February, 2022
DAS STUMME MÄDCHEN / FATA MUTA / THE MUTE GIRL
POSTED IN Roland February 8, 2022
DAS STUMME MÄDCHEN / FATA MUTA / THE MUTE GIRL
Ihr schwarzes Haar fällt über diese Tage
wie jenes Tuch, das dort am Tor den Namen zudeckt
und alles Früher in Vergessen schickt.
Die lichten Mittagsstunden blassen ab,
und wieder fühl ich Eisen in mir klopfen.
Ich haste durch die Stadt mit langen Schritten
und zögere, mich ganz zu öffnen.
Bis in den Alptraum folgt der ernste Blick mir,
er sieht mir zu und sieht das Schwanken.ROLAND ERB
……………….
FATA MUTA
Părul negru cade peste aceste zile
ca pânza aceea care acoperă numele de la poartă
și trimite tot trecutul in uitare.
Orele luminoase ale amiezii se estompează,
și din nou simt fierul bătând în mine.
Mă grăbesc prin oraș cu pași lungi
și ezit să mă deschid complet.
Pana la cosmar, privirea serioasă mă urmărește,
se uită la mine și vede legănarea.……………….
THE MUTE GIRL
Her black hair falls over these days
like the cloth that covers the name at the gate
and sends sends all the past into oblivion.
The bright midday hours fade,
and again I feel iron beating inside me.
I rush through the city with long steps
and hesitate to open myself fully.
The serious gaze follows me into the nightmare,
it watches me and sees the swaying.traducere, M. M. Biela
POEM DE DRAGOSTE / LOVE POEM
POSTED IN Mariana February 6, 2022
POEM DE DRAGOSTE / LOVE POEMAm capatat o uriasa forta de convingere.
Vechea fusta inflorata roseste in camere albe si verzi
iar eu imbatranesc intr-o palida furie…
Incerc o constructie sensibila in fata oglinzii.
De spate zile vorbesc in fata oglinzii.
De sapte zile stau vopsita ca o mireasa si vorbesc
in fata oglinzii:
“He-hei, cetateni ai Castaliei!
Am imbatranit fara sa stim mai nimic
despre corabiile in care bunul Dumnezeu
ne-a numarat oasele
– si parca tot sunt putine!
He-hei, cetateni!
Am imbatranit ca niste prosti!
Pielea magarului este scumpa
iar a leopardului nu are cautare.
Uite, eu: femeie frumoasa
eu am o rotula frumoasa
si dintii mei albi nu se mai satura privind-o.
Dar creierul meu frumos?
I-ati cercetat indeaproape invelisul
si in adoratie (se stie!) nu poti ramane multa vreme”,
he-hei, cetateni…
De sapte zile in provincie miezul noptii
ma ademeneste cu sangele ei proaspat.
Noi le vom rupe oasele cu o singuratate feroce.
Le vom aminti de cantecul orb pe care l-au imbratisat
papagalii.
“Noi care nimic n-am avut…”
De sapte zile oglinzile plang pe fata lumii de iarna;
papagalii isi fac cuib in vorbele mele nepamantene;
gura ta alba se masoara cu mine
iar eu imbatranesc intr-o palida furie…
Desigur, capatasem o uriasa forta de
convingere.
(Cumplita anestezie in matasuri japoneze!)
Albeam in fata oglinzii, intindeam o mana,
vorbeam un cuvant, respiram…
– Ca o epoca blanda,
ghemuita in raftul de sus al bibliotecii, spuneai.O noapte tot mai cetoasa.
Un pamant tot mai intunecat.
O femeie tot mai aproape de sine.
MARIANA MARIN………………….
LOVE POEM
I’ve acquired a huge force of conviction.
The old flowered skirt blushes in white and green rooms
and I grow old in a pale rage …
I try a sensible construction in front of the mirror.
For seven days I’ve been talking in front of the mirror.
For seven days I’ve stood painted like a bride and talked
in front of the mirror:
“Hey hey, citizens of Castalia!
We’ve grown old without knowing anything
about the ships in which the good God
counted our bones
– and they still seem to be few!
Hey hey, citizens!
We’ve grown old like some fools!
The donkey’s skin is expensive
and the leopard’s is not sought after.
Look, me: beautiful woman
I have a beautiful patella
and my white teeth can’t get enough of looking at it.
