February, 2022

TERVE UKRAINA! / SALUT, UCRAINA! / HAIL UKRAINE!

POSTED IN EinoLeino February 27, 2022

TERVE UKRAINA! / SALUT, UCRAINA! / HAIL, UKRAINE!

 

Terve Ukraina! Kunnias soikoon,
Huutona huomenen valkenevan!
Voimasi, lempesi leimaus voikoon
vaatia, laatia maan vapahan!
Uljas Ukraina! Nyt älä horju!
Kerran se koittaa kansojen koi.
Tyynenä, vankkana vaarasi torju,
tai jos on tarpehen, niin salamoi!

Kaunis Ukraina, kansojen suola!
Sulla on lippu ja meillä on tie.
Myötäs on myrskyssä Suomi ja Puola,
Myös Viro, Lätti ja Liettua lie.
Eespäin, Ukraina! Et ole orja,
itse jos toivot ja tahdot sa sen.
Kuuletko kuoron, mi suur’ on ja sorja
kuin meri kansojen kauhtuvien?

Uusi Ukraina, tenhoisa, uhkee!
Väljinä välkkyvät virtasi suut,
Vapauden purppurakukkihin puhkee
Mordva, Grusinia, Permi ja muut!
Hetki on Venäjän heimojen nousta;
katkoa kahlehet tsaarien yön.
Loista; Ukraina! Jännitä jousta,
valkaise tie tasavaltaisen työn!

EINO LEINO, 1917
…………………………

SALUT, UCRAINA!

Salut Ucraina! Slava si glorie,
Al zilei de maine strigat sfant!
Cu puterea-ti, cu-a iubirii ardoare
sa impui, sa creezi un liber pamant!
Brava Ucraina! Sa nu clatini inca!
Zorii neamului tău acum au sosit.
Calma și ferma-n pericol fii stanca,
sau la nevoie fulger indarjit!

Frumoasa Ucraina, a gliei sare buna!
Tu ai steagul si noi avem drumul.
Finlanda, Polonia, impreuna-n furtună,
Estonia, Letonia, Lituania,-acum.
Înainte Ucraina! Tu nu vei fi sclava,
De insati doresti libertatea cea sfanta.
Auzi tu corul de gratie si slava –
ca o mare a popoarelor care framanta?

Ucraina noua, mistica, -mbelsugata!
Gura apelor tale tasneste-n vibratii –
Libertatea prin flori violete s-arata-
Mordva, Georgia, Perm si multi altii!
Acum, triburi slave, e timpul, revolta;
Sa rupeti a tzarilor catuse feuda!
Lucește, Ucraina – incordeaza-ti sageata,
Lumineaza drumul spre-a republicii truda!


…………….

HAIL UKRAINE!

Hail, Ukraine! Let your glory resound,
as the call of the dawning morning light.
Your strength, your love ardor bound
to claim, establish the freedom’s plight!
Brave Ukraine! Do not falter now!
The dawn of your people you’ll see.
Stand calm, firm, peril disallow,
or, if needed a thunderbolt be!

Beautiful Ukraine, salt of the land!
You have the flag and we have the way.
With you in the storm are Finland and Poland,
Estonia, Latvia and Lithuania they say.
Forward, Ukraine! You are not a slave,
yourself if you don’t want to be.
Do you hear the choir, great and brave
like the roaring nations’ sea?

New Ukraine, mystique, wealthy kingdom!
The mouths of your streams are flickering loose,
Into purple flowers sprouts freedom
Mordovia, Georgia, Perm and the others!
Slavic tribes rise, the moment is now;
to break the shackles of the tsars’ night.
Shine on Ukraine! Tighten the bow,
enlighten the way to republican plight!

