TUDOR ARGHEZI

POSTED IN Romanian December 23, 2021

 

TUDOR ARGHEZI

 

1. Ex libris

Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Incet gandita, gingas cumpănită;
Esti ca o floare, anume inflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Ești ca vioara, singura ce cântă
lubirea toată pe un fir de păr,
Si paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Si zămliseste marea lui fantomă
De reverie, umbră si aromă,
Si o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărtii de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu ăaspunzi la nici o intrebare.

 

 

Ex libris

Honor to whom wrote you, beautiful book
Thoroughly and delicately thought.
You’re like a flower, which to blossom sought,
for my hands which to read you undertook.

You’re like the violin, the only one
That plays the whole love on a string
And your pages, truth, the real thing,
With the holy letter have been done.

A man of blood from the peak takes the clay
And he begets his great phantasm torment
Of dreaming and of shadow and of scent
And he descends it alive in our way.

But his oblation seems in vain to be
as beautiful is the book’s verse and spell
Beloved book, useless, to no avail
You do not answer any questions-plea.

 

 

 

 

2. De-a v-ati ascuns…

Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit…

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

 

Hide and seek

My dears, once I will play
With you, of something strange at sight.
Your Father doesn’t know when is that day
But, once definitely we’ll play,
Once, maybe, after the twilight.

It’s of elders’ a cunning game
With children, like you, with girls with frocks
Game of servants and of masters, the same,
Game of birds, of flowers, of dogs
Which everyone plays to aim.

We will always love each other, agreed
Happy around the table skimp,
Under God’s roof kneed.
One day the leg will be limp,
The hand uncertain, tired the eye, the tongue grimp.

The game starts slowly, like a wind,
I will laugh and silent I’ll be
On the ground I will lie with descend
I will stay saying no thing,
For example, near a tree.

It is of Holy Scriptures game discrete.
This is how our Lord Jesus Christ played
And others, caught in the cold and heat,
With a few of holy tremors beat
They finished the game, beautifully obeyed.

Do not grieve too much overall
When they will take me far away
And will make me a kind of funeral
In the loose or hard clay.
That’s the game, starts with death, of all.

Knowing that also Lazarus rose at call
You do not worry but wait,
As if nothing happened at all
Nothing too new and too big or small.
There, I’ll think of our game, with my fate.

Father knew in his care how to keep
He left you cattle, barns, all
Pastures, huts and sheep,
For all kind of needs in deep
And food, for the long haul.

Everyone will rise, everyone will return
Home, to the kids, one blessed day
To the wife, who cries, spins yarn
To the cows, to the sheep, to discern
Like all people thrifty, alive, gay.

You grow up healthy, my dear ones,
Strong, joyful, always with smile,
How it was meant by my elders once.
For now, my beloved sons
Father will be missing for a while.

Then there will be a delay,
Another one, and then another.
Father will no longer find the way
To walk back, as you would pray
From one world to the other.

And you grew up, went far
You did something with your life track
Some of you have become scholar,
Mother knits stockings and coat ajar
And Father did not come back…

My babies, my darlings, my plea!
This is the game.
You play it in two, in three,
You play it in as many could be.
May it burn in flame!

 

 

 

3. Testament

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor mei.

 

 

 

Testament

After my death upon you I’ll bestow
Only a name on a book, echo,
In the rebellious evening to pursue
From my ancestors up to you
Through creeks and deep ravines
Climbed by my elders on their knees
And which, young man, are there for you, to climb
My book is a ladder, my son.

Place it with faith as leading light.
That’s your first charter for the flight.
From the slaves with fur coats, filled
By the bones into my soul spilled.

That we could change now, in a blink,
The spud into a pen, the furrow into ink,
The elders gathered, with their oxen be,
The sweat of hundred years of drudgery.
From their tongue with urge for herds
I’ve put together fitting words
And cradles for the masters’ birthrights.
Kneaded for thousands of sennights,
I’ve turned them into icons, into verse
From rags I’ve made rosebuds and wreaths.
The gathered venom into honey I’ve turned
Keeping its sweet strength wholly unflawed,
I took the curse and with a twisting wear
I made him either lure or swear.
I took hearth ashes of dead bone
And I’ve turned them into a God of stone,
With two worlds at the edge, high boundary
Guarding over the summit of your duty.

