LA CASA DEI DOGANIERI / THE CUSTOMS’ MEN HOUSE / CASA VAMESILOR
Tu non ricordi la casa dei doganieri
sul rialzo a strapiombo sulla scogliera:
desolata t’attende dalla sera
in cui v’entrò lo sciame dei tuoi pensieri
e vi sostò irrequieto.Libeccio sferza da anni le vecchie mura
e il suono del tuo riso non è più lieto:
la bussola va impazzita all’avventura.
e il calcolo dei dadi più non torna
Tu non ricordi; altro tempo frastorna
la tua memoria; un filo s’addipana.Ne tengo ancora un capo; ma s’allontana
la casa e in cima al tetto la banderuola
affumicata gira senza pietà.
Ne tengo un capo; ma tu resti sola
né qui respiri nell’oscurità.Oh l’orizzonte in fuga, dove s’accende
rara la luce della petroliera!
Il varco è qui? (Ripullula il frangente
ancora sulla balza che scoscende …)
Tu non ricordi la casa di questa
mia sera. Ed io non so chi va e chi resta.
EUGENIO MONTALE………………..
THE CUSTOMS’ MEN HOUSE
You don’t remember the customs’ men house
on the rise overlooking the cliff:
it’s been waiting for you ever since in grief
since the night when your thoughts swarmed in
and restlessly they’ve hovered within.The south wind’s been lashing the old walls for years
and your laughter is no longer gay:
the compass for adventure goes mad, astray.
and no more don’t add up the numbers of dice.
You do not remember; other times
derail your memory; and a thread unravels.I still hold one end; but the house moves away,
on top of the roof the weather-vane smoke-grey
mercilessly is spinning.
But you are alone, I hold one end
you’re not here to breathe, not in the shade.Oh the fleeing horizon, where
the tanker’s light blinks rare!
Is here the way forward? (the tide still insists
on the ravine that subsides…)
You don’t remember the house of that night, therefore
who goes and who stays I don’t know anymore.
………………..
CASA VAMESILOR
De casa vamesilor nu iti amintesti,
de pe ‘nălțimea cu vedere inspre stâncă:
dezolata te-așteaptă inca
din noaptea-n care roiul gândurilor tale a venit
și-acolo s-a oprit neliniștit.Vantul de sud bate de ani de zile vechile ziduri
si râsul tău fericit nu mai rasuna:
Busola se transforma nebuna-n aventuri
iar numerele zarurilor nu se mai aduna.
Nu-ți amintești; alt timp iti infrana
memoria; un fir se deapana.Inca mai tin un capat; dar se indepărtează
casa si pe acoperis girueta
afumata se-nvarte nemiloasa.
Un capat tin; dar tu solitara-mi esti vesnic
nici aici nu respiri, nici in intuneric.O, orizontul fugar, unde lumina
petrolierului clipeste rar!
Este poarta aici? (valul inca loveste
in rapa care se prabuseste…)
Nu-ți amintești casa din acea noapte-a mea.
Și nu știu cine-o merge și oare cine-o sta.
trad. M. M. Biela
You must be login to post a comment. Click to login.
Copyright © 2024 by Magdalena Biela. All rights reserved.