Pro Viipuri (1940) / Pro Vyborg

POSTED IN Eeva Liisa Manner March 24, 2022

Pro Viipuri (1940) / Pro Vyborg

Yli paikan ja ajan
nään sinut, poltettu, hävitetty, ylpeä kaupunki:
polttoroviostasi, yli lieskan ja pauhun
roihuaa taivaalle Suomen leijona,
jonka tuliharjaa vasten
piirtyy Torkkelin linnan ja sinivalkoisen viirin
ylväs taru:
me kestämme.

Läpi aution maiseman,
Kranaatinräjähdysten saattelemana
Kuljen savunsyömälle kotipihalle.
Mitä talojättiläisen hiiltynyt luuranko,
Kauhun kivettymä, vartioi.
Pari mustaa savupiippua,
Hiekkaa, soraa, tiilimurskaa,
Kellarinikkunain onton silmäparin synkkä tuijotus
Kivijalan matalasta otsasta –
Ei elämää mitään.
Ja kuitenkin:
Raunioilta versoo vaivaiskoivu!
Kuolemaa ja hävitystä uhmaten,
keinuen hiljaa tuulessa
suhisee se korvaani:
katso aurinkoon!

Sädehtivänä nousee tulipallo
Kaupungin rikkinäisen siluetin takaa
Ja valaa kirkastuneen avaruuden hehkun
kotikaupungin rakkaille äidinkasvoille.
Kuinka kauniit ne ovatkaan,
vaikka sodan veriset vaunut ovat vierineet
niiden ylitse
ruhjoen ne muodottomiksi –
kauniimmat kuin koskaan ennen,
rakkaammat kuin koskaan ennen.

Ja minä näen:
idän uhkan pimeä pilvi
väistyy kaupungin paljon kärsineeltä otsalta,
tuhannet auringot nousevat sen tumman
varjokuvan takaa,
uudet sukupolvet kulkevat vanhan Viipurin
katuja,
voimakkaat kädet rakentavat kaupunkia.
Se nousee, kasvaa, elää!
Vesiportin tornikello mittaa ikuista aikaa…

EEVA-LIISA MANNER

………………….

Pro Vyborg
(1940)

Over the place and time
I see you, burned, destroyed, proud city:
from your pyre, over the flame and roar
blazes in the sky the Finnish lion,
on whose mane of fire
the glorious fable of Torkkeli Castle and the blue-white flag
are projected:
we will endure.

Through the desolate landscape,
Accompanied by grenade explosions
I walk into a smoky backyard.
Guarded by the charred skeleton of the giant house,
a petrification of horror.
A pair of black chimneys,
Sand, gravel, crushed brick,
A gloomy stare of the hollow pair of eyes of the basement windows
from the low forehead of the stone foundation –
There is no life at all.
And still:
The birch shoots from the ruins!
Defying death and destruction,
swinging quietly in the wind
it whispers in my ear:
look at the sun!

A fireball rises radiantly
Behind the broken skyline of the city
And sheds the glow of brightened space
to the beloved mother face of the hometown.
How beautiful it is,
although the bloody chariots of war have rolled
over it
crushing it formless –
more beautiful than ever before
dearer than ever before.

And I see:
the dark cloud of the eastern threat
moves away from the city’s hard-hit forehead,
thousands of suns rise from behind
its dark shadow,
new generations pass through the old Vyborg’s
streets,
strong hands build the city.
It rises, grows, lives!
The Watergate tower clock measures eternal time …

………………..

Pro Vyborg
(1940)

Peste loc și timp
Te văd pe tine, oras ars, distrus, mândru:
din rugul tau, peste flacara și vuiet
mistuie pe cer leul finlandez ,
pe-a cărui coamă de foc
se proiecteaza glorioasa fabula Castelului Torkkeli si fanionul albastru-alb:
vom îndura.

Prin peisajul deșert,
Însoțit de explozii de grenade
Mă îndrept spre o curte consumată de fum.
Pazită de scheletul carbonizat al casei uriase,
o petrificare a groazei.
O pereche de hornuri negre,
Nisip, pietriș, cărămidă zdrobită,
Privirea posomorâtă a perechii de ochi goale de la ferestrele de la subsol
De la fruntea joasă a temeliei de piatră –
Nu este nimic în viață.
Și totuși:
Mesteacanul trage din ruine!
Sfidând moartea și distrugerea,
legănându-se liniștit în vânt
îmi șoptește la ureche:
uite la soare!

O minge de foc se ridică radiant
În spatele orizontului spart al orașului
Și revarsă strălucirea spațiului luminat
pe fata iubita de mama a orasului natal.
Ce frumoasa e,
deşi s-au rostogolit carele sângeroase de război
peste ea
zdrobindu-i forma –
mai frumoasa ca oricând
mai dragă decât oricând.

Si vad:
norul întunecat al ameninţării răsăritene
face loc frunții puternic lovite a orașului,
mii de sori răsar din spatele
siluetei lui întunecate
noile generații trec prin ale vechiului Vyborg
strazi
mâini puternice construiesc orașul.
Se ridică, crește, trăiește!
Ceasul turnului de la Poarta apei masoara timpul etern…

traducere, M. M. Biela