 

Our dull and bitter pain
I’ve piled it on one violin
Whose sound made the master gloat
and dance like a stumbling goat.
From wounds, mildews, and muddiness
I’ve stirred new, priceless loveliness.
The endured whip is returning as words
Redeeming slowly, in punitive need
The offspring of everyone’s misdeed.
It is the obscure branch’s right
Out of the forest to the light,
Bearing on top, like warts anomalies
The fruit of pain of all eternities.

Lying on the divan with lazy look
The princess suffers in my book.
The word of fire and the word that’s forged
Together in my book are merged,
Like the hot iron in the tongs’ strong hold
Written by slave, read by the Lord,
Not knowing that inside its page
Is buried deep my ancestors’ rage.

 

 

 

 

4. Tare sunt singur, Doamne, si piezis!

Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar și cu frunziș
Țepos și aspru-n îndârjire vie.

Tânjesc ca pasărea ciripitoare
Să se oprească-n drum,
Să cânte-n mine și să zboare
Prin umbra mea de fum.

Aștept crâmpeie mici de gingășie,
Cântece mici de vrăbii și lăstun
Să mi se dea și mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulceață,
Nici chiar aroma primei agurizi,
Și prins adânc între vecii și ceață,
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.

Nalt candelabru, strajă de hotare,
Stelele vin și se aprind pe rând
În ramurile-ntinse pe altare –
Și te slujesc; dar, Doamne, până când?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Și de-a rodi metale doar, pătruns
De grele porunci și-nvățăminte,
Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

În rostul meu tu m-ai lăsat uitării
Și mă muncesc din rădăcini și sânger.
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger,

Să bată alb din aripă la luna,
Să-mi dea din nou povața ta mai bună.

 

 

I am so lonely, Lord, and torn

I am so lonely, Lord, and torn!
A solitary tree forgotten in the plain,
With bitter fruit and foliage scorn
Thorny and harsh with zealous strain.

I long for a bird chirping loud
To stop on her way, for me
To sing in me and fly to cloud
Through my shadow of smoke to flee.

I wait for little bits of tenderness,
Small songs of sparrows, martin’s breathe
To be given to me no less
Like to the flavorous fruit-trees.

I have not nectar filled with sweetness pink
Not even flavour of the sour grapes,
And caught between ages and fog I sink
On my shell don’t sit caterpillars’ shapes.

High chandelier, guarding the Psalters
The stars come and light now and then
In the branches spread on the altars
I serve you, but, Lord, until when?

To have been flourished only in holy fires
To bear fruits only metals, penetrated
By heavy commandments and plyers,
Maybe, Lord, that’s enough for me intended.

You have forsaken me in my goal
And I toil from my roots and bleed.
Send me, Lord, the sign of distant soul,
From time to time, a little angel seed.

To flutter its wings white to the moon,
To give me still your best advice abloom.

 

 

 

 

5. De când mă ştii

De cînd ma stii, am luat asupra mea
Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea.
Si tot urcînd în coasta, vream s-arat
Ca nu ma dau poverile-ndarat.

O suferinta între alte doua
N-am socotit-o suferinta noua.
Haide si tu, aseaza-te-n spinare.
Ma simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?
Cine-i strein si singur, cine?
Sa urce-n cîrca, pe samar, la mine.

Hai, ticalosii, blînzii, toti de-a valma,
Cîti ati întors obrazul, cîti l-ati batut cu palma,
Însarcinare, poate, am de la Satan
Sa va ridic la cer prin uragan.
Sînt robul vostru, hotarît de sus,
Sa fiu caricatura lui Isus.

