HIMERE / CHIMERAS

POSTED IN Romanian May 16, 2022

HIMERE / CHIMERAS

Din când în când,
confraţi amici,
călătorim –
corăbii bete,
vicii latente şi secrete –
acolo, nişte vieţi mai mici…
Şi umbre mari
ne mai străbat,
e drept,
din ce în ce mai rar,
Rimbaud – boemul infernal,
Verlaine – saturnian damnat;
tenebre-alunecoase, reci
din anotimpul infernal –
suspin etern lipit fatal:
„Te voi împiedica să pleci!“
Se face frig.
„D’une aurore au soin
Dùt s’envoler ma vie”,
Ah! Mallarmé, o lacrimă
obrazului cernit tivi…
În frac de albatros,
Baudelaire
scufundă răul în esenţe,
stingându-şi lava în demenţe
şi suferinţa-n mări şi-n cer.
Din când în când ne mai trezim,
ne pomenim în voi trăind,
ecouri albe, depărtări,
ne bântuie, cărări smintind…
Himere răsfirate – noi –
în veacu-acesta
cangrenat,
vulcanică esenţă – voi –
E craniul lumii-mprăştiat.

EVELYNE MARIA CROITORU

………………….

CHIMERAS

From time to time,
my brethren mates,
we travel –
drunken boats eschewing,
latent and secret evil-doing –
there, so to speak, some smaller fates…
And great shadows
still haunting us
It’s true,
quite seldom, more and more
Rimbaud – the infernal rebel,
Verlaine – the damned saturnine, thus;
darkness so slippery and cold,
from the infernal season lewd –
eternal sigh fatally glued:
“From leaving I’ll stop you and hold!”
It’s getting cold.
„D’une aurore au soin
Dùt s’envoler ma vie”
Ah! Mallarmé enclosed a tear
on the somber face esprit.
In albatross tailcoat,
Baudelaire
sinks all the evil into essence,
quenching his lava into madness
and his pain into seas and air.
From time to time we awake thus,
we find ourselves living in you,
white echoes, distances anew,
they haunt us, maddening the paths…
Besprent chimeras – this is us –
in this gangrenous
age, behold
volcanic essence – you alas –
It’s the scattered skull of the world.

trans. M. M. Biela