MUSTAA JA PUNAISTA

POSTED IN Eeva Liisa Manner January 9, 2022

MUSTAA JA PUNAISTA
(1940)

Viipuri,
sinun raunioillasi vannoimme kerran:
me palaamme!
Emme jätä sinua yksin
idän yöhön.

Ja me rukoilimme taivasta avuksesi,
mutta näimme vain aution taivaan
kuin palavan meren,
ja mieliimme hiipi epäilys:
palaammeko? milloin?
Tähdet vapisivat vastaukseksi
ja talojen sadat ontot silmät tuijottivat tyhjyyteen.

Kun aloitimme matkan tuntemattomaan ja yöhön,
kun jätimme taaksemme palavan kaupungin,
kaiken sen, mikä meille oli läheistä ja rakasta,
pysähdyimme ajattelemaan
minkä puolesta tämän jälkeen osaisimme elää.

Ja silloin meille selvisi,
että sinuun, Viipuri, sisältyi enemmän, paljon
enemmän
kuin meidän pieni elämämme ja kotipihan
viihtyisä hämärä.

EEVA-LIISA MANNER

…………….

BLACK AND RED

Vyborg,
in your ruins we swore once:
we will return!
We will not leave you alone
in the eastern night.

And we prayed to heaven to help you,
but we saw only the deserted sky
like a burning sea,
and doubt creeped into our minds:
are we coming back? when?
The stars trembled in response
and the hundreds of hollow eyes of the houses stared into emptiness.

As we embarked on a journey into the unknown and into the night,
leaving behind a burning city,
all that was close and dear to us,
we stopped to think about
what we would live for after that.

And then it became clear to us
that you, Vyborg, contained more, much
more
than our little life and the cozy twilight
of the backyard.

…………….

NEGRU SI ROSU

Vyborg,
în ruinele tale am jurat odată:
ne vom intoarce!
Nu te vom lăsa singur
in noaptea rasaritului.

Și ne-am rugat ca cerurile sa te ajute,
dar am văzut doar cerul pustiu
ca o mare arzătoare,
și îndoiala s-a strecurat în mintea noastră:
intoarce-ne-vom? când?
Stelele tremurau ca răspuns
iar sutele de ochi scobiti ai caselor priveau în gol.

În timp ce ne-am îmbarcat într-o călătorie în necunoscut și în noapte,
lasand în urmă un oraș în flăcări,
tot ce ne era apropiat și drag,
ne-am oprit gândind
pentru ce am mai putea atunci trăi.

Și atunci ne-a devenit clar
că tu, Vyborg, conțineai mai mult, mult
mai mult
decat mica noastră viață și amurgul confortabil
al ograzii.

traducere M. M. Biela