De cîti în seama mi v-a dat
Vreau sa raspund pe fata si curat.
Nu-l uit pe cel ce pîine da si nici
Pe cel ce da catuse, pravila si bici.
Sînteti ai mei, si rai si buni. Veniti.
Dator sînt sa va fac si fericiti.

Dar ostenit în drumul meu îngust,
Ca sînt ales la mila cu dezgust,
Scîrbit de om, jignit de omenire,
Sa-mi duc poverile la mîntuire,
As cauta zadarnic a-ntelege
De ce mi-ai pus porunci de-atare lege.

Eu, Doamne, le-am primit si ma supun,
Stapîne drag, gingas ca un lastun.
Vreau sa te-ntreb: cînd m-ai ales, ai fost nebun?

 

 

Since you know me

Since you know me, upon me I bestowed
Lord, always the heaviest load.
By climbing so, I wanted to prove that
No burden makes me to give up.

A suffering between two others
I didn’t see as a new bother.
Come also you, on my back stand.
I feel strong. Who else feels pain’s hand?
Who is a stranger and alone, who?
Climb on my back, my burden, too.

Come, all of you, the evil, the good grace
Those who turned the cheek, those who slapped his face.
Maybe I have a task from Satan wry
Through storm to lift you to the sky.
I am your servant, by heaven’s decree,
To be of Christ a parody.

For those given to my account
I want to answer honest throughout.
I won’t forget the one who gives bread, nor
The one who handcuffs, rules, whips. I deplore
You are all mine, both good and evil. Through.
I am obliged to make you happy too.

But tired in my narrow path with dust,
That I’m chosen at my mercy with disgust,
Disgusted by man, by mankind offended
To carry my burdens to a point intended,
I’d try in vain to understand
Why did you give me such command?

I, Lord, received them and obeyed I had
Dear master, gentle like a martin bird.
I want to ask you: when you chose me, were you mad?

 

 

6. Nici suferințele nu sînt la fel

Nici suferințele nu sînt la fel.
Unul apasă, altul rabdă-n el.
Pe unu-l doare talpa, pe celălalt grumazul,
Pe cei mai tari trufia, pe cei mai slabi necazul.

Tu gemi că eşti puternic, el geme că-i sărac,
Pe amîndoi jurat sînt să vă-mpac.
Un vinovat îndură, alt vinovat înfrînge.
Tu dai otravă, semenul dă sînge.

Nefericiți și crînceni amîndoi.
Care-i mai teafăr dintre voi?
Cînd schimb pe cel mai mare, de sus, cu cel mai mic,
În cumpăna întoarsă nu s-a schimbat nimic.

 

 

Even the sufferings are not the same

Even the sufferings are not the same.
One pushes, other bears it in selfsame.
One’s foot sole hurts, another’s neck is pain,
The strong are hurt by pride, the weakest by disdain.

You moan because you’re strong, because he’s poor he moans
I swear to reconcile you both.
One culprit suffers, one defeats the lad.
One give the poison, fellow man gives blood.

Bitter and grumpy both of you
Which one is sanest of you two?
When, from the top, the strong one to the weak I exchange
In the reverse balance nothing will ever change.

 

 

 

 

7. Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De şoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strânga capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea şi viaţa mea.

Tu nu ştii, că la rău şi bine,
Inima, gândul meu, lipite sunt de tine,
Ca iedera te înfăşoară
Sufletul meu, cu frunza lui uşoară.
Tulpina ta se-nalţă pân’ la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu ştii că eşti totul pentru mine,
Lumina mea şi zările senine,
Văzduhul nalt şi apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mâna tânjeşte, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de secara fără ploaie.
Pământul meu te cere, cerul meu,
În care-aud şoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Tâşnind în sus în soare
Şi-aducătoare de răcoare.

Vino, femeia mea, să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămânţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu smaralde şi topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea şi lină
Du-mi-o-n adânc şi în lumină.

