February, 2023
N-AI TU / YOU HAVE NOT
POSTED IN Romanian February 25, 2023
N-AI TU / YOU HAVE NOTN-ai tu ploaie strânsă-n ceruri
Câte brațe ard în mine
Într-o anti-mbrățișare
Spulberată când și când
De năvoadele absurde
Ale unui lup-de-mare
Navigând la întâmplare
Între suflet și pământ,
N-ai tu nori bătuți de vânturi
Câte aripi dor în mine
Atârnând de omoplații
Unui zeu fără statui,
Nici vreo carte rătăcită
Printre pozele cu tine
Pe o bancă,
Pe o stradă,
În orașul nu-știu-cui…
N-ai tu…
… Că-s al Nimănui!
Mugur DUMITRIU………………………………
YOU HAVE NOT
You have not the rain in heavens
For the arms that burn within me
In an anti-hug enfolded
that is shattered now and then
By the fishing nets with no sense
Of some left to chance sea wolfer
Sailing haphazardly spirit
Between soul and earth, again
You have not some windswept cloudings
For the wings that ache within me
Hanging from the shoulder blades of
Some god without statues, thus
Nor some lost book that is misplaced
Among pictures of your presence
On some bench,
on some street maybe
in some town unknown to us …
You don’t have…
… for I’m No One’s!trad. M. M. Biela
STIU CA MA URMARESC / I KNOW THEY FOLLOW ME
POSTED IN Claudiu February 22, 2023
STIU CA MA URMARESC / I KNOW THEY FOLLOW ME
Știu că mă urmăresc orgolioase
când umblu printre ele, poate fluierând încet,
poate ca un hoinar, cu mâinile în buzunare,
cu șapca lăsată într-o parte
și mă descoperă puțin mai ostenit, puțin mai resemnat
pe mine, cel desemnat să ducă vorba
despre strânsoarea zilelor de luni
și stolul de imagini în care se mistuie cuvintele
(odată am pătruns într-o copertă și-am lâncezit
acolo până la următoarea întruchipare a
unui poem ce nu se mai sfârșea).Cine sunt eu să mă examinez prin ochii lor
când ele nici n-au ochi, ci doar privire,
și au privire pentru că-s privite,
când au fost cărți pe care le-am iubit
doar fiindcă presimțeam că au o viață dublă,
se întorceau spre mine ca florile
spre soare când le citește răbdător din trubaduri,
pufnind în barbă când dă iar
de versul ce conține cheia
enigmei și-a luminii din care ne-nfruptăm
deodată sau pe rând?Când rândurile se sfârșesc, începe spațiul alb,
unde ecou și cicatrice sunt răstălmăcite
în orice carte făcută să acomodeze
pepite smulse din vis, năluciri topite în viraj expansiv;
mâna se întinde spre obiecte ca-nspre alte
mâini – dar se oprește-n aer,
iar nemișcarea asta lămurește formele
și foamea de spațiu a creierului-teseract.
Surprinși în act, urcând vom recunoaște
în câte jucăușe plăsmuiri putem renaște.
Claudiu KOMARTIN
………………………………………I KNOW THEY FOLLOW ME
I know they follow me proudly
as I walk among them, perhaps whistling softly,
perhaps like a vagrant, hands in pockets,
cap cocked to one side
and they find me a little more weary, a little more resigned
me, the one assigned to carry the word
about the tightness of the Mondays
and the thicket of images in which words are consumed
(once I got into a cover and languished
there until the next incarnation
of a never-ending poem).Who am I to examine myself through their eyes
when they don’t even have eyes, only looks,
and they have looks because they are looked at,
when they were books I loved
only because I sensed they had a double life,
they turned towards me like flowers
towards the sun when he reads them patiently from the troubadours,
snorting into his beard as he finds again
the line that holds the key
to the enigma and the light from which we feast
all at once or in turn?When the lines end, the white space begins,
where echo and scar are twisted
into any book made to accommodate
nuggets plucked from dream, musings melted into expansive turn;
the hand reaches for objects like for others
hands – but stops in mid-air,
and this stillness clarifies the shapes
and the space hunger of the tesseract brain.
Caught in the act, climbing up it shall be shown
the many playful shapes we can be reborn.
trad. M. M. Biela
NUNTA / THE WEDDING
POSTED IN Mariana February 12, 2023
NUNTA / THE WEDDINGMi-a spus într-o zi fratele:
– inima mea este o mică femeie…
L-am rugat să nu creadă în micile ei copite de apă.
I-am arătat misterul roșcat și de vulpe al oglinzii.
Am băut pentru el, am iubit, am uitat.
Până când nebunia mi-a crescut în ochi ca o gheară.
Fratele meu și-a întins disperarea de la un capăt la celălalt al orașului
când tocmai pregăteam mâncare roșie pentru el
(în casa plină de nuntași)
Când tocmai îmi prindeam în agrafe mici corbi
când tocmai orbeamMariana MARIN
………………………
The wedding
The brother said to me one day:
– my heart is a little woman…
I begged him not to believe her little water hooves.
I showed him the red and foxy mystery of the mirror.
I drank for him, I loved, I forgot.
