April, 2023
RESITATTIIVI 1 / RECITATIVE 1
POSTED IN L.Onerva April 30, 2023
RESITATTIIVI 1 / RECITATIVE 1Ei onnea luotu minulle,
se luotiin muita vasten,
se luotiin perhojen iloita
ja leikkiä nukkelasten!
Jos en sitä itse ma särkisikään,
sen särkevät multa toiset:
nuo sääntöjen säveät seuraajat,
nuo homeisten lakien loiset,
joiden järki on jäykkä ja pimeä
ja tunne kuin tahkottu kivi,
mielipitehet museon hyllyltä
ja sielu kuin kirjan rivi,
joiden silmät on kierot ja karvahat
sitä kaikkea kaunista kohti,
joka lainakaapuja halveksii
ja omilla liikkua tohtii.Te luulette, että mun henkeni
valeviisauteenne viihtyy:
mitä enemmän minua kiusaatte,
sitä enemmän mieleni kiihtyy.
Te luulette, että mun henkeni
veriottelussamme taipuu:
mitä enemmän minua sorratte,
sitä enemmän valtanne vaipuu.
Näennäisesti kenties taipua voin
yli voimien käypään valtaan,
mut kahleissakin minä säilytän
oman henkeni uhri-altaan;
ja jos ette elää salli mun,
niin tappakaa minut vainen:
minä olen vankina vaarallinen
ja kelvoton alamainen.L. ONERVA
………………….RECITATIVE 1
No happiness was made for me,
but for others it was on display,
it was created for butterflies
to rejoice and with puppets play!
If I do not break it myself,
others will break it for me, thus:
those pious followers of the rules,
those parasites of the moldy laws,
whose reason is stiff and dark
and feelings like a polished stone look,
opinions from the museum shelf
and the soul like a line in a book,
whose eyes are crooked and sly
towards all that’s a beauty born,
who despise all borrowed robes
and all who dare be on their own.You think that my spirit thrives
on your false wisdom ambiguous:
the more you torment me,
the more my mind is rebellious.
You think that my spirit will bend
in our blood-warfare sometimes:
the more you do oppress me,
the more your power declines.
Seemingly, perhaps I could bend
to the powers that beyond may be,
but even in chains I still keep
of my life sacrificial glee;
and if you won’t allow me to live,
then simply put me to death:
I am dangerous as a prisoner
and as subject an unworthy peeve.trad. M. M. Biela
(Monografie) / (Monograph)
POSTED IN Claudiu April 29, 2023
(Monografie) / (Monograph)Dacă cineva îl plânge pe o distanță mai mică de
cinci sute de stânjeni de locul în care l-au așezat,
există credința că mortul nu va mai încolți.
Cei care, ignorând interdicția străveche,
nu se pot stăpâni și o fac, sunt alungați
din cetate și se transformă pe tăcute
într-o ploaie, într-un animal sfios, fără nume,
într-un tumul la care se reculeg veteranii
întorși din provinciile exterioare.
Viitor, îi spun ei acestui defileu de satâre, dar
și-au asigurat pe ascuns locuri în față
la gala sinuciderii asistate.
Și așteaptă. Așteaptă.Claudiu KOMARTIN
……………….
(Monograph)
If one mourns him within
five hundred fathoms of where they laid him,
there is a belief that the dead will no sprout again.
Those who, ignoring the ancient prohibition,
cannot restrain themselves and do so, are banished
from the city and quietly turn
into a rain, a shy, nameless animal,
a tumulus where the veterans retreat
returned from the outer provinces.
Future, they call this gorge of cleavers, but
they have secretly secured front-row seats
at the assisted suicide gala.
And they wait. They wait.painting, Hugo SIMBERG
trad. M. M. Biela
(Să avem grijă) / (Let’s take care)
POSTED IN Claudiu April 29, 2023
(Să avem grijă) / (Let’s take care)Să avem grijă unii de alții
ca și cum am fi primii și ultimii
disperați care taie noaptea-n bucăți mici
și și-o îndeasă cu nepăsare în cap
au fost amenințări cu întoarcerea armelor
pe drumul dintre vastele apartamente
și non-stopul din fața spitalului de psihiatrie
a fost și-o spuzeală de mărturisiri patetice
apoi stinghereala întreruptă de câteva
doze deschise-n același timp
și râsul nechezatul familiar al celor pe care
ai putea până și să-i iubești
marii arși ai delicateții pe care poezia n-o cruță
nu vor recunoaște nimicClaudiu KOMARTIN
………………..