Te cânt ca un copil bătrân,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sân,
Lasă-te-ntreagă să îţi leagăn moale
În luntre farmecele tale
Şi frumuseţile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neştiute
Decât de robul tău care te cântă,
Vino încet şi mă-nveşmântă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu eşti iubita mea,
Stăpâna mea,
Durerea mea şi bucuria mea.
Noi suntem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Şi-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărţi legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, până la moarte.
Să nu mai ştiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare şi de vis.
Vino, grădino,
Vino, senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rîndunea
Iubita mea, femeia mea.

 

 

 

I miss you

I miss you so, my graceful woman,
Your orchid mouth, I summon,
Your bosom with mulberry tips,
Your voluptuous, sweet, wet lips,
I miss what’s hidden in your mix,
Your strong and curvy hips,
I strongly miss your knees,
To hold my head and squeeze,
Give to my tongue, to drink it all
your warm saliva, much beloved soul,
My woman, my pain and my whole.

Don’t you know, for better or worse,
My heart, mind, lips into you’ll immerse,
Like ivy wrapped around your reef
There is my soul with its light leaf.
Your stem goes high, up to star spots
Embraced by the frame of my thoughts.
Don’t you know, you are everything that’s true,
My light and my horizons blue,
The heaven and the water I drink
My soul is blind without you in a blink.
My hand is yearning, my mind is bent
Like the rye spike without rain spent.
My clay demands you, my heaven swing
Where I hear God whispering.
My garden with delicate berries
My fountain with raised water fairies
Gushing up in the sunlight
Bringing freshness delight.

Come, woman mine, to my caress
From head to toe, to bless
With lips and eyes in reverie.
I see you trembling like the sea,
From foam of laces in waves
Turquoise, emerald, topaz engraves.
Sneak under my vessel soft and quite
Guide it into deep and light.

I sing to you like an old child quest
Let me put you to sleep on my chest
Let yourself be gently rocked
With all your charms into my boat
And all the beauties silent tones
My jewel with unknown stones
Known to your servant who sings to you,
Come slowly and dress me true
With your soul, with your flesh too
Which to forget I can’t subdue.
You are my love,
My mistress,
My pain and my mirth.
You and I are one at birth.
Like one scion next to another, thus
And in the whole world we are the only ones,
Like two books bound into another heart,
Forever, day by day, ’till death us part.
So I shall know no one and anything,
My little thing,
My blossomed nenuphar
Filled with rare, dreamy scent from afar.
Come, my Eden,
Come, my serene,
Come slowly like a swallow’s flight
My love, my woman, my light.

 

 

 

8. Razbunare

Din vălul nopții rupi o stea:
O guști și-o scuipi când strălucea.
Cu mâna bălăcind în undă,
Strici luna rece și rotundă.
Din valuri îți croiești stihare,
Scăldându-te-n lumini de mare.
Culegi grădinile de flori,
Le-nmănunchezi și le omori.
Te-nfășuri între corzi de harpe
Și de viole mute, șarpe!
Și-n fiecarele din noi
Știi să strecori chei mici și moi.

Diavole, jocul tău ajunge!
Pan te-a trântit și-acum te-mpunge.

 

 

 

 

Vengeance

A star you break from night’s veil pit
You taste it, when it shone, you spit
With hand splashing the ripple, soon
You ruin the cold, rounded moon.
From waves you tailor your verse free,
Bathing into the lights of sea.
You reap gardens by flowers filled,
You cluster them and then they’re killed.
You wrap yourself between harps’ strings
And mute violins, snake of beings!
And inside each of our soul
You know how to slip soft keys, small.

Oh, Devil, your game now is damned!
Pan knocked you down and now you’re stabbed.

 

 

 

 

9 Binecuvîntare

Dormiţi, dormiţi!
Hipnoza nopţii suflă boare
În muşchii voştri veştejiţi
Şi mâine veţi avea izvoare
Din spor, pământul să-l stropiţi
Cu bale călătoare.

