July, 2022
focul / the fire
POSTED IN Mariana Codrut July 13, 2022
focul / the fire
între toţi şi toate focul e cel mai viu:
se cheltuieşte fără precauţie
se dăruie fără calcul
ignorînd cu desăvîrşire prezenţa altcuiva
ori singurătatea desăvîrşită.
se arată fără falsă pudoare focul
rămînînd pur chiar în moartea lui
pe care lungi clipe nu vrei s-o accepţi:
scormoneşti neliniştit jarul cenuşa
lemnele rămase în miros de vanilie.
puzderia de scîntei sfîşiind cerul
te prinde fără glas.
doar cînd s-au stins şi ele
întunericul năvăleşte peste tine
cu frica
şi legiunea de copii făcuţi cu ea.
MARIANA CODRUT
…………………………..of all, the fire is the most alive:
it spends itself without caution
it gives itself without calculation
completely ignoring the presence of others
or the absolute solitude.
the fire shows itself without false modesty
remaining pure even in its death
which for long moments you do not want to accept:
You restlessly poke the embers the ashes
the wood left in vanilla scent.
the plethora of the sparks tearing the sky
catches you speechless.
only when they’re extinguished too
the darkness bursts upon you
with the fear
and the legion of children made with it.
trad. M. M. Biela
moartea e în altă parte / death is elsewhere
POSTED IN Mariana Codrut July 13, 2022
moartea e în altă parte / death is elsewhereea nu are glas de sirenă totuși
ne-acoperim bine urechile
să nu auzim cînd se-aruncă
și se-ncaieră cu alții din jur.
strîngem bine pleoapele
să nu vedem lupta inegală.
ne punem palmele pe urechi
să nu ne zdruncine
plînsul și vaietele acelora.sîntem pregătiți cu toții:
o să vină cîndva la fiecare dar
pe rînd și ca o pisică molatică
nu ca un balaur vărsînd foc
din mii de boturi. asta nu!va veni. fie. pînă atunci ținem
de-ale noastre cu fața senină –
moartea e în altă parte.MARIANA CODRUT
……………………..death is elsewhere
she has no siren’s voice though
we cover tightly our ears
so that we don’t hear when it throws itself
and scuffles with others around.
we close tightly our eyelids
so as not to see the unequal fight.
we put hands over our ears
lest we be shaken by
the weeping and wailing of those others.we are all ready:
it will come to each one of us
one day at a time, and like an idle cat
not like a dragon shedding fire
from thousands of snouts. not that!it will come. so be it. till then we hold
our own with a serene face –
death is elsewhere.
trad. M. M. Biela
Poem
POSTED IN Claudiu July 12, 2022
PoemAu îmbătrânit Le Grand Professeur, Visătorul,
Regina de Pică și Măcelarul-cel-blând,
favoriții muzelor și ai birtașilor din
Alexandria și din Taipei
dinainte de prăbușirea drahmei
și de sinuciderea surorilor Trung.
Inimi zbârcite de poeți fataliști,
de urmași de robi și chivuțe
peste care a plouat cu viziuni și manii –
ăia care sapă o viață întreagă
excavând camioane întregi de lignit,
munți de vorbe restituite limbariței colective
fără grija de a nu perturba somnul
statuilor uleioase,
și pe deasupra cu o răsplată de râsul curcilor.
Fiecare dintre ei a tras din greu la forja expresiei
și totuși gelozia le-a întunecat
deseori mințile, i-a făcut nemiloși și fragili,
porțelanuri cu fantezii violente.
Săvârșim până și-n scris toate sălbăticiile
posibile
și ne mirăm că mai suntem (crezuți).
Șubrezitoare invazii de realitate,
când se știe că ar trebui să te ferești
de autosabotarea constantă a celui
obsedat de limitele propriei ficțiuni.
Naufragiații visează la nava
salvatoare, dar de fapt nu ar
mai pleca nicăieri –
cine îi poate învinui
cu atâtea ciozvârte de aripi vândute drept
aparate de zbor pentru cei spetiți?
Dar piruetele memorabile se fac numai
pe marginea prăpastiei –
am învățat-o de la
cei mai sclipitori morți înainte de vreme:
poate o să-i reîntâlnesc pe plaja
de la 2 mai
jucând table și bârfindu-i tandru
pe toți puștii ăștia care cred că
literatura începe cu ei.