What about my beautiful brain?
You have closely researched its sheath
and in adoration (it is known!) one cannot remain long “,
hey hey, citizens …
For seven days in the province
midnight lures me with its fresh blood..
We’ll break their bones with a fierce loneliness.
We’ll remind them of the blind song that the parrots
embraced.
“We who had nothing …”
For seven days the mirrors have been weeping on the face of the winter world;
the parrots nest in my unearthly words;
your white mouth is measuring against me
and I grow old in a pale rage …
Of course, I’d acquired an enormous force of conviction.
(Terrible anesthesia in Japanese silk!)
I was whitening in front of the mirror, holding out a hand,
speaking a word, breathing …
– Like a gentle age,
crouched on the top shelf of the library, you said.A night growing ever more hazy.
A darkening land.
A woman ever closer to herself.traducere M. M. Biela
ABSCHIED / FAREWELL / RAMAS BUN
POSTED IN Roland February 6, 2022
ABSCHIED / FAREWELL / RAMAS BUNDie Augen offen, sie lag
in dem Blumenbett,
hell ihre Augen, zerbissen die Lippe,
Blutkrusten im verletzten Gesicht,
ein Zeichen auf Nase und Stirn, das Haar
fiel nach hinten, offen alles in eins,
hell und leicht und entschieden,
den Blick nach oben gewandt, nach oben weit
übern Scheitel. Sie hatte
auf einmal dieses kaum erblühte Gesicht,
und es glich, es war wie von dir.ROLAND ERB
…………….
FAREWELL
Eyes open, she lays
in the bed of flowers,
bright her eyes, bitten her lip,
crusts of blood on her wounded face,
a mark on the nose and forehead, the hair
fell back, loose,
bright and light and decided,
looking up, far up
over zenith. She had
suddenly this barely blossomed face,
and it resembled, it was like yours.…………….
RAMAS BUNCu ochii deschiși, stătea intinsa
pe patul de flori,
cu ochii stralucitori, buza muscata,
cruste de sânge pe fața rănită,
un semn pe nas și pe frunte, părul
căzut pe spate, desfacut,
luminos, ușor și hotărât,
privind spre inalt, departe spre inalt
peste zenit. Ea a avut
deodată acest chip abia înflorit,
și era ca și cum ar fi fost al tau.traducere, M. M. Biela
DIESES EIS / THIS ICE / ACEASTA GHEATA
POSTED IN Roland February 5, 2022
DIESES EIS / THIS ICE / ACEASTA GHEATADas Telefon, nachts deine Stimme
brüchig, rau, flüstert hilflos
Leidenschaft, Worte Begehren, gedrängtes
Schweigen umschließt mich, ich lausche ich horche
nach, dieses Eis steigt mir abwärts
bis zu den Füßen, den starr
kalten Fingern entgleitet der Hörer,
ein Plastikknacken, fernher
verebbendes StammelnROLAND ERB
………………..
THIS ICE
The phone, at night your voice
brittle, hoarse, helplessly whispers
words of passion, desire, a heavy
silence encloses me, I’m listening, I hear
this ice descends down
to my feet, the rigid handset
slips from the cold fingers,
a plastic cracking sound, distant
fading stammering………………..
ACEASTA GHEATA
Telefonul, noaptea vocea ta
farâmata, ragusita, șopteste neputincioasa
vorbe de patima, de dorință, tacerea
apasatoare mă înconjoară, ascult, aud
gheața asta-mi coboară pana la
picioarele, rigid
receptorul alunecă dintre degetele reci,
un trosnet de plastic, departe
o balbaiala estompata
traducere, M. M. Biela
LICHTBÖGEN, IRRLICHT / ARC ELECTRIC, HIMERA / ELECTRIC ARC, WILL-O’-THE-WISP
POSTED IN Roland February 2, 2022
LICHTBÖGEN, IRRLICHT / ARC ELECTRIC, HIMERA / ELECTRIC ARC, WILL-O’-THE-WISP
Achtet darauf, dass ihr nicht zermahlen werdet
unter den Walzen. Der Tag sprengt heran
mit Lichtbögen, zementenen Sonnen, er kracht
unversehens euch vor die Stirn, dass ihr taumelt.