Dormiţi, dormiţi,
Căci legea o citeşte cariul
Când voi sunteţi încremeniţi
Şi-n ţeasta voastră-şi zvârlă zarul
Satan, cu ochii buimăciţi.
Noroc! Fiţi fericiţi!

Dormiţi, dormiţi,
În monarhia minerală,
Cu-obrajii, sterpi şi gălbejiţi,
Lipiţi de carnea triumfală,
Cu care, morţi, vă-nsufleţiţi
O zi şi-o viaţă goală.

Cei umiliţi în trudă şi-n răbdare,
Pribegii, robii şi sihaştrii,
Bătuţi de-a lunii vânătă dogoare,
Aşteaptă stolul şoimilor albaştri.
Judecători, stăpâni şi-ndreptăţiţi,
Voi sunteţi beţi. Dormiţi, dormiţi!

Şi însumi bine-vă-cuvânt.
Căci e nevoie pe pământ
Să vă-nmulţiţi,
Să ne-apăsaţi şi să ne-nlănţuiţi,
Şi veacuri oarbe să clădiţi,
Dormiţi, dormiţi!

 

 

Benediction

Sleep, sleep tight!
The trance of night a mild breeze whiff
Into your wilted muscles’ might
Tomorrow there will be headsprings
Plenty, to sprinkle the earth dried
With slobber tide.

Sleep, sleep, strays!
For the scripture is read by woodworms
while you are stone sheepfold
And the dice is rolled in your skulls
by Satan, with bewildered gaze hold,
Good luck and happy days!

Sleep, sleep in grace
In the mineral monarchy,
With barren colorless face,
Sealed to the triumphal flesh of thee
which enlivens your dead carcass
One day and one life aimless.

Those humbled in their toil, tenacity,
The wanderers, the slaves, the hermits,
Beaten by moon’s livid febrility
They wait for the blue hawks’ flights.
Judges, masters and the righteous deep,
You all are drunk. Sleep, sleep!

And I, myself, I bless your kind.
For it is needed on the land
To multiply,
To oppress and to chain our sky
And blind ages to edify
Sleep, sleep thereby!

 

 

10. Incertitudine

Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.

Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.

Gândul meu al cui gând este?
În ce gând, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?

Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaştinii şi livezii.
Şi semnez: Tudor Arghezi.

 

 

Uncertainty

At my window to and fro
Sways the grass of heaven, blue,
On thousands of threads, ajar
Heedlessly flow evening stars.

While my soul like a sponge drinks
The blinking of the slow tears,
Of the stars that one by one
Shivering white they have shone.

Through my sorrows’ lint and hem
The night is tangled in them
The eyelashes of good God
Fall into my dark ink pot.

I open the book: it groans taut.
Look for time, the time is not.
I’d sing: I don’t sing but soar
As if I were and I’m no more.

My thought whose thought could it be?
In what thought and in what story,
I remember, maybe, I think
I was part of everything.

I write here, distraught, inclined,
Listening to the strange sound
Of the swamp and orchard tree
And I sign: Tudor Arghezi.

 

 

11. Ce plangi?

Ce plangi, copilul meu? Ce-ti are
Sufletul? Te doare?
Senina ca un bob de roua,
Ar fi ca o podoaba noua,
Dar e o lacrima de turburare
Si mai cu seama locul ei ma doare.

Eu, lacrima, de tine-o am ascuns,
Caci lacrimile nici nu-ntreaba, nici nu au raspuns,
Teama mi-a fost de lacrima ta, fata,
Si ea s-a ivit nasteptata.

De unde a putut sa-nmugureasca?
Pricina ei o simt ca-I pamanteasca,
Dintr-un nisip, dintr-un prundis, dintr-un namol.
De nu as da de urma ei in gol.

Cand a-nceput si lacrima de vita,
Ai plans sit u, suava mea domnita,
Si n-am avut sa banuiesc prilej
Ca s-a ranit o ramura de vrej.

Ma doare ca-I sosita vremea lor,
A gandului si-a lacrimilor,
Fara sa vad ca fragedul san mic
Creste tiptil in cuibul lui de borangic.