(Let’s take care)
Let’s take care of each other
as if we were the first and the last
desperadoes to cut the night into tiny pieces
and carelessly stuff it into our heads
there have been threats to turn guns
on the road between the vast apartments
and the non-stop in front of the psychiatric hospital
there’s been a lot of pathetic confessions
and then the awkwardness interrupted by several
opened cans at the same time
and the familiar laughter neigh of those
you might even love
the great burnt of delicacy that poetry does not spare
will admit nothing
painting, Boris LURIE
trad. M. M. Biela
IESIREA LA MARE / THE EXIT TO THE SEA
POSTED IN Mariana April 22, 2023
IESIREA LA MARE / THE EXIT TO THE SEA
Ce se poate face
cu un singur ochi,
lipit de un singur geam?
Cum se poate numi
o realitate plângăcioasă,
care își dă în cărți la drum de seară?
Dar noi ne-am iubit.
Există martori:
viața deschisă brusc la picioarele noastre
ca începutul unui război de o sută de ani
și copilul nebun, alergând prin zăpadă înainte de-a se naște;
utopiile scrise zilnic,
în bucătărie, pe stradă și în pat
(haha, sub așternuturi decad imperiile, spuneam);
carnea frumoasă și tânără
și timpul fără de timp
și fără de suflet;
ochiul de câine
prin care ne-am privit înaintea dezastrului…S-au dus toți, s-au dus cu toate
și punerea exactă a degetului pe rană
nu va mai salva nici o corabie.
Hei, lume frumoasă!Și totuși,
ce se poate face
cu un singur ochi,
lipit de un singur geam?Ci dă-ne nouă mai bine
moartea noastră întreagă
și nu ne mai alunga de la lumina inimii tale
Mariana MARIN………………….
THE EXIT TO THE SEA
What can you do
with one eye
glued to one window?
What do you call
a whiny reality
fortune-telling its cards at dusk?
But we loved each other.
There are witnesses:
life suddenly opened at our feet
like the beginning of a hundred-year war
and the mad child, running through the snow before it was born;
utopias written daily,
in the kitchen, on the street and in bed
(haha, empires decay under the sheets, we’d say);
the fair and young flesh
and the time without time
and without soul;
the dog’s eye
through which we looked at each other before the disaster…They are all gone,
and putting the finger exactly on the wound
will not save any ship.
Hey, beautiful world!And yet,
what can you do
with one eye
glued to one window?But give us better
our whole death
and banish us no more from the light of thy hearttrad. M. M. Biela
UN MAR DULCE, DULCE / A SWEET, SWEET APPLE
POSTED IN Mariana April 21, 2023
UN MAR DULCE, DULCE / A SWEET, SWEET APPLEVorbești, vorbești
– și mai ales umbli pe străzi fără tine,
doar cu o ușoară bâțâială a capului
și cu multe (oh, foarte multe)
bune intenții pentru prima zi a anului…
Și monstruozitatea poate fi contemplată!
Într-o iarnă,
pe lângă somnolentele case săsești,
ai văzut țâșnind din zăpada murdară
imaginea unui adolescent monstruos
și inocența ta
(linguriță cu miere a celor care își fac
la timp studiile)
s-a mai scurtat cu un cap:Ascultă! Ascultă!
„Nu oricine este în stare să-și simtă capul ca o plăcintă.”
„Ascultă! Tatăl meu bate apa orăcăitoare cu o ramură verde de arin
și surorile mele mângâie cu brațele lor de spumă
proaspetele insule de ierburi, de nuferi și gladiole…
Ascultă!”„Cine nu cunoaște revolta,
– pata sângerie sub unghie
și plutirea ușoară deasupra meselor cu fiole –
nici nu trebuie să mănânce strugurii de septembrie”…
Ascultă! Ascultă!Uneori monstruozitatea vine din noi
și poate fi și atunci contemplată,
– cămașa albă lipită de trup
și picăturile de ser visând geografia unei patrii imaginare
(a poemelor de la 17 ani, de exemplu)Dar tu umbli pe străzi fără tine,
doar o ușoară bâțâială a capului.