Sucht eure Zehen weiter zu schieben, auch wenn durch Nächte
ihr müsst, wo Irrlichtfeuer uns Blut schwitzen lassen.
Fallt ihr zu Boden, springt auf, doch sinkt ihr kraftlos zurück,
schickt aus den Gedanken, den hungrigen Wolf und die Geier.
Seid ihr denn Halme Stroh, hilflos auf glühende Tiegel geweht?ROLAND ERB
……………….
ARC ELECTRIC, HIMERAAveti grijă să nu fiti striviti
sub role. Ziua izbucneste
cu arcuri de lumina, cu sori de ciment, va
izbeste brusc în frunte, incat va clatinati.
Incercati sa va impingeti degetele de la picioare mai departe, chiar daca trebuie
sa treceti prin nopti in care focuri ratacitoare ne fac sa transpiram sange.
De cadeti la pământ, sariti în sus, dar va scufundati îndarat neputinciosi,
trimitand gandurile, lupul flămând și vulturii.
Sunteti atunci tulpini de paie, aruncate neputincioase pe creuzete incandescente?……………….
ELECTRIC ARC, WILL-O’-THE-WISP
Be careful not to get crushed
under the rollers. The day bursts forth
with arcs of light, cement suns, it crashes
suddenly into your forehead so that you stagger.
Keep pushing your toes further, even if through nights
you must, where will-o’-the-wisp fires make us sweat blood.
If you fall to the ground, leap up, but you sink back powerless,
sending out the thoughts, the hungry wolf and the vultures.
Are you then stalks of straw, helplessly blown onto glowing
crucibles?
traducere, M. M. Biela
ULTIMUL POEM DE DRAGOSTE IN GRADINA DE TRANDAFIR / THE LAST LOVE POEM IN THE ROSE GARDEN
POSTED IN Mariana February 1, 2022
ULTIMUL POEM DE DRAGOSTE IN GRADINA DE TRANDAFIR / THE LAST LOVE POEM IN THE ROSE GARDEN
În grădina de trandafir a spitalului,
printre bucăţi de memorie veselă şi tablete aruncate
ai descoperit (dar vezi, numeşte exact!)
legea deplasării în roiuri a popoarelor vechi,
astfel de rămăşiţe prohibite
din care se vor hrăni într-o zi noile culturi…
Ai privit-o un timp,
ai ascultat-o atentă şi fără prea multă grabă;
şi date fiind inteligenţa ta
şi posibilitatea rapidă de adaptare
ai înţeles: – uite-l, a venit chiar el,
adevărul tras odată de păr şi căzut acum în dizgraţie.
(Stop! Înapoi!
Mărturiseşte întîi ruşinea zilnică din copilărie :
„Mama şi tata erau complexaţi dimineaţa
şi mult prea neruşinaţi înspre seară
(multă lume aştepta atunci războiul!)
şi tocmai de aceea au hotărît
(date fiind inteligenţa mea
şi posibilitatea rapidă de adaptare)
să-mi termin studiile
într-un orăşel de munte, balnear şi departe de casă“).
În grădina de trandafir a spitalului
venise chiar el, adevărul tras la faţă
şi cu ochii plesniţi.
(Reci şi ascuţite fuseseră căile Sale!)
Desigur, să-l privesc!
Desigur, să pun acum mîna pe el!
Să-l înghit cu memoria mea veselă
şi să-i spun: – O, tu cel negru pe dinafară,
dar atît de alb pe dinăuntru! Regele a murit
şi Delfinul este bastard!
Hai, în patria mea luminoasă!
Te vor primi „la o masă lungă şi bogată
aşa după cum este obiceiul prin părţile noastre răsăritene…“
Hai, vino mai bine în patria mea luminoasă!În grădina de trandafir a spitalului
am descoperit legea conservării memoriei vesele,
astfel de adevăruri din care se vor hrăni într-o zi
urmaşii mei, roiurile de cenuşă şi oase…
Dar Tu, Patrie Luminoasă!
E una care uită mai bine decît Tine?
Cîte ziduri ţi-au mai căzut?
Cîţi dinţi?
Şi cîte trupuri tinere se mai zbat
între fălcile Tale celeste?
Cîte orăşele de munte, balneare şi departe de casă?
Şi cîte grădini de trandafir,
în care tinerele omizi visează încă?