 

traducere, M. M. Biela

IM VERBLASSENDEN LICHT / ÎN LUMINA CARE SE STINGE / IN THE FADING LIGHT

POSTED IN Roland February 22, 2022

IM VERBLASSENDEN LICHT / ÎN LUMINA CARE SE STINGE / IN THE FADING LIGHT


Wie gut doch das Schweigen ist,
wenn man nichts Rechtes zu sagen weiß
und manche bündig zu reden verstehn.
Du liegst heut so paradiesisch gebettet
auf blau und grau gewürfelter Luft,
die Haut, die sich duftend dir um die Knochen spannt,
ist jung, so jung ich sie denken kann,
und schimmert leicht, eine Ahnung Gold
im verblassenden Licht.
Ich nähere mich deinen Brüsten,
den hohen Brüsten, wie es einst hieß,
die alles weit überstehn,
was mir zu sprechen gelänge,
und ich grabe mich langsam ein
in das warme Nest
deines Fleischs,
während die Nacht ringsum anschwillt
von Flüstern, Zischen, Gedröhn.


ROLAND ERB

…………….

ÎN LUMINA CARE SE STINGE


Cât de bună este tăcerea
când nu știi ce să spui
iar altii știu să vorbească succint.
Astăzi stai întinsa atat de ceresc pe un pat
de aer taiat in cuburi albastre și cenusii,
pielea care se întinde parfumat în jurul oaselor tale,
este tânăra, atat de tanara
pe cat o pot gandi,
și strălucește ușor, o nuanta de aur
în lumina care se stinge.
Mă apropii de sânii tăi,
de sânii vigurosi, cum se spunea odinioara,
care depasesc cu mult
orice as putea spune,
și mă afund încet
în cuibul cald
al carnii tale,
în timp ce noaptea se umflă de jur împrejur
de șoapte, suspine, gemete.

…………….

IN THE FADING LIGHT

How good the silence is
when you don’t know what to say
and others know how to speak concisely.
You lie today so heavenly bedded
on blue and gray diced air,
the skin that fragrantly stretches around your bones,
is young, as young as I can think it,
and shimmers lightly, a hint of gold
in the fading light.
I approach your breasts
the perky breasts, as it was once called,
which by far exceed anything
I could speak of,
and I slowly bury myself
into the warm nest
of your flesh,
while the night swells all around
with whispers, hisses, roars.

traducere, M. M. Biela

ZWISCHENHALTE IN HALLE / POPASURI IN HALLE / STOPOVERS IN HALLE

POSTED IN Roland February 18, 2022

 

ZWISCHENHALTE IN HALLE / POPASURI IN HALLE / STOPOVERS IN HALLE


Die rätselhaft lockende Stadt
mit dem Reichtum der Salzquellen,
ausgebeutet schon seit der Bronzezeit,
und die düstern Gemäuer
der Kirchen und Bürgerhäuser.
Fünf Türme am Markt
aus den Jahrhundert-Tiefen,
der verwachsene Stadtgottesacker
und die verwaschenen Wände der
Franckeschen Stiftung,
Reste des Giebichensteins über dem Strom
und die verbrannte Burg mit dem Museum.
Es verführte ihn stets,
die Fahrt ins Sächsische zu verschieben,
durch gewundene Gassen zu irren,
wo er niemanden kannte
und nicht wusste, was er hier tat.
Bis ihn ein drängender Brief erreichte,
der ihn ins Haus an der Feuerwehr rief
und der Stadt ein Zentrum verlieh.
Dort hing eine blassrosa Schleife
aus einem halb geschlossenen Kasten,
als vage Verheißung
zu spätester Stunde,
die das Verrinnen der Zeit kund tat.

ROLAND ERB

…………

POPASURI IN HALLE

Orașul seducător și enigmatic,
cu bogăția izvoarelor sale sărate,
exploatate încă din epoca bronzului,
și cu zidurile sumbre
ale bisericilor și caselor din oraș.
Cinci turnuri in piața
de la sfârșitul secolului trecut,
cimitirul crescut prea mare al orașului
și zidurile distruse ale
Fundației Francke,
rămășițele Giebichenstein peste râu
si castelul incendiat cu muzeul.
Il tenta mereu
să amâne călătoria in Saxonia,
să hoinărească pe străzi întortocheate,
unde nu cunoștea pe nimeni
și nu știa ce cauta.
Până când o scrisoare urgentă a ajuns la el,
chemandu-l la casa de la stația de pompieri
și dand orașului un centru.
Acolo, dintr-o cutie pe jumătate închisă,
atarna o funda roz pal,
ca o vaga promisiune
la ultima ora
anuntand trecerea timpului.