Obrazul sarutat de mine,
Acum primeste acrima, mai bine.
Vioaia ploapa, deodata trista,
Cata la drum sit ace in batista.

Papusile, povestile cum au trecut
De n-am stiut si nu am priceput?

 

 

Why cry?

Why cry, my child? Why ache in vain?
Your soul is it in pain?
As a dewdrop serene and clear,
It’d be like an adornment dear,
But it’s a tear of grief and sadness
And most of all it pains me its place.

To you no sign of tears I’ve ever gave,
For tears don’t ask nor answer ever have,
Afraid I was of your tear, my girl,
Yet unexpected it appeared, a pearl,

Where from it could have rose?
I feel that it is earthly its cause.
From sand, from pebble, from some mud.
Only not to find in vain its bud.

When the vine a first tear has cried,
You also cried, my gentle child,
I had no reason to suspect
That a twig from a stem may hurt.

It pains me that their time has arrived,
Of thought and tears wide
Without seeing how the small breast
It slowly grew in its silky nest.

The cheek by me so often kissed,
Welcomes now better the tears.
The lively eyelid, suddenly crushed,
Looks at the road, with a cloth being hushed.

The dolls, the stories, how they have passed
So I knew not nor did I forecast?

 

 

12. Bine si rau

Între nadejde trista si-ndoiala,
Te-am cautat prin bolta siderala.
Te-am cautat pe unde si neunde
Îti banuiam faptura ca se-ascunde.
Te cautam în tainica ta lipsa
Prin Testamente si Apocalipsa.
Sa fi ramas un loc nemaiumblat
Pe unde nu te-am cautat?
Cînd socoteam ca te-am gasit,
Se si-nalta în dreptul tau un zid.
Simtindu-te zvîcnind în radacini
Te mai simteam în spice si-n tulpini.
Te-am si cîntat pe corzi, si noi si sparte,
Si peste vieti si peste moarte.
Tu ramîneai mereu departe.
Auzul tau nu vrea s-auda
Cîntec de nai, de cobza si-alauta?
Într-o-nserare, în sfîrsit,
Mi se paruse ca te-as fi zarit
În mantia de aur a unui asfintit,
Prinzîndu-ti-o, tîrîta prin tarîna.
Mi-a si ramas un ciucure în mîna
Si l-am vîrît în sîn, ca un pribeag
Un bun de furtisag.
Da-mi voie, negasita aratare,
Sa-ti pui acum o veche întrebare:
Ca ai facut atîtea frumuseti blajine,
Fara-ndoiala, multumescu-ti bine,
Cladiri de piscuri, cuiburi de izvoare,
Timpuri si valuri calatoare
Si oamenii în sarbatoare;
Barbati viteji, domnite la harpa si la furca.
Mutînd pe strune mîna, fuiorul cînd se-ncurca.

Dar, mare-aprinzatorule de stele,
Cum de-ai facut si-atîtea lucruri rele?

 

Good and bad

Between the sad hope and the untrue,
I’ve looked for you through the sidereal blue.
I’ve looked for you there and nowhere
Suspecting that you would be hiding there.
I’ve looked for you in your mystic miss
Through Testaments and through Apocalypse.
Could it be left some unbeaten lot
Where for you I was searching not?
While sure that I’ve found you at last,
A wall surrounding you was cast.
While feeling you pulsating in the roots
I also felt you in the corn and in the sprouts.
I sang to you on strings, untouched or crushed,
And over lives, and over death dust.
But always you stayed away hushed.
Your hearing doesn’t want to sink in
The song of panpipes, lute, and violin?
At last, one blessed twilight hue
I thought I’d have a glimpse of you
In a dusk’s golden cloak anew.
Catching it, dragged across the land
A fringe’d been left into my hand
And in my bosom, like a wanderer, I’d hid
A stolen thing.
Allow me, unperceived fairy,
To ask you now an old query.
For all the gentle beauties that you do
Without a doubt, so very well I thank you,
Mountains’ peaks, springs’ nests to build
Traveling times and waves to shield
People at feasts on field.
Brave men, sweet girls with harp or the distaff to handle.
Moving their hand on strings, or the tow when it’s tangled.

