DUNKLES ZU SAGEN / A VORBI DESPRE INTUNERIC / TO SPEAK OF DARKNESS

POSTED IN translated German-English January 28, 2022

DUNKLES ZU SAGEN / A VORBI DESPRE INTUNERIC / TO SPEAK OF DARKNESS

 

Wie Orpheus spiel ich
auf den Saiten des Lebens den Tod
und in die Schönheid der Erde
und deiner Augen, die den Himmel verwalten,
weiss ich nur Dunkles zu sagen.

Vergiss nicht, dass auch du, plötzlich,
an jedem Morgen, als dein Lager
noch nass war von Tau und die Nelke
an deinem Herzen schlief,
den dunklen Fluss sahst,
der an dir vorbeizog.

Die Saite des Schweigens
gespannt auf die Welle van Blut,
griff ich dein tonendes Herz.
Verwandelt ward deine Locke
ins Schattenhaar der Nacht,
der finsternis schwarze Flocken
beschneiten dein Anlitz.

Und ich gehor dir nicht zu.
Beide klagen wir nun.

Aber wie Orpheus weiss ich
auf der Seite des Todes das Leben,
und mir blaut
dein fur immer geschlossenes Aug.

INGEBORG BACHMANN

……………..

A VORBI DESPRE INTUNERIC

Asemenea lui Orfeu, eu cant
moartea pe strunele vieții
și în frumusețea pământului
și-a ochilor tăi ce stapanesc ceruri,
stiu doar despre-ntuneric sa spun.

Sa nu uiti că și tu, deodată,
în fiece dimineață, când patu-ti
încă umed de rouă era și garoafa
de pe inima-ti dormea,
ai văzut râul întunecat,
care pe lângă tine trecea.

Struna tăcerii
încordata pe valul de sânge,
ti-am prins inima care batea.
Buclele tale s-au peschimbat
în părul umbros al nopții,
fulgii negri ai beznei
pe fața ta ningeau.

Și nu mă voi supune ție.
Amândoi ne plangem acum.

Dar, ca Orfeu, eu știu
viața de partea morții,
și pentru mine albastru e
ochiul tău închis pe vecie.

………………

TO SPEAK OF DARKNESS

Like Orpheus I play,
on the strings of life, death
and in the beauty of the earth
and your eyes that rule the sky,
I know only of darkness to speak.

Don’t forget that, suddenly,
each morning as your bed
was still wet with dew and the carnation
on your heart slept,
you too saw the dark river
that passed you by.

The String of Silence
strung on the tide of blood,
I took hold of thy sounding heart.
Turned were thy curls
into the shadowy hair of the night,
black flakes of darkness
snowed upon thy face.

And I will not obey thee.
Both of us lament now.

But like Orpheus I know
life is on death’s side,
and to me blue will be
your forever closed eye.

 

traducere, M. M. Biela