Și eu am crezut că-ncepe cu mine,
zi tu ceva mai caraghios de atât.
Mușețel, lavandă și floarea-soarelui,
în lanurile acestea se coace răbdarea
de a locui o singurătate macerată de năluciri,
și peste paginile trecute prin foc
un ochi pare că se deschide
ca repede să se închidă la loc.
CLAUDIU KOMARTIN……………..
Le Grand Professeur, the Dreamer,
the Queen of Spades and the Gentle-Butcher have aged,
the favorites of the muses and bartenders of
Alexandria and Taipei
before the collapse of the drachma
and the suicide of the Trung sisters.
The wrinkled hearts of fatalistic poets,
of the descendants of slaves and gypsy white-washers
rained down with visions and manias –
those who dig a lifetime
scooping truckloads of lignite,
mountains of words restored to the collective prattle
without worrying about disturbing the sleep
of oily statues,
and with a laughable reward to boot.
Each of them has toiled at forging the expression
yet jealousy has darkened often
their minds, made them ruthless and fragile,
porcelains with violent fantasies.
We commit even in writing all savagery
possible
and wonder that we still are (believed).
Shaky invasions of reality,
when it’s known that you should beware
of the constant self-sabotage of the one
obsessed with the limits of its own fiction.
The stranded dream of the rescue-ship
but they wouldn’t actually
go anywhere –
who can blame them
with so many chunks of wings sold
as flying machines for the down-and-out?
But the memorable pirouettes are only made
on the edge of the precipice –
I’ve learned it from
the most brilliant dead before their time:
maybe I’ll meet them again on the beach
of 2 May
playing backgammon and gossiping tenderly
about all these kids who think
literature begins with them.
I also thought it started with me,
say something funnier than that.
Chamomile, lavender and sunflower,
in these fields the patience
to inhabit a loneliness macerated by delusions is ripening,
and over the pages passed through the fire
an eye seems to open
only to quickly close again.
image: Mihai CRISTE
trad. M. M. Biela
FEDERBALL / BADMINTON
POSTED IN Roland July 8, 2022
FEDERBALL / BADMINTONGrasgrüne Federn, Herz,
hüpfender Ball in der Luft,
ein selbsttrunkenes Lächeln leicht
anschwillt, verstummend bald.
Sterbender Glocke gleich, jäh
abbricht der Klang.
Still
fallen die Federn, schwarz,
abwärts vom Spielball, das Herz
berstend plötzlich, der Schnitt
im Strom des brennenden
Bluts,
von Insel zu Insel gesandt.
Sammelst die Federn auf,
suchst ein Spiel.
ROLAND ERB…………………..
BADMINTON
Pene verzi ca iarba, inimă,
minge săltăreata în aer,
un zâmbet imbatat de sine usor
umflat, dispărând în curând.
Echivalent cu un clopot muribund, brusc
sunetul se întrerupe.
In liniște
cad penele, negre,
jos de pe mingea de joc, inima
izbucnind brusc, tăietura
în fluxul de sange
arzator,
trimis din insulă în insulă.
Strânge penele,
caută un joc.
…………………..BADMINTON
Grass-green feathers, heart,
bouncing ball in the air,
a self-intoxicated smile slightly
swelling, soon fading away.
Like a dying bell, abruptly
the sound breaks off.
Quiet
fall the feathers, black,
down from the cue-ball, the heart
bursting suddenly, the cut
in the stream of the burning
blood,
sent from island to island.
Collect the feathers
look for a game.
trad. M. M. Biela
MARIA MAGDALENA I JA / MARY MAGDALEN AND I / MARIA MAGDALENA SI EU
POSTED IN classic poetry July 6, 2022
MARIA MAGDALENA I JA / MARY MAGDALEN AND I / MARIA MAGDALENA SI EU
Siedem duchów nieczystych Marii Magdaleny
Wygnanych z niej modlitwą przez Nauczyciela
Unosi się w powietrzu lotem nietoperzy,
Podczas gdy ona, z jedną nogą podwiniętą,
Drugą zgiętą w kolanie, siedzi zapatrzona
W wielki palec jej stopy i rzemień sandału
Jak gdyby po raz pierwszy dziw taki widziała.
