January, 2022
MUSTAA JA PUNAISTA
POSTED IN Eeva Liisa Manner January 9, 2022
MUSTAA JA PUNAISTA
(1940)Viipuri,
sinun raunioillasi vannoimme kerran:
me palaamme!
Emme jätä sinua yksin
idän yöhön.Ja me rukoilimme taivasta avuksesi,
mutta näimme vain aution taivaan
kuin palavan meren,
ja mieliimme hiipi epäilys:
palaammeko? milloin?
Tähdet vapisivat vastaukseksi
ja talojen sadat ontot silmät tuijottivat tyhjyyteen.Kun aloitimme matkan tuntemattomaan ja yöhön,
kun jätimme taaksemme palavan kaupungin,
kaiken sen, mikä meille oli läheistä ja rakasta,
pysähdyimme ajattelemaan
minkä puolesta tämän jälkeen osaisimme elää.Ja silloin meille selvisi,
että sinuun, Viipuri, sisältyi enemmän, paljon
enemmän
kuin meidän pieni elämämme ja kotipihan
viihtyisä hämärä.EEVA-LIISA MANNER
…………….
BLACK AND RED
Vyborg,
in your ruins we swore once:
we will return!
We will not leave you alone
in the eastern night.And we prayed to heaven to help you,
but we saw only the deserted sky
like a burning sea,
and doubt creeped into our minds:
are we coming back? when?
The stars trembled in response
and the hundreds of hollow eyes of the houses stared into emptiness.As we embarked on a journey into the unknown and into the night,
leaving behind a burning city,
all that was close and dear to us,
we stopped to think about
what we would live for after that.And then it became clear to us
that you, Vyborg, contained more, much
more
than our little life and the cozy twilight
of the backyard.…………….
NEGRU SI ROSUVyborg,
în ruinele tale am jurat odată:
ne vom intoarce!
Nu te vom lăsa singur
in noaptea rasaritului.Și ne-am rugat ca cerurile sa te ajute,
dar am văzut doar cerul pustiu
ca o mare arzătoare,
și îndoiala s-a strecurat în mintea noastră:
intoarce-ne-vom? când?
Stelele tremurau ca răspuns
iar sutele de ochi scobiti ai caselor priveau în gol.În timp ce ne-am îmbarcat într-o călătorie în necunoscut și în noapte,
lasand în urmă un oraș în flăcări,
tot ce ne era apropiat și drag,
ne-am oprit gândind
pentru ce am mai putea atunci trăi.Și atunci ne-a devenit clar
că tu, Vyborg, conțineai mai mult, mult
mai mult
decat mica noastră viață și amurgul confortabil
al ograzii.
traducere M. M. Biela
spune-mi: ce umbre te încearcă / tell me: what shadows are testing you
POSTED IN Mariana Codrut January 9, 2022
spune-mi: ce umbre te încearcă
făcînd faţa ta imperceptibil să tresară,
mîna să ţi se agite fără rost
cu degetele îngălbenite de ţigară?
spune-mi şi jură, este posibil
să existăm cu-adevărat în astă-seară
aşa apăraţi de dragoste pe dinăuntru
şi-aşa suflaţi cu aurul morţii pe dinafară?
(din vol. ”Schiță de autoportret”, 1986)
MARIANA CODRUT…………….
tell me: what shadows are testing you
making your face imperceptibly fret,
your hand senselessly to shake
with fingers yellowed by cigarette?
tell me and swear, is it possible
that we really exist tonight
inside so protected by love
and so blown with the death’s gold on th’outside?
(from the volume “Sketch of a self-portrait”, 1986)
traducere, M. M. Biela
(Edvard Munch, Love and pain)
un copil alb frigul / the cold a white child
POSTED IN Mariana Codrut January 9, 2022
un copil alb frigul / the cold a white child
un copil alb e frigul.
nedorit în propria patrie
de febra zăpezii delirează lin:
cling-cling silabe de cristal.