………..

STOPOVERS IN HALLE


The enigmatically alluring city
with the wealth of its salt springs,
exploited since the Bronze Age,
and the gloomy walls
of the churches and town houses.
Five towers on the market square
from the depths of the century,
the overgrown city graveyard
and the washed-out walls of the
Francke Foundation,
the remains of the Giebichenstein above the river
and the burnt castle with the museum.
It always tempted him
to postpone the trip to Saxony,
to wander through winding streets,
where he knew no one
and didn’t know what he was doing.
Until an urgent letter reached him,
calling him to the house at the fire station
and giving the city a center.
There was a pale pink bow hanging
from a half-closed box,
as a vague promise
at the latest hour ,
announcing the passage of time.


traducere, M. M. Biela

feţele tale / your faces

POSTED IN Mariana Codrut February 16, 2022

feţele tale / your faces

mereu mi-au ascuns lumina din geamuri
( : moartea prin zid întindea veşnic tinere ramuri).
boleam de viaţa din mine fără măsură,
c-o creangă trecîndu-mi prin tîmpla scobită şi pură.
trimise prin tine scrisorile mele în cer n-au ajuns –
sigiliu de plumb sînt feţele tale, pe ele depus.

(Ultima patrie, 2007)


MARIANA CODRUT

……………….

your faces

the light from my windows they’ve always concealed
(: ever young branches, through the wall, death revealed).
sick with the life inside me with no measure
with a branch passing through my temple, hollow and pure.
my letters sent through you did not reach the sky –
lead seal are your faces on them dry.

(Last Homeland, 2007)

traducere, M. M. Biela

OFELIA PRODAN – poetry

POSTED IN Romanian February 15, 2022

OFELIA PRODAN – poetry

 

Mâini încinse de jar mă lovesc peste buze
Deschide gura și scuipă-ți dinții
Culege flori de păpădie cu gingiile
Mestecă mestecă tot înghite înghite tot
Mâini de păcură îmi astupă ochii
Vezi prin beznă cum umblă strigoii de sub pământ
Eu am venit dintr-un loc însorit
Cu ape limpezi și reci
Un loc unde oamenii pot atinge norii cu degetele
Pot rupe bucăți moi și pufoase
Ca o vată de zahăr ars și gusta în timp ce fulgerele
Le străbat trupul cu dragoste
Acolo nimeni nu se teme să ucidă sau să moară
Dar am ajuns în această nouă lume un rătăcit un rătăcitor
Dinții mei s-au spart oasele mele s-au sfărâmat
Mă târăsc și culeg cu gingiile flori de păpădie
Înghit flori de păpădie
Ochii mei s-au scurs prin mlaștini
Plâng direct din orbite
Vreau să mă întorc acasă dar aici este acasă
Inima mea cea bătrână e ceasul defect al tatălui meu
Ticăie în gol tata a fost soldat
A murit în somn ucis cu morfină de o infirmieră geloasă
Ea este mama mea o privesc cu spaimă
Prin trupul ei gol mă târăsc fără să ajung nicăieri
Îmi cresc solzi și gheare mă transform în reptilă
Nu mai știu cine sunt de unde vin
Niciodată cerul nu a fost mai luminos și mai departe


OFELIA PRODAN

………………..


