o gigantă roșie / a red giant

POSTED IN Mariana Codrut February 11, 2022

o gigantă roșie / a red giant

n-am cunoscut nimic mai viu decît mîinile mamei.
calde mereu și zbuciumate ca sîngele tînăr,
se zoreau chiar și în somn.
ele, ele aveau treabă numai cu viitorul.
asta făceau și dormind: șlefuiau pînă la transparență
pielița opacă dintre noi și ziua de mîine, să ne învingem
frica toți: copii, casă, cuiburi verzi din grădină.

în timpul ăsta ea era însă cu gîndurile tot în trecut,
cel de demult, cel de aproape, de mai aproape.
așa trecutul și viitorul și-o disputau continuu
– ce mare ajunsese mama, trasă cu toată forța
și într-o parte, și-n cealaltă de viitor și de trecut!

la mijloc, pe cerul albastru și rece al nopții,
o gigantă roșie. îmi luminează fața și acum.

MARIANA CODRUT

………………

a red giant

I’ve known nothing more alive than my mother’s hands.
always warm and troubled like the young blood,
they rushed even in their sleep.
they, they were concerned only with the future.
that’s what they were doing even while sleeping: they furbished to transparency
the opaque skin between us and tomorrow, to conquer
fear in all of us: children, house, green nests in the garden.

During this time, however, she was still thinking about the past,
the old one, the close one, the closer one.
so the past and the future were continually fighting over her
– how big my mother had become, pulled with all might
to and fro by the future and the past!

in the middle, on the cold blue night sky,
a red giant. it brightens my face even now.

traducere, M. M. Biela