HÄUSERLÜCKE HUMBOLDTSTRASSE / HUMBOLDTSTRAUSSE HOUSE GAP / SPATIU INTRE CASE IN HUMBOLDTSTRASSE

POSTED IN Roland, translated German-English November 20, 2021

 

HÄUSERLÜCKE HUMBOLDTSTRASSE / HUMBOLDTSTRAUSSE HOUSE GAP / SPATIU INTRE CASE IN HUMBOLDTSTRASSE

Worte,
vom Wind zerknüllt,
im Brodeln des Herbstes,
fauligem Holz abgelauscht
hinterm Schuppen
und blutigen Leinen-
fetzen im Schlamm,
der auf Marmorplatten erstarrt
und sie unsichtbar macht.
Silbengezischel, das du erhaschst,
wenn hetzenden Schritts zwei vorübergehn,
laut sich zurufend, da
einer schwer hört
und der Wind jeden Schrei
jäh von den Mündern
der Straße reißt,
ihn beutelt, ihn quirlt
durch klaffende
Hauslücken hier, auf den Hof,
wo einer steht
wie ich.
Mit dem baumelnden Aschen-
eimer,
wartend auf etwas, das
anders spricht,
während
der Wind mir respektlos,
brüderlich rau,
Zufallsgestammel um
frostige Schultern
schlägt.

ROLAND ERB

………………………

HUMBOLDTSTRAUSSE HOUSE GAP

Words,
crumpled by the wind
in the seething autumn,
eavesdropping on rotten wood
behind the shed
and bloody scraps
of linen in the mud
that congeals on marble slabs
and makes them invisible.
The hissing of syllables that you catch,
when two pass by in a hurry,
shouting loudly to each other, because
one of them is hard of hearing
and the wind abruptly tears
every shout from the mouths
of the street,
shakes it, whirls it
through the yawning gaps
between the houses
here, in the courtyard
where someone like me
is standing.
With the dangling ash-
bucket,
waiting for something that
speaks differently,
while
the wind disrespectfully,
brotherly rough,
random stammering around
beats my frozen shoulders.

………………………

SPATIU INTRE CASE IN HUMBOLDTSTRASSE

Cuvinte,
mototolite de vânt
în clocotul toamnei,
tragand cu urechea la lemnele putrede
din spatele șopronului
și resturile insangerate de panza
în noroiul
inchegat pe plăcile de marmură
pe care le face invizibile.
Suieratul de silabe pe care-l prinzi,
când doi trec cu pas grabit,
strigându-si cu voce tare unul altuia, pentru ca
unul dintre ei aude greu
iar vântul smulge brusc
orice țipăt
din gurile strazii
îl infioara, îl frământă
prin golurile căscate
intre casele de aici, pana în curtea
unde stă cineva
ca mine.
Cu galeata de cenușa
atârnând,
aşteptând ca ceva sa
vorbeasca altfel,
in timp ce
vântul, nerespectuos,
frateste aspru,
bâlbâindu-se
la întâmplare
ma bate pe
umerii înghețați.

 

traducere, Maria Magdalena Biela