Fire-hot hands slap me across the lips
Open your mouth and spit out your teeth
Pick dandelion flowers with your gums
Chew it chew it all swallow it swallow it all
Hands of tar cover my eyes
See through the darkness how the undead walk beneath the earth
I came from a sunny place
With clear and cold waters
A place where people can touch the clouds with their fingers
They can tear off soft, fluffy pieces
Like burnt cotton candy and taste while lightnings
flash through their body with love
There no one’s afraid to kill or die
But I’ve come to this new world, a lost one and a wanderer
My teeth are broken and my bones are shattered
I crawl and pick with my gums dandelion flowers
I swallow dandelion flowers
My eyes have run through the swamps
I cry straight from my eye sockets
I want to go home but this is home
My old heart is my father’s faulty watch
Ticking in the void my father was a soldier
Died in his sleep killed with morphine by a jealous nurse
She’s my mother I look at her with dread
Through her naked body I crawl with nowhere to go
I grow scales and claws I turn into a reptile
I don’t know who I am where I come from
Never has the sky been brighter and farther away

traducere, M. M. Biela

eu citesc / I read

POSTED IN Romanian February 15, 2022

eu citesc / I read

eu citesc până rup cărțile și se rup filele. atunci, le introduc delicat în gură până se umezesc și capătă gust de prăjitură cu vișine sau cerneală. le plimb cu limba prin toată gura să mă îmbib de cultură. citesc orice – beletristică, cărți de popularizare a științei de orice fel, reviste cartoon, cărți de mecanică, de inginerie spațială, religioase, ateiste, filosofice, antropologice, orice, orice îmi provoacă orgasm intelectual, pardon, culinar, eu le înghit și diger la propriu. eu asimilez toată cultura lumii organic, visceral. până mi se apleacă și vomit. da, vomit cultură cât un fluviu, cât un ocean, peste lume. eu inund lumea cu toată cultura mea procesată și transformată. apoi regret și vă spun frust – nu mai citiți și digerați cărți oameni buni, că vi se apleacă și dați gratis cultură oricărui fraier neanderthalian care nu știe nici literele alfabetului!


OFELIA PRODAN

……………….

I read until I break the books and the pages tear. then I gently pop them in my mouth until they moisten and taste like cake with cherries or ink. I run them with my tongue all over my mouth to soak up the culture. I read everything – fiction, science popularization books of all kinds, cartoon magazines, mechanics, space engineering, religious, atheistic, philosophical, anthropological books, anything, anything that gives me an intellectual, sorry, culinary orgasm, I literally swallow and digest them. I assimilate all the culture of the world organically, viscerally. until I get nauseous and I vomit. yes, I vomit culture the size of a river, of an ocean, al over the world. I flood the world with all my processed and transformed culture. then I regret it and I tell you point-blank – stop reading and digesting books, folks, because you get nauseous and give culture for free to any Neanderthal sucker who doesn’t even know the letters of the alphabet!


traducere, M. M. Biela

despre iesirea din labirint / about getting out of the maze

POSTED IN Mariana Codrut February 14, 2022

despre iesirea din labirint / about getting out of the maze

sint in proprii ochi un contur instabil
si accept senina fatalitatea acestui gind.
doar stiu: ca sa poti vedea bine ceva,
distanta optima e absolut necesara.
(si cine-i in ochii lui un contur net?
cine-i departe de el insusi?
poate fericitul sau nebunul.)


cind insa nu gasesc claritatea,
cuvintele capabile sa prinda in plasa
corpul diafan si dur totodata
al unei tensiuni interioare,
sint ca insul ratacit in labirint:
cauta iesirea plin de angoasa fiindca
nu iubeste bîiguiala oraculara
a liniilor (ea numai pe cei fericiti
si pe nebuni ii scoate afara).


uneori, si un singur cuvint e de-ajuns
sa sparga zidul labirintului.
sau sa deseneze pentru mine o usa pe el.

MARIANA CODRUT

……………….

about getting out of the maze

I am in my own eyes an unstable contour
and I accept serenely the fatality of this thought.
I only know: in order to see something well,
the optimal distance is absolutely necessary.
(and who is in his eyes a clear outline?
who is far from himself?
maybe the happy or the crazy.)


but when I don’t find the clarity,
the words capable of catching in the net
the ethereal and in the same time tough body
of an inner tension,
I’m like the fellow lost in the maze:
he seeks the exit full of anguish because
he doesn’t love the esoteric babbling
of the lines (she only brings out
the happy ones and the lunatics).


sometimes, one single word is enough
to break the wall of the maze.
or draw a door on it for me.

traducere, M. M. Biela

o gigantă roșie / a red giant

POSTED IN Mariana Codrut February 11, 2022

o gigantă roșie / a red giant


n-am cunoscut nimic mai viu decît mîinile mamei.
calde mereu și zbuciumate ca sîngele tînăr,
se zoreau chiar și în somn.
ele, ele aveau treabă numai cu viitorul.
asta făceau și dormind: șlefuiau pînă la transparență
pielița opacă dintre noi și ziua de mîine, să ne învingem
frica toți: copii, casă, cuiburi verzi din grădină.

