APEL IN SALA DE DISECTIE / CALL TO THE DISSECTING ROOM

POSTED IN Mariana December 19, 2021

 

APEL IN SALA DE DISECTIE / CALL TO THE DISSECTING ROOM

Te trezeșți cu toate organele alături.
Priveșți, dar nu se întâmplă nimic.
E o casă fără oglinzi – ți se spune.

Cineva care îți seamănă se apropie de fereastră.
Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate,
dar cea mai bolnavă,
cea mai murdară,
cea mai șireată,
cea mai veselă amintire
e mai adevărată decât războiul de o sută de ani.
Îți spui: pe o vreme ploioasă nu se poate muriatât de ușor;
și deschizi dulapul de haine cu o singură bătaie de inimă.
Ah, frumoasă rochie de bal a frumoasei bunici!
Impudică stă răsturnată-n ace; cu brațele-nmuiate-n var
frumoasa rochie de bal acoperă o existență
Brusc îți aduci aminte că nu eșți singur
și începi să citești,
începi să citeșți,
incepi sa citesti
o pagină albă care se scrie singură.

Vrei să treci mai departe
dar posibila ta moarte îți sare în față cu un pântec greoi.
Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate.
Îți desfaci brațele
și fîl fîl în cuptorul de sticlă.
Ai venit.
Ai văzut.
Te arunci în cuptorul de sticlă
Ehei, testamentul răutăcios al bunicului!
O fotografie trucată și un sân foarte mic.
Un mareșal orb
cu o celebră victorie în șira spinării. Un aisberg
spânzurat
de frumoasa rochie de bal a frumoasei bunici.
Cu un scris
mărunt și peltic testamentul răutăcios al bunicului
comandă foc! din mașina de scris…
Tu știi că zăpada nu poate salva un război de o sută de ani
dar ai mângâia un animal friguros sau
te-ai întinde pe o gheață frumos mirositoare sau
ai lăsa iarna să-ți cadă în inimă ca un inel de ceară sau
ai defecta un spărgător de gheață, ca el să se oprească brusc acolo,
banda rulantă a unei lumi în care nu te recunoști…
Ești dat jos de pe masa de operație.
E o casă fără oglinzi.

MARIANA MARIN

……………….

CALL TO THE DISSECTING ROOM

You wake up with all the organs by your side.
You watch, but nothing happens.
It’s a house without mirrors – you’re told.

Someone who looks like you is approaching the window.
Listen: no, our souls cannot be saved,
but the sickest,
the dirtiest,
the most cunning,
the most cheerful memory
is truer than a hundred years’ war.
You say to yourself: in rainy weather one can’t die so easily;
and you open the wardrobe with a single heartbeat.
Ah, beautiful grandmother’s beautiful ball gown!
It sits impudently on its needles, with arms soaked in lime
the beautiful ball gown covers an existence
Suddenly you remember you’re not alone
and you begin to read,
you begin to read,
you begin to read
a blank page that writes itself.

You want to move on
but your possible death jumps in front of you with a heavy belly.
Listen: no, our souls cannot be saved.
You open your arms
and flutter into the glass furnace.
You came.
You saw.
You throw yourself into the glass furnace
Hey, Grandpa’s wicked will!
A fake photo and a very small breast.
A blind marshal
with a famous victory in his spine. An iceberg
hanging
by the beautiful grandmother’s beautiful ball gown.
With a writing
small and lisp the grandfather’s wicked will
order fire! from the typewriter…
You know that snow can’t save a hundred-year-old war
but you would pet a cold animal or
you’d lie down on a nice-smelling ice or
you’d let winter fall on your heart like a wax ring or
you’d damage an ice-breaker, that it would suddenly stop there,
the conveyor belt of a world you don’t recognize yourself in…
You’re taken off the operating table.
It’s a house without mirrors.

traducere, M. M. Biela