July, 2022
LES MAINS / MAINILE
POSTED IN classic poetry, translated French-Romanian July 31, 2022
LES MAINS / MAINILEDonne-moi tes mains pour l’inquiétude
Donne-moi tes mains dont j’ai tant rêvé
Dont j’ai tant rêvé dans ma solitude
Donne-moi te mains que je sois sauvéLorsque je les prends à mon pauvre piège
De paume et de peur de hâte et d’émoi
Lorsque je les prends comme une eau de neige
Qui fond de partout dans mes main à moiSauras-tu jamais ce qui me traverse
Ce qui me bouleverse et qui m’envahit
Sauras-tu jamais ce qui me transperce
Ce que j’ai trahi quand j’ai tresailliCe que dit ainsi le profond langage
Ce parler muet de sens animaux
Sans bouche et sans yeux miroir sans image
Ce frémir d’aimer qui n’a pas de motsSauras-tu jamais ce que les doigts pensent
D’une proie entre eux un instant tenue
Sauras-tu jamais ce que leur silence
Un éclair aura connu d’inconnuDonne-moi tes mains que mon coeur s’y forme
S’y taise le monde au moins un moment
Donne-moi tes mains que mon âme y dorme
Que mon âme y dorme éternellement.Louis ARAGON
…………………………….
MAINILE
Dă-mi mâinile tale pentru-ngrijorare
Dă-mi mâinile tale ce-atat am visat
Ce-atat am visat în a mea izolare
Dă-mi mâinile tale ca să fiu salvatPe cand le cuprind in biata mea prinsoare
De palmă și frică de grabă, fior
Pe cand le cuprind ca apa din ninsoare
Ce se tot topește in mâinile-mi cu dor.Sti-vei tu vreodată-n suflet ce ma strange
Si mă copleșește-n mine cuibarit
Sti-vei tu vreodată ce mă tot străpunge
Tot ce am trădat când am tresaritTot ce spune de-altfel profundul limbaj
Acea vorba mut-a simtirilor primare
Făr’ de gura, ochi, oglindă miraj
Ast’ fior de a iubi ce cuvinte n-areSti-vei tu vreodată gandul degetelor
De-o pradă-ntre ele o clipă tinuta
Sti-vei tu vreodată ca tăcerea lor
Fi-va fulgerare stiut nestiutaDă-mi mâinile tale inimii ca forma
Tacă lumea toata pentru-o clipă, deci
Dă-mi mâinile tale sufletu-mi s-adoarma
Sufletu-mi să doarmă-acolo-n veci de veci.trad. M. M. Biela
MY STAR / STEAUA MEA
POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian July 31, 2022
MY STAR / STEAUA MEAAll, that I know
Of a certain star
Is, it can throw
(Like the angled spar)
Now a dart of red,
Now a dart of blue
Till my friends have said
They would fain see, too,
My star that dartles the red and the blue!
Then it stops like a bird; like a flower, hangs furled:
They must solace themselves with the Saturn above it.
What matter to me if their star is a world?
Mine has opened its soul to me; therefore I love it.Robert BROWNING
…………………………….
STEAUA MEA
Tot ceea ce as ști
Despre-o anume stea
E că poate zvacni
(Ca un spat de Islanda)
Cand o rosie sageata,
Cand albastra fulgerare
Prietenii au vrut indata
Să vadă-asa mirare.
Steaua-mi in roșie și-albastra fulgerare!
Apoi se-oprește ca o pasăre; ca o floare,-n zbor ghemuita:
Ei se vor multumi cu Saturn cel ceresc.
Ce-mi pasa dacă steaua lor e-o lume slavita?
A mea si-a deschis sufletul mie; de aceea-o iubesc.
trad. M. M. Biela
Elegia yksinäisyydelle / Elegia singurătatii / Elegy to loneliness
POSTED IN classic poetry, translated Finnish-Romanian July 31, 2022
Elegia yksinäisyydelle / Elegia singurătatii / Elegy to lonelinessYksin oot sinä, ihminen, kaiken keskellä yksin,
yksin syntynyt oot, yksin sa lähtevä oot.