But you, the greatest kindler of star beads
How come you also did so many bad deeds?

 

 

13. Cale frîntă

De cînd m-alese viața drept martor și drept sol,
Prinzîndu-şi o scînteie de insul meu de fum,
Și-a hotărît din vatra tăcerii să mă scol,
Mi-a tras cu tibişirul prin rîpi și stînci un drum.

M-am încrezut într-însa supus ca de-o menire,
Dar viscolui și vîntul drumeacul mi l-a șters,
Și m-am simțit mai singur, străin în omenire,
Cu o catapeteasmă, în drum, de univers.

Uitat între pămînturi și ceruri, în strîmtoare,
Nu mai știam cunoaște nici calea nici solia
Și-am doborît cu pumnii și umerii stihia.

Căci căutînd odihnă și duhului repaos,
Intram prin constelații și negură în haos.

 

 

Broken path

Since life chose me to be a witness and a herald,
Enkindling a sparkle inside my self of smoke,
To get up from the heart of silence it enabled
And outlined my path through the ravines of rock.

I trusted it docile as in fatality,
Yet the blizzard and wind wiped cruelly my array,
And I felt lonelier, lost from humanity,
A universe iconostasis on the way.

Between earth and heaven, forgotten, tightly,
I no longer discerned neither path nor the quest
And with my fists and shoulders I defeated the tempest.

For seeking ease and to my unrested spirit repose,
Through constellations and fog, I’ve entered chaos.

 

 

14. Psalm VI

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau sa pipai si sa urlu “Este!”

 

 

 

 

Psalm VI

In noise and quiet, wisely, you I weigh
I lurk around, in time, as if you’re hunted,
To understand: are you my falcon wanted?
Should I kill you? Or should I kneel to pray.

For loyalty or for disavowal, thought
I’m looking for you boldly, in vain.
You are my most beautiful dream, to gain,
To knock you down from heaven I dare not.

Like the mirage of water on the road,
You seem sometimes to be and sometimes not
I glimpsed you in the stars, among the trout,
Like the wild bull thirsty to water bowed.

Alone now, you and I in our tryst,
To measure myself against you, it’s time
Without the will to conquer nor to chime
I want to touch you and to shout: “He does exist”!

 

 

 

 

 

15. Dormi?

Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Ploua si singur mi s-a urît.
Vreau sa nu te supar.
Te-am vazut citind la lampa
Si n-am bagat de seama
Când ai închis oblonul din gradina,
Tarcat cu dungi egale de lumina.

Am batut încet în fereastra
Si iar am batut, mai tare,
Si am intrat în încaperea ta.
Curata rînduiala!
Cartea sta deschisa la pagina alba:
Toate paginile cartii erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fara slove?

Patul era nedesfacut.
Cearsaful nou, perina proaspata.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
Încaltamintea ti-este neatinsa.
Nu e gunoi la tine.
Te-mbraci în camasa de piatra
Si te încingi cu funie de-argint.
Tu n-ai nici sudoare,
Nici praf, nici scuipat.

Un ac îmi înglodeste inima strapunsa,
Medicule fara de prihana.
Sau e un cui de la Crucificat
Sau un ghimpe din cununa lui.
Vindeca-ma, suflete.
Vin-acasa, suflete.
Adu leacuri, suflete.

 

 

Do you sleep?

Do you sleep, my soul? did you go to sleep?
It’s raining and to be alone I hate.
I don’t want you to be upset.
I saw you reading at the lamp
And I didn’t observe
When did you close the garden blind?
Streaked with equal strips of light.

I knocked slowly at the window
And again, harder, I knocked,
And I came inside your room.
Clear tidiness!
The book stands open at the white page:
All the pages of the book were white.
What were you reading in a wordless book?

