March, 2023
THE LAKE ISLE OF INNISFREE / INSULA DE PE LACUL INNISFREE
POSTED IN classic poetry March 27, 2023
THE LAKE ISLE OF INNISFREE / INSULA DIN LACUL INNISFREEI will arise and go now, and go to Innisfree,
And a small cabin build there, of clay and wattles made;
Nine bean-rows will I have there, a hive for the honey-bee,
And live alone in the bee-loud glade.And I shall have some peace there, for peace comes dropping slow,
Dropping from the veils of the morning to where the cricket sings;
There midnight’s all a glimmer, and noon a purple glow,
And evening full of the linnet’s wings.I will arise and go now, for always night and day
I hear lake water lapping with low sounds by the shore;
While I stand on the roadway, or on the pavements grey,
I hear it in the deep heart’s core.William Butler YEATS
…………………Insula din Lacul Innisfree
Mă voi scula si-oi merge acum spre Innisfree,
Colib-oi face-acolo din lut si din glicine;
Nouă vreji de fasole-oi avea si-un stup de-albine,
Și-n poiana cu zumzet eu singur voi trai.Și-oi avea pace-acolo, usure picurand,
Din voalul zorilor pana unde greierul imbie;
Si miezul nopți-i licăr, amiaza-i purpurie,
Iar seara-i plină de canepari fluturand.Mă voi scula si-oi merge, caci mereu noapte, zi
Aud cum clipoceste lacul pe langa mal;
În timp ce stau pe drumuri, sau trotuare gri,
In miezul inimii adânc aud un val.trad. M. M. Biela
UTOPII SI ALTE POEME DE DRAGOSTE / UTOPIAS AND OTHER LOVE POEMS
POSTED IN Mariana March 19, 2023
UTOPII SI ALTE POEME DE DRAGOSTE / UTOPIAS AND OTHER LOVE POEMS
Gata să-ți inventezi o dispariție.
Gata să iei locul varului de pe zidul din fața casei,
– în acea după-amiază de septembrie,
când cineva îți mesteca tacticos oasele,
când viața ta era la sute de kilometri
și spăla geamurile lui aprilie.
Gata să nu mai crezi,
în ceea ce are dimineața patru picioare,
la prânz două și seara trei
– și totuși să speri,
să vrei să miști un deget pe țeasta catifelată
a lui septembrie
(chiar dacă povestea asta – o știi și tu! –
nu va face pe nimeni să-și amintească de tine)
Gata de hohot,
– în acea după-amiază de septembrie,
în care Gulliver scâncea în coapsa ta dreaptă
și tu îi citeai „Utopii și alte poeme de dragoste”.
Gata să crezi în iubirea aproapelui
și tocmai de aceea să strângi bine perna în brațe
(și să-i întorci și obrazul celălalt)
Gata de dispariție
Pentru că altfel nu se mai poate
și nimeni nu-ți spune nimic
Mariana MARIN
…………………..
UTOPIAS AND OTHER LOVE POEMS
Ready to make up your own disappearance.
Ready to take the place of the whitewash on the front wall,
– on that September afternoon,
when someone was tactically chewing your bones,
when your life was hundreds of miles away
and washing April’s windows.
ready to stop believing
in what has four legs in the morning,
two at noon and three in the evening
– and still hope,
still want to wiggle a finger on the velvety skull
of September
(even though this story – you know it too! –
won’t make anyone remember you)
Ready to roar
– on that September afternoon,
when Gulliver was whimpering into your right thigh
and you were reading him “Utopias and Other Love Poems.”
Ready to believe in thy neighbor’s love
and that’s why you’re ready to hug the pillow tightly
(and turn the other cheek too)
Ready to disappear
Because there is no other way
and no one tells you anything
trad. M. M. Biela
BLOCADA CONTINENTALA / CONTINENTAL BLOCKADE
POSTED IN Mariana March 18, 2023
BLOCADA CONTINENTALA / CONTINENTAL BLOCKADE
N-aveam a ne teme de revoluții
și nici de învins piedici;
toate aventurile noastre se
petreceau la gura sobei;
iar toate călătoriile noastre din
patul albastru în cel cafeniu.(Oliver Goldsmith – Vicarul din Wakefield)
O după-amiază suspectă,
ca o pisică neagră care ar începe brusc să vorbească
și tu, hotărâtă pentru a nu știu câta oară să începi
o viață echilibrată
(privind în jur,
poezia ar fi decapitat pe loc noul stil!)
Da, o după-amiază
în care țipete roșcate îți țâșneau de sub unghii
– și cum să mai vezi cu astfel de unghii…
Greoaie,
sentimentele se rostogoleau pe hârtia proaspătă:
– Cu ce parte a trupului se citește poezia, mamă?
țipai înspăimântată și cu brațele smulse de vânt…
– Ce parte a trupului îți mai rămâne după ce
ai scris poezii, mamă?
… și apoi, lovituri în ușă
– ca niște munci ale câmpului bine făcute:
Strânsă în halatul ei de spital,
femeia-câine îți aducea un mesaj despre tine:
„Fenomenele mari nu se repetă!
Ai privit îndeajuns în creierul tău;
îndeajuns i-ai spălat cu vorbe spaimele mici,
o religie la fața locului, asta e!
Inventează acum o religie!”