îngerul lui păzitor nu suferă
chiar dacă ştie că pruncul
va muri curînd. fiindcă ştie
şi că reînviind în altceva
îi va orbi pe toţi. o epifanie.MARIANA CODRUT
……………..
the cold a white child
a white child is the cold.
unwanted in its own homeland
gently delirious with snow fever :
ding-ding crystal syllables.his guardian angel doesn’t suffer
even though he knows the baby
will die soon. because he knows
and that resurrecting in something else
it will blind them all. an epiphany.
traducere, M. M. Biela
ALL ZU FLÜCHTIG / ALL TOO EPHEMERAL / TOTUL PREA EFEMER
POSTED IN Roland January 8, 2022
ALL ZU FLÜCHTIG / ALL TOO EPHEMERAL / TOTUL PREA EFEMER
Ich bin dir begegnet
im all zu prosaischen Winkel
der all zu prosaischen Stadt,
da, wo die rostigen Kästen verenden,
an einem Grasfleck, wo die Hunde
vielleicht ihr Hinterbein heben.
Du kamst vorüber und warfst
nur den einen
all zu prosaischen Satz
in die Vorstadt-Leere.
Doch wie du ihn sagtest
und was
sich blitzartig ahnen ließ,
es riss eine Bresche.
Ich ging mechanisch weiter,
sorgsam in dichte Tücher verpackt,
ging meines stumpfen Wegs und trat
die Mühle.
Ich hatte dir nichts
von Helligkeit und Belang
zu erwidern.ROLAND ERB
…………..
ALL TOO EPHEMERAL
I met you
in the all-too-prosaic corner
of the all-too-prosaic city,
where the rusty boxes perish
in a patch of grass where the dogs
might lift their hind leg.
You passed by and threw
just the one
all-too-prosaic sentence
into the suburban void.
But as you said it
and what
could be foreseen in a flash,
it tore a breach.
I went on mechanically
carefully wrapped in thick cloth,
I went my blunt way and kicked
the junk.
I had nothing
of brightness and importance
to say to you.
……………….TOTUL PREA EFEMER
Te-am intalnit
într-un colt prea prozaic
al orașului prea prozaic,
unde pier cutiile ruginite
intr-un petic de iarbă unde câinii
ar putea sa-si ridice piciorul din spate.
Ai trecut pe langa mine și ai aruncat
doar o singura
propoziție mult prea prozaică
în golul suburban.
Dar, asa cum ai spus-o
si ceea ce
se putea ghici într-o clipită,
a sfasiat o breșă.
Am mers mai departe mecanic
invelit cu grijă în panza groasa,
am mers pe drumul meu tocit și am dat cu piciorul
in gunoi.
Nu aveam nimic
briliant sau important
sa-ti raspund.traducere, M. M. Biela
DAS MANTELWUNDER / THE MIRACLE COAT / PUFOAICA MAGICA
POSTED IN Roland January 8, 2022
DAS MANTELWUNDER / THE MIRACLE COAT / PUFOAICA MAGICA
War es ein Patient meiner Mutter,
(mit der wir Kinder abends zum Bahnhof liefern,
die Oscar-Cohn-Straße an den Gleisen entlang,
zu schaun, ob ein Zug
mit entlassnen Kriegsgefangenen eintraf
und dem Vater, aus Jaroslawl in Russland),
war es ein Patient meiner Mutter,
der Mann mit dem Holzbein, noch aus dem ersten Krieg,
der dem Dreijährigen im eiskalten Zimmer
dieser düsteren Straße
den abweisend starrgrauen Stoff anmaß,
ihm den Wintermantel zu schneidern,
mit Watte gestopft, mit Steppnaht versehen,
im Hungerjahr sechsundvierzig?
ROLAND ERB……………
THE MIRACLE COAT
Was it a patient of my mother
(whith whom us, children, went to the train station in the evening,
along Oscar-Cohn-Strasse tracks,
to see if a train
arrived with released prisoners of war
and the father, from Yaroslavl, Russia),
was it a patient of my mother
the man with the wooden leg, from the first war,
who measured the repellent, rigid gray fabric,
of the three-year-old in the freezing room
on the gloomy street
to tailor his winter coat,
stuffed with cotton wool, provided with stitching,
in the famine year forty-six?…………..
