January, 2022

HILJAISUUS / SILENCE / TACERE

POSTED IN Eeva Liisa Manner January 30, 2022

HILJAISUUS / SILENCE / TACERE

Hämärä hiljaisuus yli puiden sataa.
Peltojen poikki katoaa kapea tie
niinkuin sininen sauhu siniseen kaukaisuuteen
ja taivaan pelloille vie.

Onni ja murhe on poissa. Ei ole elämää täällä,
Kuolemaa ei ole – vain eräs Ikuinen,
taivaan tavoin mi seestyy valoksi pääni päällä.
Hyvä on lähellään olla väsyneen ihmisen.

Hyvä on katsella tähtien kaikkeusrataa,
Hyvä on tuntea: pieni on ihminen.
Hyvä on raueta, hajota – vajota hiljaisuuteen,
kädelle Ikuisen.

……………..

Silence

A dim silence over the trees is raining.
Across the fields a narrow road dies
like a blue smoke into the blue distance
and into the fields of the skies.

Happiness and sorrow are gone. Here isn’t life sight,
Here is no death – only the Eternal Gleam,
like the heaven that becomes upon my head light.
It’s good for a tired man to be close to Him.

It’s good to watch the stars’ universe,
It’s good to feel: the man is ephemeral.
It’s good to dissipate, to break – to sink into silence,
into the hand of the Eternal.

………………

Tăcere

Peste copaci ploua o tacere de seara
Trecand prin câmpuri un drum ingust dispare
si duce spre câmpurile cerului
ca un fum albastru in-albastra departare.

Fericirea si tristețea-au pierit. Aici viata nu e
Nici moartea nu e – doar cel Nesfarsit,
ca cerul, peste capu-mi, se limpezeste-n lumina vie
Aproape de El a fi e bine pentru-un om obosit.

E bine să privesti sanctuarul stelelor,
E bine să simți: mic este omul.
E bine sa te risipesti, destrami – să te-afunzi în tăcere,
in palma la Domnul.

traducere, M. M. Biela

DREPTUL CENUSII / THE RIGHT OF ASH

POSTED IN Mariana January 29, 2022

DREPTUL CENUSII / THE RIGHT OF ASH

Capitulez in fata atlazurilor mele fine,
precum pardosul la sange existenta onorabila in mers teapan pe strada
Cine insa ar mai putea descrie tristetea dictatorului
care trezindu-se intr-o dimineata in fata ghilotinei
isi sopteste ingrozit:- Aceasta nu e cu putinta!
si mai tarziu, spaima din ochii supusilor: era dulce otrava…

Sunt atat de batrana,
incat evenimentele ma ocolesc cu o precizie dubioasa.
Ghemuita intr-un fotoliu,
degeaba ma mai mir: – De peste douazeci de ani
gustul ceaiului este altul…
Vedeti, parabola isi macina zi de zi dintii
intre doua franghii egale
desi – nici vorba!- noi visam cum nu se poate mai bine
in malul gros din fereastra.

Cine insa ar mai putea descrie o duminica neagra,
in care dreptul cenusii ar fi doar un cuvant
peste care s-ar aseza in tacere februarie
(iar ceasurile s-ar rusina “de prea multa apropiere”)
O, cine s-ar mai incumeta…

Dar ce sa cautam noi aici, vesele cititor!
Drumul nostru este inchis
si ar fi trebuit sa invatam pana acum
ca orice groapa comuna isi are hazul ei…

MARIANA MARIN

………………

THE RIGH OF ASH

I surrender to my fine atlases,
like the panther to blood the honorable existence in a stiff walk on the street
But who else could describe the sadness of the dictator
who, waking up one morning in front of the guillotine,
whispers to himself in horror: – That’s not possible!
and later, the terror in subjects’ eyes: it was sweet the poison …

I’m so old
that the events are bypassing me with a dubious accuracy.
Curled up in an armchair,
I wonder in vain:- For over twenty years
the taste of the tea is different …
You see, the parable grinds its teeth day after day
between two equal ropes
although – no way! – we were dreaming as best as possible
in the thick mud of the window.

