Maisema Summasta (1940) / Landscape of Summa / Peisajul Summei

POSTED IN Eeva Liisa Manner March 24, 2022

Maisema Summasta (1940) / Landscape of Summa / Peisajul Summei

Taistelukentällä vallitsee rauha,
synkkä rauha.

Kranaattien kyntämän pellon
ja terässateen kaataman metsän yllä
riippuvat pimeät pilvet,
Suomen kohtalon pilvet,
ja aution maan ja uhkaavan taivaan välillä
hengittää vain syvä murhe ja ahdistus.

Rauha?
Ei, tämä taistelu ei ole vielä lopussa!
Jonakin päivänä
vavahtelee maa taaskin kuolemantuskasta,
jonakin päivänä yhtyy lumeen vajonnut,
ruostunut tykki
sodan ukkospauhuun.
Kerran koetaan täällä jälleen suomalaisen sisun
ihme,
Summan ihme.

Mutta siihen asti
kaikuu rikkiammuttujen juoksuhautojen
syvyydestä
aavetaistelun melske ja kuolleiden korina,
ja runneltu maa näkee yhä painajaisuntaan:
varjot iskevät yhteen ja tuhoavat toisiansa.

EEVA-LIISA MANNER

………………

Landscape of Summa
(1940)

There is peace on the battlefield,
a gloomy peace.

Over the field plowed by grenades
and the forest felled by steel rain
dark clouds are hanging
clouds of Finnish destiny,
and between the desolate earth and the threatening heaven
only deep sorrow and anxiety are breathing

Peace?
No, this battle is not over yet!
One day
the earth will tremble again with the agony of death,
one day a rusty cannon buried in the snow
will join the thunder of war.
Once again, will be proved here again the wonder
of Finnish spirit,
The wonder of Summa.

but until then
is echoing out of the depths of trenches shot broken
the tumult of the ghost battle and the rattle of the dead,
and the ruined earth is still dreaming its nightmare:
shadows are clashing together and destroying each other.

………………

Peisajul Summei
(1940)

E pace pe câmpul de luptă,
pace mohorâtă.

Deasupra câmpului arat de grenade
si pădurii prăbușite de ploaia de oțel
atârna norii întunecați
norii destinului finlandez,
și între pământul pustiu și cerul amenințător
respira doar tristețe profundă și anxietate.

Pace?
Nu, această bătălie nu s-a încheiat încă!
Într-o zi
pământul va tremura din nou de agonia morții,
într-o zi un tun ruginit scufundat în zapada va participa
la tunetul războiului.
Încă o dată, din nou va fi dovedita aici minunea
spiritui finlandez,
Minunea Summei.

Dar până atunci
rasuna din transee distruse cu impuscaturi
zgomotul bataliei fantomă si horcăitul mortilor,
iar pământul ruinat vede in continuare coșmarul sau:
umbrele lovesc împreună și se distrug între ele.

traducere, M. M. Biela