Askelen, kaksi sa luulet kulkevas rinnalla toisen,
mutta jo eelläs hän on taikka jo jälkehes jäi,
hetken, kaksi sa itseäs vastaan painavas luulet
ihmisen, kaltaises — vierasta lämmititkin!
Silmää löytänyt et, joka vois sun katsehes kestää,
kättä sa et, joka ei liukunut luotasi pois.
Kylmä on ystävän mieli ja kylmä on armahan rinta.
Huulet liikkuvat vain, rinta on liikkumaton.
Leikkihin kumppanin löydät, et toden riemuhun, tuskaan.
Hiipua yksikseen tuntehes polttavin saa.
Ystävän, armaan vain oma kaipuus sulle on luonut,
houreen, jok’ katoaa, kun sitä kohti sa käyt.
Niin olet yksin, sa ihminen, yksin keskellä kaiken,
yksin syntynyt oot, yksin sa lähtevä oot,
yksin erhees kätket ja yksin kyyneles itket.
Ainoa uskollinen on oma varjosi vain.Antero Koskenniemi
……………………………
Elegia singurătatii
Singur ești tu, omule, printre toate esti singur,
Singur te-ai născut, te vei duce singur.
Un pas, doi, crezi că mergi cu cineva alături,
deja insa te-a depasit, ori ti-a ramas in urma,
pentr-o clipă sau două crezi că imbratisezi
un alt om ca tine — ins-un străin la piept ai încălzit!
N-ai aflat ochi care să suporte a te vedea,
nici mână care să nu fuga de tine.
Rece-i mintea unui prieten și rece-i pieptul iubit.
Buzele mișcă doar, pieptul e neclintit.
Partener de joc gasesti, nu pentru-a adevarului bucurie, amar.
Cea mai arzătoare emoție-ti va muri in zadar.
Prieten, iubit, doar propriul tau dor i-a creat
iluzie ce dispare cand te-ai apropiat.
Astfel, singur esti, omule, printre toate esti singur,
singur te-ai născut, te vei duce singur,
singur îți ascunzi greșelile și îți plângi singur lacrimile.
Credincioasa mereu ti-e doar propria umbră.………………………………..
Elegy to loneliness
Lonely are you, man, among all lonely,
lonely you were born, lonely you’ll be going.
A step or two you think walking with someone at your side,
but already he’s gone ahead or he is left behind,
a moment or two you think you hold
another, like you – but a stranger you’ve warmed!
You did not find eyes that could bear seeing you,
nor a hand that would not slide away from you.
Cold is the friend’s mind, the beloved soul’s cold.
Only lips moving are, merciless is the soul.
A playmate you find, not for truth’s joy or pain
your most ardent emotion must die in vain.
The friend, the beloved, only your own longing has created for
your delusion, that vanishes when you come close to.
So, lonely are you, man, among all lonely,
lonely you were born, lonely you’ll be going.
lonely you hide your faults and weep your tears lonely
always faithful to you is your own shadow only.
trad. M. M. Biela
cine îmbătrânește cu noi / who grows old with us
POSTED IN Claudiu July 26, 2022
cine îmbătrânește cu noi / who grows old with uscine îmbătrânește cu noi
îmbătrânește împotriva noastră
și cine a murit prea devreme
tot împotriva noastr-a murit
„ia uneltele din copârșeu și-ntoarce mortul
cu gura în jos” –
dar ce ne facem cu pletora asta de vii cărora
totul li se cuvine?ce să-nțeleg din toate parastasele și prohodurile care
se îndesesc în mine ca disperarea
de a fi tată, ca disfagia, ca blocajele pe care le credeam
acum zece ani tot ce
poate să fie mai rău? poezia s-a retras în nișele antrenatei
răbdări
sau toți țăcăniții înghesuiți în mine
știu mai mult, dar n-ar împărtăși
nici de-ai dracului?