Until madness grew in my eyes like a claw.
My brother spread his despair from one end of the city to the other
while I was just preparing red food for him
(in the house full of wedding guests)
While I was just pinning little ravens
while I was just going blindtrad. M. M. Biela
TRAIESC / I LIVE
POSTED IN Mariana February 12, 2023
TRAIESC / I LIVEE greu aici, sub cerul liber
– trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit
noaptea ascult căderea oaselor moi…
(e greu aici sub cerul liber)Mariana MARIN
…………………………
I live
It’s hard out here, under the open sky
– I live in the middle of a reddened ice rink
at night I listen to the fall of soft bones…
(it’s hard out here under the open sky)trad. M. M. Biela
BLOW-UP
POSTED IN Mariana February 12, 2023
BLOW-UPCâinele acesta învățat a încetat să se apere.
Câinele acesta învățat are o cu totul altă părere
despre exploziile întârziate din carne și sânge.
Va fi găsit vinovat câinele acesta
care îți stă în ceafă
și nu moare singur,
nu moare singur.Mariana MARIN
…………………….
Blow up
This trained dog stopped defending itself.
This learned dog has an entirely different take
on delayed flesh-and-blood explosions.
This dog that sits in the back of your neck
and doesn’t die alone
doesn’t die alone
will be found guilty.trad. M. M. Biela
POEM DE DRAGOSTE / LOVE POEM
POSTED IN Mariana February 12, 2023
POEM DE DRAGOSTE / LOVE POEM– Am căpătat o uriașă forță de convingere.
Vechea fustă înflorată roșește în camere albe și verzi
iar eu îmbătrânesc într-o palidă furie…
Încerc o construcție sensibilă în fața oglinzii.
De șapte zile vorbesc în fața oglinzii.
De șapte zile stau vopsită ca o mireasă și vorbesc
în fața oglinzii:
„He-hei, cetățeni ai Castaliei!
Am îmbătrânit fără să știm mai nimic
despre corăbiile în care bunul Dumnezeu
ne-e numărat oasele
– și parcă tot sunt puține!
He-hei, cetățeni!
Am îmbătrânit ca niște proști!
Pielea măgarului este scumpă
iar a leopardului nu are căutare.
Uite, eu: femeie tânără!
Eu am o rotulă frumoasă
și dinții mei albi nu se mai satură privind-o.
Dar creierul meu frumos?
I-ați cercetat îndeaproape învelișul
și în adorație (se știe!) nu poți rămâne multă vreme”,
he-hei, cetățeni…
De șapte zile în provincie miezul nopții
mă ademenește cu sângele ei proaspăt.
„Noi care nimic n-am avut îi vom învăța liniștea”,
spuneai.
Noi le vom rupe oasele cu o singurătate feroce.
Le vom aminti de cântecul orb pe care l-au îmbrățișat
papagalii.
„Noi care nimic n-am avut…”
De șapte zile oglinzile plâng pe fața lumii de iarnă;
papagalii își fac cuib în vorbele mele nepământene;
gura ta albă se măsoară cu mine
iar eu îmbătrânesc într-o palidă furie…
Desigur, căpătasem o uriașă forță de
convingere.
(Cumplita anestezie în mătăsuri japoneze!)
Albeam în fața oglinzii, întindeam o mână,
vorbeam un cuvânt, respiram…
– Ca o epocă blândă,
ghemuită în raftul de sus al bibliotecii, spuneai.
O noapte tot mai cețoasă.
Un pământ tot mai întunecat.
O femeie tot mai aproape de sine.Mariana MARIN
…………………………….
LOVE POEM
– I’ve acquired a huge power of persuasion.
The old flowery skirt blushes into white and green rooms
and I grow old in a pale rage…
I attempt a sensible construction in front of the mirror.
For seven days I’ve been talking in front of the mirror.
For seven days I’ve been standing and talking in front of the mirror
painted like a bride:
“Hey-hey, citizens of Castalia!
We have grown old knowing nothing
of the ships in which the good God
has counted our bones
– and it seems they are still few!
Hey, hey, citizens!
We’ve grown old like fools!
The donkey’s skin is expensive
and the leopard’s is not wanted.
Look, me: young woman!
I have a nice patella
and my white teeth can’t get enough of it.
What about my beautiful brain?
You’ve looked closely at its shell
and in adoration (it is known!) you cannot remain long,”
hey hey citizens…
For seven days in the province midnight
lures me with its fresh blood.
“We who had nothing will teach them peace”,
you said.
We’ll break their bones with a ferocious loneliness.
We’ll remind them of the blind song the parrots
embraced.
“We who had nothing…”
For seven days the mirrors have been wiping on the face of the winter world;
the parrots nest in my unearthly words;
your white mouth measures me
and I grow old in a pale rage…
Of course, I’d acquired an enormous power of
persuasion.
(The terrible anesthesia in Japanese silks!)
I was whitening in front of the mirror, reaching out a hand,
speaking one word, breathing…
– Like a gentle age,
curled up in the top shelf of the library, you said.
An increasingly foggy night.
An darkening land.
A woman ever closer to herself.trad. M. M. Biela