Jej włos kasztanowaty zwija się w pierścienie
I okrywa jej plecy, silne, prawie męskie,
Kładąc się na ramieniu w ciemno-modrej sukni,
Pod którą nagość jej fosforyzuje.
Twarz jest cięŜkawa, szyja głos matowy,
Niski, jakby ochrypły, przygotowująca.
Ale nie powie nic. Na zawsze pomiędzy
śywiołem cielesności i drugim Ŝywiołem,
Nadzieją, tak zostanie, a w kącie obrazu
Inicjały malarza, który jej poŜądał.Berkeley, 1985
……………….MARY MAGDALEN AND I
The seven unclean spirits of Mary Magdalen
Chased from her by the Teacher with his prayer
Hover in the air in a bat-like flight,
While she, with one leg folded in,
Another bent at the knee, sits staring hard
At her toe and the thong of her sandal
As if she had just noticed such an odd thing.
Her chestnut-brown hair curls in rings
And covers her back, strong, almost virile,
Resting on her shoulder, on a dark-blue dress
Under which her nakedness phosphoresces.
The face is heavyish, the neck harboring
A voice that is low, husky, as if hoarse.
But she will say nothing. Forever between
The element of flesh and the element
Of hope, she stays still. At the canvas’s corner
The name of a painter who desired her.
Czesław Miłosz……………….
MARIA MAGDALENA SI EU
Cele sapte duhuri ale Mariei Magdalena
Alungate din ea de-Invatator pring ruga
Plutesc prin aer ca-ntr-un zbor de lilieci in fuga,
În timp ce ea, c-un picior indoit,
Celălalt, ingenuncheat, stă privind
Degetul de la picior, al sandalei șnur
De parcă tocmai ar fi observat o minune-mprejur.
Părul ei castaniu in inele se-onduleaza
Pe spatele puternic, aproape barbatesc,
Odihnindu-se pe umar, pe-o rochie albastra,
Sub care goliciunea-i e fosforescenta.
Fața-i este grava, gatul adapostind
O voce atat de joasa-ncat pare răgușita.
Dar ea nimic nu spune. Pe veci ea va ramane
Intre doua-elemente, dorinta si speranta,
Neclintita. Si in colțul panzei
Numele unui pictor care a dorit-o.
trad. M. M. Biela
SPOTKANIE / ENCOUNTER / INTALNIRE
POSTED IN classic poetry July 5, 2022
SPOTKANIE / ENCOUNTER / INTALNIRE
Jechaliśmy przed świtem po zamarzłych polach,
Czerwone skrzydło wstawało, jeszcze noc.I zając przebiegi nagle tuŜ przed nami,
A jeden z nas pokazał go ręką.To było dawno. Dzisiaj juŜ nie Ŝyją
Ni zając, ani ten co go wskazywał.Miłości moja, gdzieŜ są, dokąd idą
Błysk ręki, linia biegu, szelest grud —
Nie z Ŝalu pytam, ale z zamyślenia.
Wilno, 1936
Czesław Miłos……………………
ENCOUNTER
We were riding through frozen fields in a wagon at dawn.
A red wing rose in the darkness.And suddenly a hare ran across the road.
One of us pointed to it with his hand.That was long ago. Today neither of them is alive,
Not the hare, nor the man who made the gesture.O my love, where are they, where are they going
The flash of a hand, streak of movement, rustle of pebbles.
I ask not out of sorrow, but in wonder.Wilno, 1936
translated by Czesław Miłos
………………..
INTALNIRE
Am condus ‘naintea zorilor peste câmpurile-nghețate,
O aripa roșie se trezea, era inca noapte.Și deodata-un iepure calea-n fuga ne-a taiat,
Unul dintre noi cu mana l-a arătat.Asta a fost demult. Azi nu mai sunt
Nici iepurele, nici cel ce gestul a facut.Iubirea mea, unde sunt si-ncotro merg inca
Un flash al mâinii, un zvacnet, foșnetul bulgărilor de pamant –
Nu din durere-ntreb ci din gandire-adanca.
trad. M. M. Biela