eu am vrut să împărtășesc totul cu orișicine,
o să mă mut de mâine pe instagram
unde nu-i nici întristare nici suspin
ci peregrinare fără sfârșit de imagini din care se-ngrașă
ca o turmă de porci nesățiosul ego.unde ești tu pocitanie care-n parcul cu buruieni
crescute de-a valma
rânjind mi-ai prevestit printre leagăne și învârtitori gârbovite
o viață în divorț cu realul?
unde ești grădină ocrotitoare, unde e scrisul compulsiv
care ar fi trebuit să justifice
totul? sau poate n-am tras încă îndeajuns?
nel mezzo del cammin mi se părea că n-am cum să duc,
ani buni mai târziu, când pricep în sfârșit că rasa mea a
dereglat termostatul,
îmi vine să plâng în pumni pentru toți copiii ăștia pe care știu
că nu am cum să-i salvez.cine îmbătrânește cu noi
îmbătrânește împotriva noastră
și cine a murit prea devreme
tot împotriva noastr-a murit –
străbunica descânta de deochi, de spăriet, de strâns,
de frigări, de cârtiță, de bubă neagră, de plânsori și de
soare-în-cap, versurile mele plonjate nu ascund și nu vindecă
de nimic. biografie, munci și zile,
văgăuni abandonate de zeu –
și eu, în nopți ca asta, dac-oi fi știut vreodată
mai bine de-atât, acum nu mai știu,
după atâtea cacealmale, evaziuni, pretinse descâlciri, nu,
nu mai pot.
Claudiu KOMARTIN
…………………………………who grows old with us
grows old against us
and who died too soon
died also against us
“Take the tools from the coffin and turn the dead
face down” –
but what do we do with this plethora of the living
to whom everything is due?what am I to make of all the wakes and burials
that are stuffing themselves inside me like the despair
of being a father, like dysphagia, like the blockages that I thought
ten years ago were all
that could be worse? Has poetry retreated into the niches of the trained
patience
or do all the nutcases crammed into me
know more, but wouldn’t goddamned
share?
I wanted to share everything with everyone,
I’m moving tomorrow to instagram.
where there’s no sorrow and no sighing
but an endless pilgrimage of images from which the insatiable ego
is fattening like a herd of swine.where are you slimebag who in the park with weeds
all grown in a heap
smirking you foretold me among swings and crippled whirligigs
a life divorced from the real?
where are you protective garden, where the compulsive writing
that should have justified
everything? Or maybe I just haven’t had enough yet?
nel mezzo del cammin it seemed hopeless to me,
years later, when I finally realized that my race had
messed up the thermostat,
I feel like crying my eyes out for all these kids I know
I have no way to save.who grows old with us
grows old against us
and who died too soon
died also against us –
my great-grandmother used to dispel the evil eye, the fright, the black magic,
the evil love, the mole, the dark sore, the weeping and
the sunstroke, my plunging verses do not hide and do not heal
anything. biography, labors and days,
god-forsaken hollows –
and I, on nights like this, if I ever knew
better than that, now I know no more,
after so many bluffs, evasions, alleged disentanglements, no,
I no longer can.
image: Mihai CRISTE
trad. M. M. Biela
A TUTTE LE DONNE / TO ALL WOMEN / TUTUROR FEMEILOR
POSTED IN classic poetry July 24, 2022
A TUTTE LE DONNE / TO ALL WOMEN / TUTUROR FEMEILORFragile, opulenta donna, matrice del paradiso
sei un granello di colpa
anche agli occhi di Dio
malgrado le tue sante guerre
per l’emancipazione.
