Orez cu lapte în Praterstrasse / Rice pudding in the Praterstrasse

POSTED IN Mariana September 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Orez cu lapte în Praterstrasse / Rice pudding in the Praterstrasse

Trăiam între rai și iad la propriu,
eram supli, nervoși, ne tăceam
cu o mătăsoasă duioșie unul pe altul,
ne ștergeam coșmarurile,
ne făceam paturile, ghetele,
ne dam pe gheața ei de viață.
Uneori observam realitatea.
Atunci, ceva se ghemuia
în colțul cel mai umbros al casei
și începea să ne scâncească la piept.
Era un pui de realitate, ca și noi.
Singur și trist, șoptea printre lacrimi
„Luați-mă și pe mine între rai și iad!
Băltoaca asta în care trăiesc m-a obosit.
Nu-mi mai pot mânca nici măcar orezul cu lapte,
nu mai are gust de atâtea gunoaie pisate,
de atâtea cuvinte îngâmfate și reci.”
Ce să faci cu un pui de realitate
care-ți scâncește la piept?
L-am luat cu noi, între rai și iad.
Pare mai vesel de atunci
sau, oricum, mai echilibrat.
Își mănâncă pofticios orezul cu lapte
și, lucru rar la un pui de realitate,
visează cu ochii deschiși
și se prăpădește de râs.
E molipsitor.

(Mariana Marin)

…………………

Rice pudding in the Praterstrasse

We were living between heaven and hell literally,
we were slender, nervous, we’d silence
each other with a silky tenderness,
we’d wipe our nightmares,
we’d make our beds, our boots,
we’d go skating on goddamn ice of life.
Sometimes we’d notice reality.
Then something would squat
in the darkest corner of the house
and would begin to whimper in our chests.
He was a reality-cub, just like us.
Alone and sad, whispering through tears
“Take me also between heaven and hell!
This puddle in which I live made me tired.
I can’t even eat my rice pudding anymore,
it’s tasteless because of all the crushed rubbish,
all the smug and cold words”.
What to do with a reality-cub
who whimpers in your chest?
We took it with us, between heaven and hell.
He seems happier since then
or, anyway, more balanced.
He eagerly eats his rice pudding
and, which is odd for a reality-cub,
he dreams with his eyes open
and bursts out laughing.
It’s contagious.

traducere, Maria Magdalena Biela