PUFOAICA MAGICA
A fost un pacient al mamei mele
(cu care ne duceam noi, copiii, la gară seara,
de-a lungul sinelor Oscar-Cohn-Strasse,
spre a vedea dacă a sosit un tren
cu prizonieri de război eliberați
și cu tatăl, din Yaroslavl, din Rusia),
a fost un pacient al mamei mele
omul cu piciorul de lemn, din primul război,
care a masurat tesatura cenusie, respingatoare, rigida,
a copilului de trei ani din camera inghetata
de pe acea stradă mohorâtă
să-i croiască pufoaica,
umpluta cu vată, prevazuta cu cusături,
în anul patruzeci și șase de foamete?
traducere, M. M. Biela
IM WINDKANAL / IN THE WIND TUNNEL / IN TUNELUL DE VANT
POSTED IN Roland January 8, 2022
IM WINDKANAL / IN THE WIND TUNNEL / IN TUNELUL DE VANT
Sie muss versuchen,
sich an die Ränder
zu pressen,
hier, an dem falschen Ort.
Aber sich halten,
wo, wie lang
kann das gehn,
so still an die Wandung
der schwärzlichen Röhre
geduckt?
Und der Wind
bläst stärker und stärker.
Oder
sich treiben lassen,
vertraun,
dass im Sturm
irgendwo
ein Anker, etwas
wie Rettung ist?
Hier,
mit der letzten Kraft
beharrend,
aus dem Engpass
zu kommen.
ROLAND ERB
………………IN THE WIND CHANNEL
She must try
to press herself
to the edges
here, in the wrong place.
But hold on,
where, how long
can that go on
crouched so still against
the wall
of the blackish tube?
And the wind
blows stronger and stronger.
Or
let yourself drift
to trust
that in the storm
somewhere
there is an anchor, something
like salvation?
Here,
persevering
with the last
of one’s strength
to get out
of the bottleneck.
………….
ÎN TUNELUL DE VÂNT
Trebuie să încerce
sa se-mpinga
până la extreme
aici în locul nepotrivit.
Dar stai
unde, cât timp
mai poate continua asta,
ghemuit atât de nemiscat
pe peretele
tubului negricios?
Iar vântul
loveste din ce în ce mai puternic.
Sau
sa te lasi in deriva
sa ai încredere
că în furtună
exista
o ancoră, ceva
precum mântuirea?
Aici,
a persevera
cu ultimele puteri
spre a iesi
din impas.
traducere, M. M. Biela
ALTE EICHE VOR COLDITZ / OLD OAK TREE FROM COLDITZ / STEJAR BATRAN DIN COLDITZ
POSTED IN Roland January 8, 2022
ALTE EICHE VOR COLDITZ / OLD OAK TREE FROM COLDITZ / STEJAR BATRAN DIN COLDITZ
Ausgehöhlt, splittrig die Ränder
der Buchtung,
wartend stand sie, dass Zeit käme,
Zeit verflöge,
als rings die Wetter sich brachen.
Einsinken, Aufgehn im Moorgrund
erhoffend, nach
den Schösslingen, die
längst schon in frischem
Blattkleid ergrünten.
ROLAND ERB…………..
OLD OAK TREE FROM COLDITZ
Hollowed, splintery, the edges
of the bay,
waiting for time to come,
time to fly by
as the weather broke all around.
Sinking, rising in the moorland
hoping for
the saplings that
have long since
turned green
with their fresh leaves.
…………..
STEJAR BATRAN DIN COLDITZ
Scobite, ascutite, marginile
golfului,
aşteptând să vină timpul
sa treaca timpul
pe cand vremea s-a stricat peste tot.
Se scufunda, se ridica în pamantul mlaștinos,
sperand in
lastarii care
inverzisera de mult
in frunzele lor proaspete.
traducere, M.M.Biela