Spaccarono la tua bellezza
e rimane uno scheletro d’amore
che però grida ancora vendetta
e soltanto tu riesci
ancora a piangere,
poi ti volgi e vedi ancora i tuoi figli,
poi ti volti e non sai ancora dire
e taci meravigliata
e allora diventi grande come la terra
e innalzi il tuo canto d’amore.Alda MERINI
…………………
TO ALL WOMEN
Frail, opulent woman, matrix of paradise
you are a speck of guilt
even in the eyes of God
despite your holy wars
for emancipation.
They smashed your beauty
and there remains a skeleton of love
that still cries out for vengeance
and only you can
still cry,
then you turn around and still see your children,
then you turn around and you still can’t say
and you keep silent in wonder
and then you become as big as the earth
and you raise your song of love.………………..
TUTUROR FEMEILOR
Femeie fragilă, opulentă, matrice a raiului
ești un graunte de vinovăție
chiar și în ochii lui Dumnezeu
în ciuda războaielor tale sfinte
pentru emancipare.
Ți-au sfărâmat frumusețea
și a rămas un schelet al iubirii
care tot strigă după răzbunare
si numai tu poti
încă plânge,
apoi te întorci și îți vezi copiii din nou,
apoi te întorci și tot nu poți spune
si taci de mirata
și atunci devii mare cât pământul
și îți înalți cântecul de iubire.
trad. M. M. Biela
MUSCATURA / THE BITE
POSTED IN Romanian July 19, 2022
MUSCATURA / THE BITE
Motto
Sângele pur și grăitor
Îi desena vorbe’n obraz, atât de clar
că ai fi zis: trupu’i a prins glas.John Donne
Stai între zeii cuvintelor.
Mușcă timpul din tine și scuipă.
Sărătură să fie?
Dulce la naștere ai fost.
Scuipă viața cu mănuși îmblănite.Trece susur ca’n palma de hârtie tăiată
când sângele timid la început, soarbe lumina.
Și timpul adăugă un ecou omenesc, o cruzime.Plin de mușcat trupul șovăie, mintea nu.
Ești ce’ai fost, care ești, ce vei fi.
Din tânăr mușcă întreit.Stai între fericire și spaimă.
Vezi cum crește haloul în splendida lor verticală,
simți lacrima cum a copacilor după tăiere.
Plânsul dă floare și iese pe gură.Cu răbdare în clocot stai între ei.
Mândria aruncată pe apele sâmbetei,
ispitei, cum vinul curgând, i’ai pus cep.
Golit de fățarnica minte.Stai între cei de’o seamă cu norii.
Ești tot mai sărat, tot mai greu de mâncat,
respiri prin cuvinte.Ai fante în ochi.
Ai pe inimă sare.Grindină verde, grindină verde,
pentru cine te coci?George. V. PRECUP
………………THE BITE
Motto
…her pure and eloquent blood
Spoke in her cheeks, and so distinctly wrought,
That one might almost say, her body thought.
(Elegy on Mistress Elizabeth Drury), John Donne
You stand among the gods of words.
Time bites into you and spits.
Saltiness be?
Sweet at birth you were.
Life spits with furry gloves.Passes a whisper like the palm cut by paper
when blood shy at first, sips the light.
And time adds a human echo, a cruelty.Full of bite the body falters, the mind does not.
You are what you’ve been, who you are, what you will be.
From the young it bites threefold.You stand between happiness and dread.
You see how the halo grows in their splendid vertical,
feel the tear like that of the trees after cutting.
The weeping blossoms and comes out of mouth.Patiently boiling you stand between them.
Pride cast down the drain,
you plug the temptation, like the flowing wine.
Emptied of the hypocritical mind.You stand among the clouds.
You’re increasingly salty and harder to eat,
you breathe through words.You’ve got slits in your eyes.
You have salt on your heart.Green hail, green hail,
for whom you ripen?
trad. M. M. Biela
DIE BEOBACHTUNG / OBSERVATIA / THE OBSERVATION
POSTED IN Roland July 17, 2022
DIE BEOBACHTUNG / OBSERVATIA / THE OBSERVATIONDu, diese Geste
des Zigaretteanzündens,
als gäb es nur das,
wenn etwas hell, etwas finster,
wenn etwas unwiderruflich vorbei.