But who could describe a black Sunday,
in which the right of ash would be just a word
over which February would sit in silence
(and the clocks would be ashamed of “too much closeness”)
Oh, who else would dare …

But what are we looking for here, happy reader!
Our road is closed
and we should have learned by now
that any common pit has its own fun …

traducere, M. M. Biela

FOTO DER ACHMATOWA AUS DEM JAHR 1925 / FOTOGRAFIA AHMATOVEI DIN 1925 / PHOTO OF AKHMATOVA FROM 1925

POSTED IN Roland January 29, 2022

FOTO DER ACHMATOWA AUS DEM JAHR 1925 / FOTOGRAFIA AHMATOVEI DIN 1925 / PHOTO OF AKHMATOVA FROM 1925


Die Hand
legt prüfend sie
an ihre Kehle,
als wollt sie fühlen,
dass sie bei Stimme sei
und dass der Hals ihr
noch verblieb,
der schöngeschwungene.
Die Augen schienen
eben doch zu lächeln,
die Lippen leicht geöffnet,
blickt ins Ferne sie.
Und ahnt und
weiß?

ROLAND ERB

…………….

FOTOGRAFIA AHMATOVEI DIN 1925

Și-a dus mâna
la gât
ca și cum ar fi vrut
să simtă
că mai are voce și
că gâtul ei
cel frumos curbat
era încă acolo.
Ochii par
abia să zâmbeasca,
buzele ușor întredeschise,
ea priveste în depărtare.
Banuieste și
stie?

…………….

PHOTO OF AKHMATOVA FROM 1925

She put her hand
to her throat
as if she wanted
to feel
that she had her voice and
that her neck,
the beautifully curved one,
was still there.
Her eyes seemed
to smile actually,
her lips slightly parted,
she looks into the distance.
She senses and
knows?

traducere, M. M. Biela

BAUTZENER MEMENTO / BAUTZEN MEMENTO / BAUTZEN MEMENTO

POSTED IN Roland January 28, 2022

BAUTZENER MEMENTO / BAUTZEN MEMENTO / BAUTZEN MEMENTO


Da könnte kommen das Unwegsame bei Nacht,
ein Wühlen, ein Strom, der die Dämme zerbricht
(der scheue Hengst deiner Träume sprengt fort
für immer auf brausenden Lüften).
Da könnte kommen das Ende des Würfelns,
die Hartknochenfaust, die mit blindem Schlag
schimmerndem Glas das Spiegelbild nimmt
(die Tanzende schluckt einen Splitter).
Da könnte kommen ein Frühdämmer-Schein,
fahl über Zahnräder, Menschengesichter,
die stocken im Faulschlamm gesunkener Flut
und spüren den Morgen nicht.

ROLAND ERB

…………………………..


BAUTZEN MEMENTO


There could come the impassable by night,
a rummage, a torrent that breaks the dams
(the shy stallion of your dreams blows away
forever on roaring air).
There could come the end of dice rolling,
the hard-boned fist, taking the reflection
from the shimmering glass
with a blind blow
(the dancer swallows a splinter).
There could come an early dawn,
pale over the gears, human faces,
stagnating in the rotten mud of a sunken tide
and not feeling the morning.

…………………………..


BAUTZEN MEMENTO

Ar putea veni inaccesibilul noaptea,
o răscolire, un torent care să rupă barajele
(armăsarul timid al viselor tale pufneste
pe vecie in aer mugind).
Ar putea veni sfârșitul jocului de zaruri,
pumnul puternic osos,
care ia reflexia sticlei stralucitoare
cu o lovitură oarbă
(dansatorul înghite o așchie).
Ar putea veni o lucire de zori,
palida peste unelte, chipuri umane,
statute în noroiul putred al unei maree scufundate
fara a simti dimineața.

