VOYUER INVOLONTARIO / INVOLUNTARY VOYUER / VOYUER INVOLUNTAR

POSTED IN classic poetry June 23, 2022

 

VOYUER INVOLONTARIO / INVOLUNTARY VOYUER / VOYUER INVOLUNTAR

E quando mi annoio può accadermi
di guardare con molta attenzione
l’oggetto che ho davanti
per esempio questo posacenere.
E mi sembra, rappresentandomelo
così ravvicinato, che mi nasca un
certo rapporto con ciò che osservo,
un non so che di sentimentale e di affettivo,
simile alla gratitudine o alla riconoscenza,
che finalmente me lo palesa come qualcosa
non più estraneo. Così benedico quel piattino
che raccoglie le ceneri senza spanderle in giro,
e mi fa tanta simpatia che quasi quasi
gli getterei un osso, un cioccolatino.
E così mi nascono affetti con gli oggetti.
Ora il posacenere mi farebbe soffrire
se venisse maltrattato o trascurato.
Per noia son diventato voyeur innamorato di tutto.
Coi sensi mai sazi di amore anche per ciò che l’occhio
detesta e sorvola. Ne soffro ma almeno non mi annoio.
Questo talvolta accade: inciampare in un
ciottolo e sentirsi pietra, punti da un rovo
divelto e divenire spine, poi foglia e nuvola.
E non solo per un gioco del sangue.

PIERO LO IACONO

Dipinto surrealista dell’artista rumeno MIHAI CRISTE, “Perpetuance of vice”

……………..

INVOLUNTARY VOYUER

And when I get bored it may happen
to look very carefully
the object in front of me
for example this ashtray.
And it seems so close to me, representing it
that a certain relationship
is born in me with what I observe,
an I do not know sentimental and affective,
similar to thankful or gratitude,
that finally reveals it to me as something
no longer a stranger. So I bless that saucer
who collects the ashes without spreading them around,
and it makes me so much sympathetic that almost almost
I’d throw it a bone, a chocolate.
And so I am born with affections with objects.
Now the ashtray would make me suffer
if it was mistreated or neglected.
Out of boredom I became a voyeur in love with everything.
With the senses never satiated with love even for what the eye
detests and overlooks. I suffer from it but at least I don’t get bored.
This sometimes happens: tripping over a
pebble and feeling like a stone, stung by a torn bramble
and becoming thorns, then leaf and a cloud.
And not just for a game of blood.

PIERO LO IACONO

Surrealist painting by the Romanian artist MIHAI CRISTE, “Perpetuance of vice”

……………..

VOYUER INVOLUNTAR

Și când mă plictisesc se poate întâmpla
să ma uit foarte atent
la obiectul din fața mea
de exemplu această scrumieră.
Și mi se pare, reprezentându-mi-o
atât de aproape, ca se naste in mine
o anumită relație cu ceea ce observ,
un nu stiu ce sentimental și afectiv,
similar cu multumirea sau recunoștința,
care, în cele din urmă mi-o dezvakuie ca pe ceva
ce nu mai este străin. Așa că binecuvântez farfuria aceea
care adună cenușa fără să o împrăștie,
și îmi provoaca atâta simpatie încât aproape
I-aș arunca un os, o ciocolată.
Și așa mă nasc cu afecțiune pentru obiecte.
Acum scrumiera m-ar face să sufăr
dacă ar fi maltratată sau neglijată.
Din plictiseală am devenit un voyeur îndrăgostit de toate.
Cu simțurile niciodată săturate de dragoste chiar și pentru ceea ce ochiul
detesta și trece cu vederea. Sufar de ea dar cel putin nu ma plictisesc.
Asta se întâmplă uneori: împiedicarea de o
pietricica și sa te simti ca o piatră, înțepat de un mărăcinis
sfasiat și devenit spini, apoi frunză și un nor.
Și nu doar pentru un joc de sânge.

PIERO LO IACONO

Pictura suprarealistă a artistului român MIHAI CRISTE, „Perpetuarea viciului”

 

trad. M. M. Biela