Tu chiar miroși ca poemele de la 17 ani:„Mi-e tot mai frig
și nu mai am nebunia, umilința, nebunia…
Într-o coajă de măr dulce, dulce
îmi înfig unghiile
și nu mai am umilința, nebunia, umilința…”Uneori, monstruozitatea e ceva care vine dinăuntru
– un salut cordial al cărnii
al ochiului strivit,
prin care și acum te visez…Mariana MARIN
………………….A sweet, sweet apple
You talk, you talk
– and mostly you walk the streets without you,
with just a slight nod of the head
and lots (oh, lots)
of good intentions for the first day of the year…
Even the monstrosity can be contemplated!
One winter
past the sleepy Saxon houses,
you saw the image of a monstrous teenager
sprouting from the dirty snow
and your innocence
(spoonful of honey of those who study
on time)
has shortened by a head:Listen! Listen!
“Not everyone is able to feel their head like a pie.”
“Listen! My father beats the croaking water with a green alder branch
and my sisters caress with their foam arms
the fresh islands of herbs, water lilies and gladioli…
Listen!”“He who does not know the revolt,
– the bloody stain under the nail
and the light floating above the tables with vials–
should not even eat the September grapes”…
Listen! Listen!Sometimes monstrosity comes from within us
and can be contemplated even then,
– the white shirt stuck to the body
and the serum droplets dreaming the geography of an imaginary homeland
(of 17-year-old poems, for example)But you walk the streets without you
with just a slight nod of the head.
You do smell like the 17-year-old poems:“I’m getting colder
and I no longer have the madness, the humiliation, the madness…
Into a sweet, sweet apple skin
I dig my nails
and I no longer have the humility, the madness, the humility…”Sometimes the monstrosity is something that comes from within
– a cordial greeting of the flesh
of the crushed eye,
through which even now I dream of you…trad. M. M. Biela
***
POSTED IN Mariana April 15, 2023
* * *
Era o fată de treabă.
Dimineața lenevea în pielea ei albă
din slăbiciune pentru ce o aștepta peste zi
și foarte mulți au auzit-o vorbind o limbă nepământeană.
Cât despre ziua, oh, despre ziua
în care ea a cunoscut apele reci
și a început să cânte,
numai acest plâns negru mai poate vorbi:„Am obosit de atâta iubire pentru cuvintele frumoase.
Învăț un alfabet nou,
în care fiecare literă îmi poate inventa sângele.
Ucenicie de câine – spun uneori prietenii
și vorbele lor au mai mulți ochi
și mai multe guri decât marea cea pescoasă.
Învăț un alfabet nou”.Din pudoare, auziți, din pudoare
își făcuse din moarte
o memorie unică…
Mariana MARIN…………………
* * *
She was a good girl.
In the morning she lazed in her white skin
out of weakness for what awaited her later in the day
and many heard her speak an unearthly language.
As for the day, oh, the day
she met the cold waters
and began to sing,
only this black cry can speak:“I am tired of so much love for beautiful words.
I’m learning a new alphabet,
where every letter can invent my blood.
Dog apprenticeship – friends sometimes say
and their words have more eyes
and more mouths than the fishy sea.
I’m learning a new alphabet.”Out of modesty, you see, out of modesty
she had made death
a unique memory…trad. M. M. Biela
PASARELA / THE WALKWAY
POSTED IN Mariana April 10, 2023
PASARELA / THE WALKWAY
(o artă poetică)„Nu-mi pasă unde ajung, zise Alisa”
Sfântă mizerie și viața la 24 de ani!
…dar ce melodramă, peronul
și ce prejudecată și liniștea din mersul meu
deasupra liniilor de tren,
deasupra liniilor din palmă!
O cușcă și o cușcă au 286 de linii
– am numărat cu atenție
Viața ta și a mea nu sunt atât de bogate:
– O femeie, un hotel și un somn de 50 de lei
în care să visezi doar de 20
(restul apă caldă
restul ceaiul sălciu,
restul „dar noi ne-am iubit”,
restul l-ai uitat, moarte)
Oho, și asta n-ar fi nimic!
Păsările ucise de viscol
și pustietatea sigură de ea
ca într-o lecție despre pronumele personal.
Oho, și nici asta n-ar fi nimic!
Un suflet, un răcnet,
deasupra apelor…
Despre Arcadia
despre mica nebunie de seară,
când simțurile devin duble,
când fiecare își iubește mai clar oasele,
oare s-a mai scris acum un poem?
Dar el, poetul?
Un câine îi poartă capul prin oraș:
– Și eu, stimabile,
am crezut în moartea deasupra marilor orașe.Și uite ce am aflat:
– Să lupți împotriva acelei părți din tine
unde slăbiciunea lucrează harnic – lamă de cuțit –
și ar putea reînvia călătoriile în afara lumii
sau artele japoneze.