în timpul ăsta ea era însă cu gîndurile tot în trecut,
cel de demult, cel de aproape, de mai aproape.
așa trecutul și viitorul și-o disputau continuu
– ce mare ajunsese mama, trasă cu toată forța
și într-o parte, și-n cealaltă de viitor și de trecut!

la mijloc, pe cerul albastru și rece al nopții,
o gigantă roșie. îmi luminează fața și acum.


MARIANA CODRUT


………………

a red giant


I’ve known nothing more alive than my mother’s hands.
always warm and troubled like the young blood,
they rushed even in their sleep.
they, they were concerned only with the future.
that’s what they were doing even while sleeping: they furbished to transparency
the opaque skin between us and tomorrow, to conquer
fear in all of us: children, house, green nests in the garden.

During this time, however, she was still thinking about the past,
the old one, the close one, the closer one.
so the past and the future were continually fighting over her
– how big my mother had become, pulled with all might
to and fro by the future and the past!

in the middle, on the cold blue night sky,
a red giant. it brightens my face even now.


traducere, M. M. Biela

May your Eternity be blessed, MARIANA MARIN!

POSTED IN Mariana February 10, 2022

May your Eternity be blessed, MARIANA MARIN!
10.02.1956

10 FEBRUARIE, SAMBATA SEARA, ACUM / the 10th of FEBRUARY, SATURDAY EVENING, NOW


Ea astepta sosirea musafirilor in marea sufragerie.
Nici unul dintre gesturile ei ascutite nu avea
capul insangerat.
Nici o portocala nu fusese taiata atat de frumos.
Nimic din ce ar putea face un salt mortal in fictiune.

(s-a mai spus:
o femeie, o oglinda, trei papagali nemuritori
o arma de foc, un testament rautacios, ceasuri pictate
cu fructe
o rochie de bal, un soldat de plumb, o piele de capra
un zepelin rosu, un fluier de balci, un caftan
neverosimil)


Descrierea este aproape exacta.
Lipsesc eu, memorie a celor 5 4 3 2 1 etaje
numarate incet de ochiul egiptean,
proaspat vopsit.


MARIANA MARIN

………………………….


the 10th of FEBRUARY, SATURDAY EVENING, NOW


She was waiting for her guests to arrive in the large living room.
None of her sharp gestures had
their head bloodied.
No orange had ever been cut so beautifully.
Nothing that could make a deadly leap into fiction.

(it’s been said before:
a woman, a mirror, three immortal parrots
a firearm, a wicked will, fruit-painted clocks.

a ball gown, a lead soldier, a goatskin
a red zeppelin, a fair whistle, an implausible
caftan)


The description is almost exact.
I am missing, memory of the 5 4 3 2 1 floors
counted slowly by the Egyptian eye,
freshly painted.


traducere, M. M. Biela

poezia invincibila a lumii / the invincible poetry of the world

POSTED IN Mariana Codrut February 8, 2022

poezia invincibila a lumii / the invincible poetry of the world

nebunia poeziei e mai mare
decat nebunia banilor a sexului
a minciunii – religii eterne.

ce poate fi mai nebunesc
decat poezia invincibila a lumilor
cladite pe crestetul unui zeu
cu care el a deflorat la nastere
sexul mamei sale?

MARIANA CODRUT

…………………

the invincible poetry of the world

the madness of poetry is greater
than the madness of sex money
of lies – eternal religions.

what could be crazier
than the invincible poetry of the worlds
built on the head of a god
with which he deflowered at birth
the sex of his mother?

traducere, M. M. Biela

Loading