Mi-e teamă că n-am să pot descrie întocmai;
dar semnele cumplitei aventuri se mai pot întâlni
și astăzi: țipătul unei femei din blocul de alături;
un violonist cu aceeași gamă tristă subțire prin ceafă;
papucii bunicii (comozi, cum nu se mai fac); și alte
lucrări întâmplătoare ale naturii.
Viața ta – o mică crimă perfectă.
… și totuși:
O după-amiază în care sentimentele te sufocau
într-o blocadă continentală
și toate utopiile ar fi vrut să fie scrise de tine;
și toate zăpezile ar fi vrut să te viseze;
și logodnicul
și femeia-câine, cu brațele smulse de vânt…
Animal tânăr, ai fi zis.
Animal tânăr!
– și mica lui spaimă; vorbind, ar putea deveni
nemuritor…
Mariana MARIN
………………………
CONTINENTAL BLOCKADE
We had no revolutions to fear,
nor fatigues to undergo;
all our adventures
were by the fire-side,
and all our migrations from
the blue bed to the brown.(Oliver Goldsmith – The Vicar of Wakefield)
A suspicious afternoon,
like a black cat that would suddenly start talking
and you, determined for the umpteenth time to start
a balanced life
(looking around,
poetry would have instantly decapitated the new style!)
Yes, an afternoon
when red-headed screams sprang from under your fingernails
– and how could you see with such fingernails…
Heavy,
the feelings rolled off the fresh paper:
– With what part of the body does one read poetry, mother?
you screamed in fright and with arms torn by the wind…
– What body part does one have left after
writing poems, mother?
… and then, knocks on the door
– like some field work well done:
Wrapped in her hospital gown,
the dog-woman brought you a message about yourself:
“Great phenomena do not repeat themselves!
You have looked into your brain long enough;
long enough you have washed away its little fears with words,
a religion on the spot, that’s it!
Now invent a religion!”
I’m afraid I won’t be able to describe it accurately;
but the signs of the dreadful adventure can still be encountered
today: the scream of a woman from the block next door;
a violinist with the same sad thin scale across the back of his neck;
grandma’s slippers (comfy, as they are no longer made); and other
random works of nature.
Your life – a perfect little crime.
… And yet:
An afternoon when feelings suffocated you
in a continental blockade
and all the utopias wanted to be written by you;
and all the snows would wanted to dream of you;
and the fiancé
and the dog-woman, with her arms torn by the wind…
Young animal, you’d say.
Young animal!
– and his little fright; speaking, he could become
immortal…
trad. M. M. Biela
N-AI TU / YOU HAVE NOT
POSTED IN Romanian March 5, 2023
N-AI TU / YOU HAVE NOT
N-ai tu cai zburați în Lună,
Câte ziduri cresc în mine,
Câte antipământene
Vise pierd, să te privesc,
Nici mansarde mâzgălite
De atâta dor de tine,
Câtă stradă bat aiurea,
Tot sperând să te-ntâlnesc,N-ai tu vină, câtă lege
Mă condamnă la uitare
Când îți scriu prin parcuri versuri
Pe vreo scoarță de copac,
Și nici sfinți pierduți în stihul
Unei cărți cu dor și doare,
Rătăcită sub cămașa
Unui anticar sarac
Ce visează, de o viață,
Doar perechea ta de brațe
Că l-ar strânge în căderea
De la vreun etaj pustiu…N-ai tu poezie-n tine,
Câtă simt, de când te știu!Mugur DUMITRIU
……………………………….YOU HAVE NOT
You have not to moon flown horses ,
For the many walls inside me,
For the anti-earthly musings
That I lose, to look at you,
Nor attics scribbled with longing
for the you that only I see,
For the senseless streets that I walk,
Still hoping to meet you thru.You have no guilt, for the much law
That condemns me to oblivion
When through parks I write you poems
On some tree bark, any tree
And no saints lost into stanza
Of a book with pain and longing,
Lost under the shirt of some poor
Antiquarian’s esprit
Who is dreaming, for a lifetime,
That your pair of arms would catch him
As he falls from some deserted,
Empty floor… you do not do.You have no poems inside you,
As I feel, since I’ve known you!trad. M. M. Biela
RONDELUL TAU / YOUR RONDEL
POSTED IN Romanian March 5, 2023
RONDELUL TAU / YOUR RONDEL
Și arzi și te-ndoiești și crezi,
te frângi și iarăși dai semințe,
între miresme și căințe,
între ispite și zăpezi.Și urci din bezne în credințe
și cazi în noapte din amiezi.
Și arzi și te-ndoiești și crezi,
te frângi și iarăși dai semințe,Și-ți faci din patimă velințe,
te surpi, te-ntuneci, sângerezi,
și fulgeri iar de năzuințe…
Te frângi și iarăși dai semințe,
și arzi și te-ndoiești și crezi.Radu GYR
…………………………………….
YOUR RONDEL
You burn and doubt and you believe,
you break and then you germinate,
between fragrances and some griefs,
between temptations and snow fate.You climb from darkness into faith
and from noon into night fall straight .
You burn and doubt and you believe,
you break and then you germinate,From passion you make coverlet,
you crumble, darken and you bleed,
and flash again so passionate
you break and then you germinate,And burn, and doubt and then believe.
trad. M. M. Biela
