December, 2019

The day I died / Ziua in care am murit

POSTED IN contemporary poetry, essays December 8, 2019

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The day I died / Ziua in care am murit

I was eighteen,
I woke up that morning
and I thought:
today is my last day on earth.
I went outside,
a November morning
dark and heavy
looked at me morosely.
Yet what I saw was
the fire of a daring sunrise
at the horizon.
The rain fell cold
yet I saw its rhythm,
the physics of its gravity,
the teardrops like diamonds
falling in a silent dreamy dance.
I watched the barren trees
and I saw their heart beating,
the vim in their veins,
the buds and leaves gestating
in their wombs,
waiting for Spring.
I watched the sad wet houses
and I saw life inside their walls,
I felt the scent of morning coffee,
the sleepy fire
laughing in flames
like a newborn waking from a dream.
I knew then that I was happy.
Today, many moons later
I woke up,
in a December morning,
I drank my coffee
watching the trees, the heaven, the rain, the houses,
I heard little voices calling my name
and my grandmotherly hands knew what to do.
I thought a little prayer:
“Thank you for
I haven’t been living my life
Dead”.
—————————————
Ziua în care am murit

Aveam optsprezece ani,
M-am trezit în dimineața aceea
Și-am gândit:
azi este ultima mea zi pe pământ.
Am mers afară,
o dimineață de noiembrie
întunecată și grea
m-a privit morocanoasa.
Totuși, ceea ce am văzut a fost
focul unui rasarit indraznet
la orizont.
Ploaia cadea rece
totuși i-am văzut ritmul,
fizica gravitației sale,
lacrimile ca diamantele
căzând într-un dans visător tăcut.
Am urmărit copacii uscati
și le-am văzut inima bătând,
seva în vene,
mugurii și frunzele gestand
în pântecele lor,
așteptând primăvara.
Am privit casele triste și umede
și am văzut viața în pereții lor,
am simțit mirosul cafelei de dimineață,
focul adormit
râzând în flăcări
ca un nou-născut care se trezește dintr-un vis.
Am stiut atunci că sunt fericita.
Astăzi, dupa mult timp
m-am trezit,
într-o dimineață de decembrie,
Mi-am băut cafeaua
urmărind copacii, cerul, ploaia, casele,
Am auzit voci mici care îmi strigau numele
iar mâinile mele de bunica știau ce să facă.
Am gândit o mică rugăciune:
“Mulțumesc pentru ca
nu mi-am trăit viața
moarta”.

Maria Magdalena Biela