Să lupți împotriva acelei părți din tine
unde morții familiei au numai cuvinte de laudă
pentru felul subtil în care le-ai înțeles dispariția
(și ei, ei, înnebuneau de atâta frumusețe a minții!)
Iată ce am aflat:
– Tot ceea ce ating începe să-mi semene.
Nu mizeria din afară, cea dinăuntru trebuie strivită.
Acolo unde o groapă sapă o altă groapă
și unde hai să o recunoșteam, moarte,
ne disprețuim în egală măsură.Oho, tot ceea ce ating începe să-mi semene
și cineva îmi mai trimite din când în când vești:
„Mă simt ca un gândac de Colorado
pe care insecticidele l-au uns rege.
Dar am aflat că nu există decât un singur eșec:
al amintirilor despre lichidul meu amniotic”.
Mariana MARIN……………….
THE WALKWAY
(an ars poetica)
“I don’t much care where I get to”, said AliceHoly mess and life at 24!
…but what a melodrama, the platform
and what prejudice and the quiet in my walk
above the train tracks,
above the lines in the palm!
A cage and a cage have 286 lines
– I counted carefully
Your life and mine are not that rich:
– A woman, a hotel and a 50 lei sleep
in which to dream of only 20
(the rest hot water
the rest brackish tea,
the rest “but we loved each other”,
the rest you forgot, death)
Wow, and that would be nothing!
The birds killed by the blizzard
and the desolation sure of itself
as in a lesson on the personal pronouns.
Wow, and that would be nothing either!
A soul, a roar,
above the waters…
Of Arcadia
about the little madness of last evening,
when the senses become double,
when each one loves his bones more clearly,
Has a poem been written yet?
What about him, the poet?
A dog carries his head through the city:
– And I, my esteemed one
I’ve believed in death above the great cities.And here’s what I’ve learned:
– Fighting that part of you
where weakness works diligently – knife blade –
and could revive off-world travels
or the Japanese arts.
Fighting that part of you
where the dead of the family have only words of praise
for the subtle way you understood their disappearance
(and they, they were going mad with such beauty of the mind!)
Here’s what I’ve learned:
– Everything I touch begins to look like me.
Not the mess outside, the mess inside must be crushed.
Where a hole digs another hole
and where let’s face it, death,
we despise each other equally.Wow, everything I touch begins to look like me
and someone sends me news from time to time:
“I feel like a Colorado beetle
that the insecticides anointed king.
But I’ve learned that there is only one failure:
of memories of my amniotic fluid”.
trad. M. M. Biela
Tis easier to pity those when dead / E mai usor sa ierti pe cei muriti
POSTED IN classic poetry April 10, 2023
Tis easier to pity those when dead / E mai usor sa ierti pe cei muriti‘Tis easier to pity those when dead
That which pity previous
Would have saved —
A Tragedy enacted
Secures Applause
That Tragedy enacting
Too seldom does.EMILY DICKINSON
………………..
E mai usor sa ierti pe cei muriti
E mai usor sa ierti pe cei muriti
Decat pe cei pe care mila ta
I-ar mai putea salva –
O Drama performata
Aplauze primește
Pe care-o drama performanda
Prea rar le dobândește.trad. M. M. Biela
GOOD BYE / ADIO
POSTED IN classic poetry April 8, 2023
GOOD BYE / ADIO
Good-bye, proud world! I’m going home:
Thou art not my friend, and I’m not thine.
Long through thy weary crowds I roam;
A river-ark on the ocean brine,
Long I’ve been tossed like the driven foam;
But now, proud world! I’m going home.Good-bye to Flattery’s fawning face;
To Grandeur with his wise grimace;
To upstart Wealth’s averted eye;
To supple Office, low and high;
To crowded halls, to court and street;
To frozen hearts and hasting feet;
To those who go, and those who come;
Good-bye, proud world! I’m going home.I am going to my own hearth-stone,
Bosomed in yon green hills alone, —
A secret nook in a pleasant land,
Whose groves the frolic fairies planned;
Where arches green, the livelong day,
Echo the blackbird’s roundelay,
And vulgar feet have never trod
A spot that is sacred to thought and God.O, when I am safe in my sylvan home,
I tread on the pride of Greece and Rome;
And when I am stretched beneath the pines,
Where the evening star so holy shines,
I laugh at the lore and the pride of man,
At the sophist schools, and the learned clan;
For what are they all, in their high conceit,
When man in the bush with God may meet?Ralph Waldo EMERSON
………………..ADIO
Adio, lume mândră! Plec:
Nu-mi ești prieten, nici eu tie.
