ger oss nycklarna till dödens rike,hon skjuter oss in genom porten, då vi ännu tveka.Smärtan döper barnen och vakar med modernoch smider alla de gyllene bröllopsringarna.Smärtan härskar över alla, hon slätar tänkarens panna,hon fäster smycket kring den åtrådda kvinnans hals,hon står i dörren när mannen kommer ut från sin älskade…Vad är det ännu smärtan ger åt sina älsklingar?Jag vet ej mer.Hon ger pärlor och blommor, hon ger sånger och drömmar,hon ger oss tusen kyssar som alla äro tomma,hon ger den enda kyssen som är verklig.Hon ger oss våra sällsamma själar och besynnerliga tycken,hon ger oss alla livets högsta vinster:kärlek, ensamhet och dödens ansikte.EDITH SÖDERGRAN—————————-THE PAINHappiness has no songs, happiness has no thoughts, happiness has nothing.Smash your happiness until she breaks, for happiness is evil.Happiness comes slowly in the sleepy sighs of morning busheshappiness glides away in light clouds over deep blue depths,happiness is the field that sleeps in the glow of afternoonor the sea’s endless spirit under the bath of vertical rays,happiness is powerless, she sleeps and breathes and knows nothing …Do you feel the pain? she is strong and big with secretly clenched fists.Do you feel the pain? she is hopefully smiling with weeping eyes.The pain gives us everything we need –she gives us the keys to the kingdom of death,she pushes us through the gate, as we still hesitate.The pain baptizes the children and awakes with the motherand forges all the golden wedding rings.the pain rules over everyone, she caresses the forehead of the thinker,she fastens the jewelery around the loved woman’s neck,she stands in the doorway when the man comes out from his beloved …What else is the pain giving to her loved ones?I know no more.She gives beads and flowers, she gives songs and dreams,she gives us a thousand kisses that are all empty,she gives the only kiss that is real.she gives us our rare souls and strange things,she gives us all the highest benefits of life:love, loneliness and the face of death.———————————————-DUREREAFericirea nu are cântece, fericirea nu are gânduri, fericirea nu are nimic.Izbeste fericirea pana se face bucati , căci fericirea este diabolica.Fericirea vine liniștit in suspinul adormit al tufisurilor diminetii.,fericirea se îndepărtează în nori ușori peste adâncimile albastre,fericirea este câmpul care doarme în strălucirea amiezeisau spiritul infinit al mării scaldata in raze verticale,fericirea este neputincioasă, ea doarme și respiră și nu știe nimic…Simți durerea? E puternică și mare, cu pumnii stransi în secret.Simți durerea? Zâmbește sperand cu ochii umflati de plans.Durerea ne dă tot ce avem nevoie –ea ne dă cheile împărăției morții,ne împinge prin poarta, fiindcă încă ezităm.Durerea botează copiii și vegheaza cu mamași falsifica toate verighetele de aur.Durerea stă la dispoziția tuturor, mangaie fruntea gânditorului,ea leagă bijuteriile la gâtul femeii,ea sta in pragul ușii când bărbatul pleaca de la iubita sa …Ce altceva durerea dăruiește celor dragi?Nu mai știu.Oferă margele și flori, dă cantece și vise,ea ne dă o mie de sărutări care sunt toate goale,Ea dă singurul sărut care este real.Ea ne dă sufletele noastre rare și lucrurile ciudate,ea ne dă cele mai mari beneficii ale vieții:iubirea, singurătatea și fața morții.—————————————KIPUOnnella ei ole lauluja, onnella ei ole ajatuksia, onnella ei ole mitään.Tönäise onneasi niin, että se särkyy, sillä onni on paha.Onni tulee hiljaa aamun huokauksessa nukkuvissa pensaissa,onni liukuu pois kevyissä pilvissä yli syvänsinisen syvyyden,onni on tasanko, joka nukkuu keskipäivän hehkussatai meren loputon aava auringon pystysuorien säteiden paahteessa,onni on voimaton, se nukkuu ja hengittääeikä tiedä mistään mitään…Tunnetko kivun? Se on vahva ja iso ja sillä onkädet salaa nyrkissä.Tunnetko kivun? Se hymyilee toiveikkaastiitkettynein silmin.Kipu antaa meille kaiken, mitä tarvitsemme –se antaa meille kuoleman valtakunnan avaimet,se työntää meidät portista sisään,kun me vielä epäröimme.Kipu kastaa lapset ja valvoo äidin kanssaja takoo kaikki kultaiset vihkisormukset.Kipu hallitsee kaikkia, se siloittaa ajattelijan otsan,se kiinnittää korun halutun naisen kaulaan,se seisoo ovella, kun mies tulee ulos rakkaansa luota…Mitä muuta kipu antaa rakkailleen?En tiedä enää.Se antaa helmiä ja kukkia, se antaa lauluja ja unelmia,se antaa meille tuhat suudelmaa, jotka kaikki ovat tyhjiä,se antaa ainoan todellisen suudelman.Se antaa meille omalaatuiset sielumme jakummalliset mieltymyksemme,se antaa meille kaikki elämän parhaat edut:rakkauden, yksinäisyyden ja kuoleman kasvot.Maria Magdalena