Am căutat tot adevărul
şi nicăieri nu l-am văzut mai bine
decît între fălcile Tale celeste!
Nicăieri sufletul meu nu şi-a iubit mai tare coastele!
Şi eu cum să-ţi mulţumesc!
La ce să-ţi folosească Ţie ultimul poem de dragoste
în grădina de trandafir!
Şi memoria mea veselă!
şi deplasarea în roiuri a popoarelor vechi!Ascultă-mă!
Va începe să plouă al dracului de tare
şi se vor îneca pînă şi nenorocitele astea de omizi.Putredă carnea mea.
Negru pămîntul.
MARIANA MARIN………….
The last love poem in the rose garden
In the rose garden of the hospital,
amidst bits of cheerful memory and discarded tablets
you discovered (but see, name it exactly!)
the law of the swarming movement of ancient peoples,
such forbidden remains
from which the new cultures will one day feed…
You’ve watched it for a while,
you listened to it carefully and without too much haste;
and given your intelligence
and the ability to adapt quickly
you understood: – there he is, he came himself,
the truth once pulled by the hair and now disgraced.
(Stop! Back!
Confess first the daily shame of childhood:
“My mother and father had a complex in the morning
and were far too shameless in the evening
(Many people were waiting for the war then!)
and that’s why they decided
(given my intelligence
and the ability to adapt quickly)
to finish my studies
in a small mountain town, spa and away from home ”).
In the rose garden of the hospital
he himself had come, the truth haggard
and with torn eyes.
(Cold and sharp had been His ways!)
Of course, to look at him!
Of course, to lay hands on him now!
To swallow it with my joyful memory
and to tell him: – Oh, thou black outwardly,
but so white on the inside! The king is dead
and the Dolphin is a bastard!
Come, to my bright homeland!
They’ll welcome you “to a long and rich meal
as is the custom in our eastern parts… “
Come on, better come to my bright homeland!In the rose garden of the hospital
I discovered the law of preserving the happy memory,
such truths as will one day feed on
my descendants, the swarms of ashes and bones…
And You, Bright Homeland!
Is there another one who forgets better than Thee?
How many more walls have fallen on you?
How many teeth?
And how many young bodies are still struggling
between Thy heavenly jaws?
How many mountain towns, spas and far from home?
And how many rose gardens,
where young caterpillars still dream?
I’ve searched for the whole truth
and nowhere have I seen it better
than between Thy heavenly jaws!
Nowhere my soul loved its ribs more!
And how can I thank Thee!
What use is the last love poem
in the rose garden for Thee!
And my happy memory!
and the swarming of the ancient peoples!Hear me!
It’s gonna start raining like hell
and drown even the fucking caterpillars.My rotten flesh.
Black the earth.traducere, M. M. Biela
DIE WACHE / THE GUARD / PAZNICUL
POSTED IN Roland February 1, 2022
DIE WACHE / THE GUARD / PAZNICULSieh auf die weiße Wand vor dir,
dein Blick macht sie nur feuchter.
Steh auf und geh vier Schritte hin,
vier Schritte her.
Du hörst ein weit entferntes Rauschen, nein,
ein Rieseln.
Oder doch nichts.
Ein Dunst ringsum von abgekühlten Schwaden Rauchs,
ein leiser Schmerz von innen.
Du, eine Frau, ein Mann mit einer Lampe
und Tisch und Stuhl und
Nacht.
Und langer Nacht.ROLAND ERB
……………
THE GUARD
Look at the white wall in front of you
your gaze only makes it wetter.
Get up and take four steps backword
four steps forward.
You hear a distant noise, no,
a trickle.
Or nothing.
A haze all around of chilled billows of smoke,
a faint pain from within.
You, a woman, a man with a lamp
and table and chair and
night.
And long night.……………
PAZNICUL
Privește peretele alb din fața ta
privirea ta nu face decat sa-l umezeasca.
Ridică-te și fă patru pași inainte,
patru pași înainte.
Auzi un zgomot îndepărtat, nu,
un firicel.
Sau nimic.
O ceață de jur împrejur de fuioare de fum înghețat,
o durere slabă din interior.
Tu, o femeie, un bărbat cu o lampă
și masă și scaun și
noapte.
Și noapte lungă.traducere, M. M. Biela