Printre cei franti de mult timp trec ;
Luntre pe-a valului furie,
Zvarlit ca spuma spre esec;
Dar acum, lume mândră! Plec.Adio, Lingusirii false;
Grandorii cu docte grimase;
Bogăției cu ochi ascuns
Birocratiei, jos și sus;
Holuri, tribunale și străzi;
Inimi de gheata, pasii repezi;
Celor ce vin, sau se petrec;
Adio, lume mândră! Plec.Mă duc la propria mea vatră,
Ascunsa-n dealuri verzi de piatra, —
Un colț secret de drag pamant,
Cu cranguri unde zane sunt;
Verde rasuna ziua-ntreaga,
Al mierlei cant ecou se leaga,
Și pasi vulgari n-au mers nicicand
Pentru Domnul si gand loc sfant.Când în siguranț-acas-oi fi,
Pe mândria Greciei și-a Romei voi pasi;
Și când sub pini intins voi fi stand,
Unde Luceafarul luceaste-asa de sfânt,
Voi râde de-a omului mândrie in pacat ,
De şcolile sofiste, şi clanul învăţat;
Căci ei toți, în marea lor trufie, ce pot sti,
Când omul în tufișuri cu Domnul poate fi?trad. M. M. Biela
CAMERA CU FERESTRA SPRE MARE / THE ROOM WITH WINDOW OVERLOOKING THE SEA
POSTED IN Mariana April 1, 2023
CAMERA CU FERESTRA SPRE MARE / THE ROOM WITH WINDOW OVERLOOKING THE SEA
La început i-au propus să-și schimbe sângele
cu unul mai rece.
I-au adus tratate și legi,
icoane pe sticlă și ape minerale.
Poziția aștrilor, zodiacul,
– i-au fost cercetate îndeaproape.
I-au dat pâine și circ.
Au îmbăiat-o cu prafuri stelare.
I-au arătat pe întuneric
inimi și suflete de meteoriți: – Alege!
Dar ea, nu.
(Era într-un sfârșit de secol plăpând,
când oamenii mari erau răspândiți prin cămări de tot felul
și priveau triști răsăritul-apusul prin gaura cheii.)
Apoi:Doctorul: – Funie, feniramin, extraveral, cuțit, naftalină?
– Funie.
Logodnicul: – Crizanteme, lăcrămioare, trandafir, tufănele,
imortele, trandafir?– Funie.
Pentru prima dată
a privit drept în față lumea în care trăia.
I-a plâns la piept.
Apoi:
în camera invadată de ape,
pescărușii se luptau cu un roi negru de gheare.
– Hei, mai este cineva pe aici?
a întrebat într-un târziu roiul de gheare.
– Nu, i-a răspuns o voce în livrea dintr-o carte.
Marchiza a ieșit la orele 5.(Absurd și fără întoarcere scria pe ultima pagină din calendar.
Absurd și fără întoarcere, în acei an. )Mariana MARIN
……………………
The room with window overlooking the sea
At first they offered to exchange her blood
for a cooler one.
They brought her treaties and laws,
icons on glass and mineral waters.
The position of the stars, the zodiac,
– were closely scrutinized.
They gave her bread and a circus.
They bathed her in stardust.
They showed her in the darkness
the hearts and souls of meteors: – Choose!
Yet she didn’t.
(It was at the end of a feeble century,
when the great men were scattered through pantries of all kinds
and sad were watching the sunrise-sunset through the keyhole.)
Then:Doctor: – Rope, pheniramine, extraveral, knife, mothballs?
– Rope.
Fiancé: – Chrysanthemums, lilies of the valley, rose, bushes,
immortelle, rose?– Rope.
For the first time
she looked straight at the world she lived in.
She wept at its chest.
Then:
in the waterlogged room,
the seagulls were fighting a black swarm of talons.
– Hey, anybody else around?
asked the swarm of talons at one point.
– No, replied a voice in livery from a book.
The marquise went out at 5 o’clock.(Absurd and irreversible was written on the last page of the calendar.
Absurd and irreversible, in those years. )Hope, 1886, (1912). Artist: George Frederick Watts
trad. M. M. Biela