Skönhet / Frumusetea / BeautyVad är skönhet? Fråga alla själar –
skönhet är varje överflöd, varje glöd, varje överfyllnad och varje stort armod;
skönhet är att vara sommaren trogen och naken intill hösten;
skönhet är papegojans fjäderskrud eller solnedgången som bebådar storm;
skönhet är ett skarpt drag och ett eget tonfall: det är jag,
skönhet är en stor förlust och ett tigande sorgetåg,
skönhet är solfjäderns lätta slag som väcker ödets fläkt;
skönhet är att vara vällustig som rosen eller att förlåta allting för att solen skiner;
skönhet är korset munken valt eller pärlbandet damen får av sin älskare,
skönhet är icke den tunna såsen i vilken diktare servera sig själva,
skönhet är att föra krig och söka lycka,
skönhet är att tjäna högre makter.EDITH SÖDERGRAN
—————————–
FrumuseteaCe-i frumusetea? Intreaba orice suflet-
frumusetea este fiece revarsare, fiece stralucire, fiece abundenta
si fiece saracie mare;
frumusetea este sa fii credincios verii si sa mergi goala spre toamna;
frumusetea este penajul unui papagal ori apusul ce prevesteste furtuni;
frumusetea este o trasatura accentuata si tonul personal : Eu sunt
frumusetea este o grea pierdere si o procesiune funerala tacuta,
frumusetea este usoara miscare a evantaiului care trezeste briza destinului:
frumusetea este sa fii voluptuoasa precum un trandafir
ori sa ierti totul pentru ca soarele sa straluceasca;
frumusetea este crucea aleasa de calugar ori margelele
pe care o doamna le are de la iubitul ei
frumusetea nu este sosul fin din care care poetii se servesc,
frumusetea este sa porti un razboi spre a cauta fericirea,
frumusetea este sa servesti puteri mai inalte
——————————————–
Beauty
What is beauty? Ask All Souls –
beauty is every abundance, every glow, every overflow
and every great poverty;
beauty is to be faithful to the summer and go naked to the fall;
beauty is the parrot’s spring thrust or the sunset that invokes storm;
beauty is a sharp feature and its own tone: I am,
beauty is a great loss and a silent funeral,
beauty is the light stroke of the fan that awakens the fate;
beauty is to be voluptuous as the rose or to forgive everything for the sun to shine;
beauty is the cross chosen by a monk or the beaded
a lady gets from her lover,
beauty is not the thin sauce in which poets serve themselves,
beauty is to wage war and seek happiness,
beauty is to serve higher powers.
Maria Magdalena
Noaptea acestui descânt / The night of this spell
Un abur crud de primăvară
în sânge descătușat
plesnește nebun,
sevă vie în scoarța trupului
incendiind rotocoalele de lună.
Spirale în joc de nervuri,
se-ncrucișează-n oră
șoapte din somnul iubirii sfinte.
O taină în candela pietrei palpită
și-n noaptea acestui descânt,
și-n albul vis al copacilor
moartea e-o oarbă cerșătoare
rătăcind prin labirintul de stele
în care ne-am ascuns.ALICE PUIU
——————–
The night of this spellA raw spring steam
in the freed blood
bursts madly,
vivid essence in the rind of the tree
burning the wreath of the moon.
Twists in a game of nervures,
intertwines in the hour
whispers from the sleep of sacred love.
A secret flutters in the candle of stone
and in the night of this spell,
and in the white dream of the trees
death is a blind begger
wandering through the stars’ labyrinth
where we are hiding.
Maria Magdalena
Verrà la morte e avrà i tuoi occhi / Death will come and have your eyes
Verrà la morte e avrà i tuoi occhi
questa morte che ci accompagna
dal mattino alla sera, insonne,
sorda, come un vecchio rimorso
o un vizio assurdo. I tuoi occhi
saranno una vana parola
un grido taciuto, un silenzio.Così li vedi ogni mattina
quando su te sola ti pieghi
nello specchio. O cara speranza,
quel giorno sapremo anche noi
che sei la vita e sei il nulla.Per tutti la morte ha uno sguardo.
Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.
Sarà come smettere un vizio,
come vedere nello specchio
riemergere un viso morto,
come ascoltare un labbro chiuso.
Scenderemo nel gorgo muti.CESARE PAVESE
—————————-Death will come and have your eyes
Death will come and have your eyes-
this death that accompanies us
from morning to evening, sleepless,
deaf, like an old remorse
or an absurd vice. Your eyes
they will be a vain word
a silent cry, a silence.So you see them every morning
When you lean over alone
in the mirror. O dear hope,
that day we will also know
that you are life and you are nothing.Death has a face for everyone.
Death will come and will have your eyes.
It will be like giving up a vice,
Like seeing in the mirror
emerging a dead face,
like listening to closed lips.
We will descend into the silent whirlpool.
Maria Magdalena
Copyright © 2024 by Magdalena Biela. All rights reserved.