 

traducere, Maria Magdalena Biela

NACHTVISION / NIGHT VISION / VEDERE NOCTURNA

POSTED IN Roland January 28, 2022

NACHTVISION / NIGHT VISION / VEDERE NOCTURNA


in memoriam Ingeborg Bachmann


Vergessen
der alte Zugang zum Erzstollen,
auf den Wänden
spielten
die Lichter der Fackeln, der
Grubenlaternen,
der flammende Bergsee.
Zerfuhrwerkt
der Weg über Land zu dem Garten
der Pfade,
die sich verflechten,
fröhlich, ohne
Entrinnbarkeit.
Mit zarter, mit rauer Rinde
die Bäume,
erklimmbar, von Früchten
schwer.
Verklungen
der Name des dunklen Körpers
haltend das Taubenei, so
zerbrechlich.
Verzehrend der Blick sich in
dieser schneidenden
Luft.

ROLAND ERB
…………..

VEDERE NOCTURNĂ


în amintirea lui Ingeborg Bachmann


Uitată
vechea intrare în galeria de minereu,
luminile torțelor
jucandu-se pe pereti,
felinarele minei,
lacul de munte în flăcări.
Distrus drumul peste pamant
spre grădina potecilor
care se împletesc, vesele, fără
scăpare.
Cu tandrețe, cu scoarță aspră
copacii,
cățărători,
grei de fructe.
A pălit
numele trupului întunecat
ținand în mână oul de porumbel, atât
de fragil.
Consumând privirea
în acest aer
pătrunzător.

 

…………..

NIGHT VISION


in memory of Ingeborg Bachmann


Forgotten
the old entrance to the ore gallery,
on the walls
played
the lights of the torches, the
pit lanterns,
the flaming mountain lake.
Destroyed
the way over the land to the garden
of paths
that intertwine
joyous without
escape.
With delicate, rough bark
the trees,
climbable, heavy
with fruit.
Faded
the name of the dark body
holding the dove egg, so
fragile.
Consuming the gaze in
this piercing
air.


traducere, M. M. Biela

DUNKLES ZU SAGEN / A VORBI DESPRE INTUNERIC / TO SPEAK OF DARKNESS

POSTED IN translated German-English January 28, 2022

DUNKLES ZU SAGEN / A VORBI DESPRE INTUNERIC / TO SPEAK OF DARKNESS

 

Wie Orpheus spiel ich
auf den Saiten des Lebens den Tod
und in die Schönheid der Erde
und deiner Augen, die den Himmel verwalten,
weiss ich nur Dunkles zu sagen.


Vergiss nicht, dass auch du, plötzlich,
an jedem Morgen, als dein Lager
noch nass war von Tau und die Nelke
an deinem Herzen schlief,
den dunklen Fluss sahst,
der an dir vorbeizog.


Die Saite des Schweigens
gespannt auf die Welle van Blut,
griff ich dein tonendes Herz.
Verwandelt ward deine Locke
ins Schattenhaar der Nacht,
der finsternis schwarze Flocken
beschneiten dein Anlitz.


Und ich gehor dir nicht zu.
Beide klagen wir nun.


Aber wie Orpheus weiss ich
auf der Seite des Todes das Leben,
und mir blaut
dein fur immer geschlossenes Aug.


INGEBORG BACHMANN


……………..


A VORBI DESPRE INTUNERIC


Asemenea lui Orfeu, eu cant
moartea pe strunele vieții
și în frumusețea pământului
și-a ochilor tăi ce stapanesc ceruri,
stiu doar despre-ntuneric sa spun.


Sa nu uiti că și tu, deodată,
în fiece dimineață, când patu-ti
încă umed de rouă era și garoafa
de pe inima-ti dormea,
ai văzut râul întunecat,
care pe lângă tine trecea.


