IM VERBLASSENDEN LICHT / ÎN LUMINA CARE SE STINGE / IN THE FADING LIGHT

POSTED IN Roland February 22, 2022

IM VERBLASSENDEN LICHT / ÎN LUMINA CARE SE STINGE / IN THE FADING LIGHT

Wie gut doch das Schweigen ist,
wenn man nichts Rechtes zu sagen weiß
und manche bündig zu reden verstehn.
Du liegst heut so paradiesisch gebettet
auf blau und grau gewürfelter Luft,
die Haut, die sich duftend dir um die Knochen spannt,
ist jung, so jung ich sie denken kann,
und schimmert leicht, eine Ahnung Gold
im verblassenden Licht.
Ich nähere mich deinen Brüsten,
den hohen Brüsten, wie es einst hieß,
die alles weit überstehn,
was mir zu sprechen gelänge,
und ich grabe mich langsam ein
in das warme Nest
deines Fleischs,
während die Nacht ringsum anschwillt
von Flüstern, Zischen, Gedröhn.

ROLAND ERB

…………….

ÎN LUMINA CARE SE STINGE

Cât de bună este tăcerea
când nu știi ce să spui
iar altii știu să vorbească succint.
Astăzi stai întinsa atat de ceresc pe un pat
de aer taiat in cuburi albastre și cenusii,
pielea care se întinde parfumat în jurul oaselor tale,
este tânăra, atat de tanara
pe cat o pot gandi,
și strălucește ușor, o nuanta de aur
în lumina care se stinge.
Mă apropii de sânii tăi,
de sânii vigurosi, cum se spunea odinioara,
care depasesc cu mult
orice as putea spune,
și mă afund încet
în cuibul cald
al carnii tale,
în timp ce noaptea se umflă de jur împrejur
de șoapte, suspine, gemete.

…………….

IN THE FADING LIGHT

How good the silence is
when you don’t know what to say
and others know how to speak concisely.
You lie today so heavenly bedded
on blue and gray diced air,
the skin that fragrantly stretches around your bones,
is young, as young as I can think it,
and shimmers lightly, a hint of gold
in the fading light.
I approach your breasts
the perky breasts, as it was once called,
which by far exceed anything
I could speak of,
and I slowly bury myself
into the warm nest
of your flesh,
while the night swells all around
with whispers, hisses, roars.

traducere, M. M. Biela