SI TÚ ME OLVIDAS / DACĂ MĂ VEI UITA / IF YOU FORGET ME

POSTED IN classic poetry, translated Spanish-English, translated Spanish-Romanian September 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SI TÚ ME OLVIDAS / DACĂ MĂ VEI UITA / IF YOU FORGET ME

Quiero que sepas
una cosa.

Tú sabes cómo es esto:
si miro
la luna de cristal, la rama roja
del lento otoño en mi ventana,
si toco
junto al fuego
la impalpable ceniza
o el arrugado cuerpo de la leña,
todo me lleva a ti,
como si todo lo que existe,
aromas, luz, metales,
fueran pequeños barcos que navegan
hacia las islas tuyas que me aguardan.

Ahora bien,
si poco a poco dejas de quererme
dejaré de quererte poco a poco.

Si de pronto
me olvidas
no me busques,
que ya te habré olvidado.

Si consideras largo y loco
el viento de banderas
que pasa por mi vida
y te decides
a dejarme a la orilla
del corazón en que tengo raíces,
piensa
que en ese día,
a esa hora
levantaré los brazos
y saldrán mis raíces
a buscar otra tierra.

Pero
si cada día,
cada hora
sientes que a mí estás destinada
con dulzura implacable.
Si cada día sube
una flor a tus labios a buscarme,
ay amor mío, ay mía,
en mí todo ese fuego se repite,
en mí nada se apaga ni se olvida,
mi amor se nutre de tu amor, amada,
y mientras vivas estará en tus brazos
sin salir de los míos.

 

PABLO NERUDA

………………………

DACA MA VEI UITA

Vreau să știi
un lucru.

Știi cum este e:
dacă mă uit
luna de cristal, ramura roșie
a toamnei lente la fereastra mea,
dacă ating
lângă foc
cenușa impalpabilă
sau corpul ridat al lemnului,
totul mă duce spre tine,
de parcă tot ce există,
arome, lumina, metale,
au fost barci mici care navigheaza
spre insulele tale care mă așteaptă.

In orice caz,
dacă încetul cu încetul încetezi să mă mai iubești
Voi înceta să te iubesc puțin câte puțin.

Dacă brusc
m-ai uitat
nu ma cauta,
căci te voi fi uitat deja.

Dacă tu consideri lung și nebun
vântul steagurilor
ce trece în viața mea
si hotarasti
să mă lasi pe malul
inimii în care am rădăcini,
tine minte
că în acea zi,
în acel moment
imi voi ridica brațele
iar rădăcinile mele vor porni
să caute un alt pământ.

Dar
dacă în fiecare zi,
in fiecare ora
simți că ești destinată mie
cu dulceață implacabilă.
dacă-n fiecare zi o floare urca
pana la buzele tale să mă caute,
ah, iubirea mea, a mea,
în mine tot acel foc se repetă,
nimic din mine nu-i stins nici uitat,
iubirea-mi se hrănește din a ta, iubito,
și-atat cat vei trai va fi-n brațele tale
făr-a le parasi pe-ale mele.

…………………………………..

IF YOU FORGET ME

I want you to know
one thing.

You know how it is:
if I look
at the crystal moon, at the red branch
of the slow autumn at my window,
if I touch
by the fire
the impalpable ash
or the wrinkled body of the wood,
everything leads me to you,
as if everything that exists,
aromas, light, metals,
were little boats that sail
toward those isles of yours that await me.

Well, now,
if little by little you stop loving me
I’ll stop loving you little by little.

If suddenly
you forget me
don’t look for me,
for I’ll have already forgotten you.

If you consider long and mad,
the wind of banners
that passes through my life,
and you decide
to leave me at the shore
of the heart where I have roots,
remember
that on that day,
at that hour,
I shall raise my arms
and my roots will set off
to seek another land.

But
if each day,
each hour,
you feel that you are destined for me
with implacable sweetness,
if each day a flower
rises to your lips to look for me,
ah my love, ah my own,
in me all that fire repeats itself,
in me nothing is extinguished or forgotten,
my love feeds on your love, beloved,
and as long as you live it will be in your arms
without leaving mine.

translation, Maria Magdalena Biela