Struna tăcerii
încordata pe valul de sânge,
ti-am prins inima care batea.
Buclele tale s-au peschimbat
în părul umbros al nopții,
fulgii negri ai beznei
pe fața ta ningeau.


Și nu mă voi supune ție.
Amândoi ne plangem acum.


Dar, ca Orfeu, eu știu
viața de partea morții,
și pentru mine albastru e
ochiul tău închis pe vecie.


………………


TO SPEAK OF DARKNESS


Like Orpheus I play,
on the strings of life, death
and in the beauty of the earth
and your eyes that rule the sky,
I know only of darkness to speak.


Don’t forget that, suddenly,
each morning as your bed
was still wet with dew and the carnation
on your heart slept,
you too saw the dark river
that passed you by.


The String of Silence
strung on the tide of blood,
I took hold of thy sounding heart.
Turned were thy curls
into the shadowy hair of the night,
black flakes of darkness
snowed upon thy face.


And I will not obey thee.
Both of us lament now.


But like Orpheus I know
life is on death’s side,
and to me blue will be
your forever closed eye.

 


traducere, M. M. Biela

pulsul e o lentilă care narează / the pulse is a lens who narrates

POSTED IN Mariana Codrut January 26, 2022

pulsul e o lentilă care narează / the pulse is a lens who narrates


mă izolez să-i aud povestea mirabilă.
el nu poate fi minimalist, doar vorbeşte
despre atîtea lucruri majore: iubire,
singurătate, noapte, zi…


la o palmă de coama dealului galata,
soarele străluceşte disperat
în falia verticală dintre armatele de nori
– ce negre, ce înspăimîntate se-apropie
una de alta! apoi vîntul răbufneşte
şi, tranc!, închide uşa aceea.


porumbelul împiedicat în ghetrele albe
ţîşneşte razant deasupra nisipului,
cu inima-n flăcări.

MARIANA CODRUT

…………..

the pulse is a lens who narrates

I isolate myself to hear his miraculous story.
he can’t be minimalist, he just talks
about so many major things: love,
loneliness, night, day…


a hand’s breadth from the crest of galata hill,
the sun shines desperately
in the vertical gap between the armies of clouds
– how black, how frightened they approach
each other! Then the wind is blowing
and, bang!, closes that door.


The dove stumbling in the white gaiters
gushes out over the sand,
with a burning heart.


traducere, M. M. Biela

NUNTA / THE WEDDING

POSTED IN Mariana January 26, 2022

NUNTA / THE WEDDING

Mi-a spus intr-o zi fratele:
– inima mea este o mica femeie…
L-am rugat sa nu creada in micile ei copite de apa.
I-am aratat misterul roscat si de vulpe al oglinzii.
Am baut pentru el, am iubit, am uitat.
Pana cand nebunia mi-a crescut in ochi ca o gheara.
Fratele meu si-a intins disperarea de la un capat la celalalt al orasului
cand tocmai pregateam mancare rosie pentru el
(in casa plina de nuntasi)
Cand tocmai imi prindeam in agrafe mici corbi
cand tocmai orbeam

MARIANA MARIN

……………….

THE WEDDING

One day my brother said to me:
– my heart is a little woman …
I asked him not to believe in her little water hooves.
I showed him the reddish and fox mystery of the mirror.
I drank for him, I loved, I forgot.
Until the madness grew in my eyes like a claw.
My brother spread his despair from one end of the city to the other
as I was just preparing red food for him
(in the house full of wedding guests)
When I was just catching small crows in my hairpins
when I was just getting blind


