GEORGE BACOVIA

POSTED IN Romanian December 23, 2021

GEORGE BACOVIA (17.09.1881-22.05.1957)

1. Cogito

Mi-am realizat
Toate profeţiile
Politice.
Sunt fericit…
Frumos
Este cerul
Senin, sau mânios.
Un aforism celebru
Te face să trăieşti…
Nu-i mâini,
Nici azi,
Nici ieri, –
Timpul…

 

 

 

Cogito

I’ve fulfilled
All my political
Prophecies.
I am happy,
Beautiful
Is the sky,
Clear, or angry.
A famous aphorism
Makes one live.
There is no tomorrow,
Nor today,
Neither yesterday-
It’s time -…

 

 

 

2. Noapte de vara

Noaptea-ncet, ticnit se lasă –
Poezie, sau destin –
Luna urcă, somnoroasă, –
Vino, vin!

Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin –
Pe sub teii încă-n floare, –
Poezie, sau destin.

În suavele parfume
Poezie, sau destin –
Ori pe unde-ai fi în lume, –
Vino, vin!

Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin –
Ah, ce clară noapte-albastră, –
Poezie, sau destin.

 

 

Summer night

Slowly, quietly, night is falling –
Poesy or destiny –
The moon rises sleepy nodding –
Come, I’ll be!

There is silence, freshness hour
Woods are full of ecstasy –
Under linden trees in flower –
Poesy or destiny.

In suave perfumes adorned
Poesy or destiny –
Anywhere you’d be’in the world
Come, I’ll be!

All the angels from above –
Will sing a psalm heavenly –
What a blue night, clear alcove –
Poesy or destiny.

 

 

 

 

3. Note de primavara

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz si pur,
Vis de-albastru si azur,
Te mai vad, te mai aud!

Oh, puncteaza cu-al tau foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg ma doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rachita,
Primavara,
O copila poposita la fîntîna
Te îngîna
Pe cîmpia clara…

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz si pur,
Te mai vad, te mai aud,
Vis de-albastru si azur.

 

 

 

 

Spring notes

Callow green, callow green…
Bud that’s white, and pink, and pure,
Dream of topaz and azure,
Still, you can be heard and seen.

Oh, please dot with your sweet fire,
sunny sun…
my bone hurting whole in one,
in the game of times entire.

With a willow whistle wild,
Primavera,
a maid arrived at fount anew,
echoes you,
on the fields, chimera.

Callow green, callow green…
Bud that’s white, and pink, and pure,
Still, you can be heard and seen,
Dream of topaz and azure.

 

 

 

 

4. Ecou de romanta

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit –
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit –
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit –
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti –
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

 

 

 

Echo of a romance

Gone is the clear blue limpid sky
And spring has ended in a numb –
I’ve searched for you with a long sigh,
You did not come!

And summer, and her nights so free,
Has gone, and field is withered glum –
I’ve waited near the linden tree,
You did not come!

Later, the autumn has gone too.
All foliage is a scattered thrum –
Crying, on roads, I called for you,
You did not come!

And ‘morrow winter’s sad desert
Of me you won’t know anymore –
Do not come, it is way too late,
Don’t come no more!

 

 

 

 

5. Lacustra

De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, şi mă duce un gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val –
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând…
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.

 

 

 

 

Lacustrine

So many nights I hear the rain,
I hear the matter cry again…
I’m lonely, and my thoughts may drain
Towards the dwellings lacustrine.

And it’s like sleeping on wet floorboards,
A wave keeps hitting me’n the back —
I shudder in my sleep and reckon
I did not pull the drawbridge back.

An historical void is stretching,
I find myself through the time gaps…
And I feel like because of raining,
The heavy pilots will collapse.

So many nights I hear the rain,
Shuddering, waiting yet again…
I’m lonely, and my thoughts may drain
Towards the dwellings lacustrine.

 

 

 

 

6. Singuratate, nu te-am voit

Cumplit
E golul singurătăţii!
Sunt ucisul ei…
Singurătatea?
Povara tăcerilor
Sfăşiate de suspine…

Singurătatea…
Ochiul tău
Priveşte îngheţat
În ochiul gândului
Neîmpărtăşit…

Singurătate,
Nu te-am voit!
Viaţa – haină –
M-a dăruit ţie.
Tu m-ai cerut
Vieţii
– Prizonierul tău –
Singurătate…

Oamenii…
Cum i-am iubit…
Dar ei
Nu m-au voit.

Din singurătatea
Vieţii
În singurătatea
Morţii, şi nimeni
Nu înţelege
Acest adânc…
Poeţi, evitaţi
Singurătatea.
Între oameni
E viaţa…
Loneliness. I didn`t want you

Dreadful
Is the void of loneliness!
I am its murdered victim …
Loneliness?
The burden of the silences
torn by sighs …

Loneliness…
Your eye
Looks frozen
Into the eye of the
Unshared thought…

Loneliness,
I didn’t want you!
Life – coat –
Gave me to you.
You asked for me
From life
– Your prisoner –
Loneliness…

People
How I loved them…
But they
They didn’t want me.

Out of the loneliness
of life
Into the solitude
of death, and no one
Understands
This deep…
Poets, avoid
Loneliness.
Between people
It’s life…

traducere, M. M. Biela