The bed was unopened.
The sheet new, the pillow fresh.
Where did you go?
Where do you wander lonely at night?
Your shoes are untouched.
There is no trash at you.
You dress the stone shirt
And you girdle with a silver rope.
You have not sweat,
Neither dust, nor spit.

A needle muddied my pierced heart,
Guileless doctor.
Or it’s a nail from the Crucified
Or a thorn from his crown.
Heal me, soul.
Come home, soul.
Bring cures, soul.

 

 

16. Oseminte pierdute

Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.

Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, tu florile-ţi arunci.

A mai venit de-atuncea să vă asculte,
Voi plopi adânci, cu voci şi şoapte multe?

Voi aţi rămas întorşi tot spre apus,
Voi creşteţi toţi de-a pururea în sus.

N-o mai zăriţi, din vârfuri, nicăieri?
Ştiţi voi ce vorbă este vorba “ieri”?

La poartă, umbr-aceluiaşi ştejar,
Mă rog, intrând de domnul grădinar.

Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu,
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.

Şi toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-aşa, ca dintr-un început.

I-am spus că vreau să caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.

Şi mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.

 

 

 

Lost reliquiae

Our love has died right here, right here, right here.
You, leaf, you fall. You, branch, you rise as seer.

It’s been ages and ages ever since.
Wisteria, you, you throw your flowers wince.

Did she return to listen to your thoughts?
You, deep poplars, with voices, whispers lots?

You have remained turned towards west therefor.
You all grow up on high forevermore.

Don’t you see her anywhere, astray?
Do you know what means the word “yesterday”?

At gate the shadow of the same oak tree,
I beg the gardener when I come to see.

The fountain flows, as always, as then,
You, fountain, flow, upon my past, time and again.

And everything is as I knew them once
Remaining still, from the beginning thus.

I told him that I’m looking for a grave,
Which I dug long ago, with singing crave.

He answered that it isn’t in his care.
It was true. This grave is nobody’s and nowhere.

 

 

 

17. De-abia plecasesi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

 

 

 

 

You had just left

You had just left. I begged of you to leave.
I followed you along the path unweave,
Until you vanished, through the clover track
You never looked; not once did you look back!

I would have waved to you after you left,
But afar off what’s a shadow sign deft.

I wanted you to leave, also to stay.
My first thought you decided to obey.
The voiceless thought to stop you never did.
Why did you leave? And why would you have stayed?

 

 

 

 

 

18. Marile taceri

La geamul sufletului tau
Se-ngramadesc parerile de rau.
Le uiti un timp, dar ele se aduna
Si se soptesc alaturi impreuna.

Voiai sa uiti de tot, sa uiti de toate,
Si, incercind, vazusi ca nu se poate.
Sa fie leac? Sa ti-l aduca cine?
Ca mortile, si ele, se-ngramadesc in tine.

Si lacrima-i amara,
O lacrima de roua si-o lacrima de ceara.
Ca am aprins in geam o luminare
Si-o candela, la ce-a mai fost si doare.

Au tremurat ca doua stele,
Intr-o-nginare muta intre ele,
Mihnirilor si vietilor trecute,
Rabdate pe tacute.

De cite ori, traite, ai murit?
Mihnirile ascunse le-ncepi si n-au sfirsit.

 

 

 

 

The great silences

At the window of your soul
the remorses pile up all.
For a while you forget them, but they gather
And together whisper one another.

You wanted to forget all things at once,
yet trying you saw that you can’t stand a chance.
Is it a cure? Will bring it to you who?
The deaths themselves, they pile up in you.

And bitter is the tear,
One tear of dew, another of wax smear
For in the window, I lit a candle and
An icon lamp for all that was and pained.

They shivered like two stars,
Silently intertwining flares,
To sorrows, to the lives which passed
Enduring hushed.

How many times, life dweller, have you died?
You start the hidden sorrows and there’s no end to find.

 

traducere, M. M. Biela