traducere, M. M. Biela

HAFEN / PORT / HARBOUR

POSTED IN Roland January 25, 2022

HAFEN / PORT / HARBOUR

Du weißt doch,
da ist kein Heil,
wo wir noch immer
uns quälen.
Du weißt,
der schwere, beinerne Klotz
ist so nicht entscheidend
vom Fleck zu bewegen.
Ein winziges Stückchen, ja,
rücken wir ihn,
schieben wir ihn,
und unsere Puste bleibt weg.
Du weißt doch,
nicht hier,
in dem tagvergeudenden
Hantieren, Sortieren, Parieren
liegt unsere Rettung.
Aber
du fragst und suchst
unaufhörlich
(dass ich dich beinah
schlagen möchte)
nach diesem freien Feld,
unverletzt,
allen Himmeln offen,
das du einmal,
mangels passenden Wortes,
Hafen
genannt hast.
Ach, dass du schweigen
wolltest!


ROLAND ERB

………………

PORT
Știi, nu-i așa,
ca nu există mântuire
acolo unde noi încă
ne chinuim.
Tu stii,
blocul greu, osos
nu este atat de important
a fi mutat din loc.
Puțin, da
hai sa-l mutam
hai sa-l impingem
si ni se taie respiratia.
Știi, nu-i așa,
nu aici,
în risipa zilei
manipularea, sortarea, parada,
stă mântuirea noastră.
Dar
ceri și cauți
necontenit
(incat aproape
vreau sa te lovesc)
acest câmp liber,
nevătămat,
deschis tuturor cerurilor
pe care tu, odată,
din lipsa unui cuvânt potrivit,
l-ai numit
port.
Of, de-ai tăcea!

………………

HARBOR

You know, don’t you
that there is no salvation
where we’re still
tormenting ourselves.
You know,
the heavy lump of bone
isn’t that crucial
to move from the spot.
A tiny bit, yeah
let’s move it
let’s push him
and we are out of breath.
You know, don’t you,
not here,
in the day-wasting
handling, sorting, parrying
lies our salvation.
But
you ask and you seek
incessantly
(that I almost
want to hit you)
for this free field,
unharmed,
open to all heavens
which you once called,
for lack of a better word,
harbor.
Ah, that you’d keep
silent!


traducere, M. M. Biela

TROTZ ALLER FEINDLICHEN NACHRICHT IN CIUDA TUTUROR VESTILOR OSTILE / DESPITE ALL THE HOSTILE NEWS

POSTED IN Roland January 22, 2022

TROTZ ALLER FEINDLICHEN NACHRICHT IN CIUDA TUTUROR VESTILOR OSTILE / DESPITE ALL THE HOSTILE NEWS


Trotz aller feindlichen Nachricht
die schwachen Signale der Nähe.
Ein unverständliches Lied,
das die Nachbarin summt
hinter der Wand.
Das Bild einer rätselhaften Landschaft,
das du mir bringst und
gleich darauf wieder versteckst.
Das unbotmäßige Aufbegehren
des Mannes da drüben, den ich nicht kannte,
gegen Unrecht, Gleichgültigkeit.
Der durch die Postleitzahlen geirrte
Brief des seit langem verschollenen Freunds.

ROLAND ERB

…………………

În ciuda tuturor vestilor ostile

În ciuda tuturor veștilor ostile
semnalele slabe de apropiere.
Un cântec de neînțeles
pe care vecinul il fredonează
în spatele zidului.
Imaginea unui peisaj enigmatic,
pe care mi-l aduci şi
apoi il ascunzi din nou.
Revolta insubordonată
a omului de acolo, pe care nu-l cunoșteam
împotriva nedreptății, a indiferenței.
Scrisoarea prietenului pierdut de mult,
ratacit prin coduri postale.


………………….

DESPITE ALL HOSTILE NEWS

Despite all the hostile news
the faint signals of proximity.
an incomprehensible song
that the neighbor is humming
behind the wall.
The image of an enigmatic landscape,
that you bring me and
then hide again.
The insubordinate rebellion
of the man over there whom I didn’t know
against injustice, indifference.
The long-lost friend’s letter,
who stumbled through postcodes.

traducere, M. M. Biela

Loading