MUTILAREA ARTISTULUILA TINERETE / ARTIST’S MUTILATION IN YOUTH

POSTED IN Mariana November 21, 2021

 

MUTILAREA ARTISTULUILA TINERETE / ARTIST’S MUTILATION IN YOUTH

O casă nouă,
ca un alt mormânt,
mai aproape parcă de cel definitiv,
mai aproape de ceasul
pentru care atât am trudit.

.

Nu mai aveam încredere în mine.
Dispăruse furnica de la care învăţasem
să pun pe picioare orice dezastru,
să înving fără să rănesc
nici măcar aerul pe care-l respir.

.

Până şi poezia
(ea, urmând existenţa, niciodată înlocuind-o)
uitase să mai pună
sticla de lapte în faţa uşii.
Uitase să-şi mai aducă aminte de mine.

.

Atunci s-a întâmplat.
Printre dărâmături şi abur proaspăt de ceai
s-a aşezat la masa mea,
a aranjat cu grijă
cele două-trei firimituri insomniace de pâine,
şi-a aplecat uşurel capul (ciudă copilăroasă!)
în semn de trecerea timpului,
a bolborosit printre colţoasele-i falduri:

.

“încrederea în sine vine şi pleacă
după cum de la început
ai stat ghemuit la pământ
sau ai privit stelele drept în faţă.

.

Vei mai răsturna zaruri
şi lehamitea te va îmblânzi
în dulce scorpie parfumată.
Vei mai atârna de obsesii
cu acelaşi scris larg la pungă,
până când frumuseţea va zornăi
şi-n casa săracului
şi-n galeria de cârtiţă.

.

Vei mai da ceva de ronţăit gurilor rele
precum sexul, alcoolul
şi pisica ruptă-n două din suflet.

.

Te vei golăni tot mai mult.
Doar la apusul soarelui
vei începe cu adevărat să trăieşti
printre tufişuri şi sperme galinacee
de refacere a echilibrului psihic.

.

Va râde lumea de tine
când în pas cocoşat
vei debita despre munci şi zile
cu pagina albă.

.

Va hohoti duhoarea de proastă
agăţată de alţii mai proşti decât tine
dar cu şfanţ şi cu ştaif,
numit stil câteodată”.

.

O casă nouă,
ca un alt mormânt,
mai aproape parcă de cel definitiv,
mai aproape de ceasul
pentru care atât am trudit.

MARIANA MARIN (Madi)
……………….

ARTIST’S MUTILATION IN YOUTH
A new house,
like another grave,
closer to the final one,
closer to the hour
for which I toiled so hard.
.
I didn’t trust myself anymore.
Gone was the ant from whom I’d learned
to get any disaster up and about,
to win without hurting
even the air I breathe.
.
Even poetry
(it, following the existence, never replacing it)
had forgotten to put
the milk bottle in front of the door.
It had forgotten to remember me.
.
Then it happened.
Amidst the rubble and fresh tea steam
sat down at my table,
arranged carefully
the two or three insomniac crumbs of bread,
bowed its head slightly (childish spite!)
as a sign of the passage of time,
muttered through its crooked folds:
.
“Self-confidence comes and goes
as from the beginning
you’ve been crouching on the ground
or staring straight ahead at the stars.
.
You’re gonna roll some more dices
and the disgust will tame you
into a sweet-scented shrew.
You’re gonna hang on to obsessions
with the same generous handwriting,
until the beauty shall rattle
in the poorhouse
as well in the mole’s gallery.
.
You’re gonna give to the bad mouths some more to nibble on
such as sex, alcohol
and the torn in two cat from the soul.
.
You will get more and more naughty.
Only at sunset
will you truly begin to live
among bushes and fowl sperms
to restore mental balance.
.
People will laugh at you
when with a hunched step
you’ll talk of toils and days
with a blank page.
.
Will roar the stench of dumb girl
hanging on to others dumber than you
but with a buck and swagger,
sometimes called style ”.
.
A new house,
like another grave,
closer to the final one,
closer to the hour
for which I toiled so hard.

traducere, Maria Magdalena Biela