Du, diese Geste, die Geste,
als gäb es nur das, ach
als gäb es nur das!Roland ERB
…………………..
OBSERVAȚIA
Tu, acest gest
de a aprinde o țigară,
de parca asta ar fi tot ce există,
când ceva luminos, ceva întunecat,
când ceva s-a terminat irevocabil.
Tu, acest gest, gestul,
de parca asta ar fi tot ce există, ah
de parca asta ar fi tot ce există!…………………..
THE OBSERVATION
You, this gesture
of lighting a cigarette,
as if that’s all there is,
when something light, something dark,
when something is irrevocably over.
You, this gesture, the gesture,
as if that’s all there is, ah
as if that’s all there is!
trad. M. M. Biela
ca liliecii catifelaţi şi sîngeroşi / like the velvety, bloody bats
POSTED IN Mariana Codrut July 15, 2022
ca liliecii catifelaţi şi sîngeroşi / like the velvety, bloody batsobscenitatea e hămesită de glorie
gloria e hămesită de obscenitate
– două surori incestuoase
cu limbaj obscen.
ce nu creşte şi nu se arată în linişte
sau nebuneşte e obscen. de aceea
tot ce ţîşneşte din pămînt
şi tot ce coboară din cer e nobil.
dacă n-am ochi decît pentru ce vine
din cer şi din pămînt
înseamnă că stau atîrnată în vid
ca liliecii catifelaţi şi sîngeroşi?
Mariana CODRUT
……………………like the velvety, bloody bats
obscenity is famished with glory
glory is famished with obscenity
– two incestuous sisters
with obscene language.
what doesn’t grow and doesn’t show itself in silence
or madness is obscene. therefore
all that springs from the earth
and all that comes down from heaven is noble.
if I have eyes only for what comes
from heaven and earth
does it mean that I’m hanging in a void
like the velvety and bloody bats?
painting: Mihai CRISTE
trad. M. M. Biela
dacă / if
POSTED IN Mariana Codrut July 15, 2022
dacă / ifdacă nu mi-aş pune cu maximă candoare
gîtul sub tăişul fiecărei necunoscute
din matematica zilei
de parcă ar fi ultima, cea decisivă.
dacă nu mi-aş măsura sistematic
puterea de-a fi tot timpul eu
(a fi tu însuţi e singura victorie reală
în oricare dintre lumile posibile).
dacă n-aş convieţui cu gîndul la moarte
ca la un bărbat niciodată întîlnit…
Mariana CODRUT…………………..
if
if I didn’t put with the utmost candor
my neck under the blade of every unknown
in the mathematics of the day
as if it were the last, the decisive one.
if I didn’t systematically measure
my power of always being myself
(being yourself is the only real victory)
in any of the possible worlds).
if I didn’t live thinking of death
like a man I’ve never met…
painting: Mihai Teodor OLTEANU
trad. M. M. Biela
mereu împotrivă / always against
POSTED IN Mariana Codrut July 15, 2022
mereu împotrivă / always against
mereu împotrivă înot
mereu şi împotriva mea
– altfel nu pot să văd
nu pot să aud nu pot să simt.
cordonul e viu sub straturi:
drastic şi pur
la capăt e un copil.
soarele verde vibrează în faţă –
dar umbra şi frigul
cu mult mai multă putere.
unde mă duc?Mariana CODRUT
…………………….
always against
always swimming against
always even against myself
– otherwise I can’t see
I can’t hear I can’t feel.
the cord is alive under the layers:
drastically and purely
at the end is a child.
the green sun vibrates in front –
but the shadow and the cold
way more powerful.
where do I go?
painting: Mihai CRISTE
trad. M. M. Biela
