BELLEZZA / FRUMUSEŢE / BEAUTY

POSTED IN classic poetry June 23, 2022

BELLEZZA / FRUMUSEŢE / BEAUTY

Ti do me stessa,
le mie notti insonni,
i lunghi sorsi
di cielo e stelle – bevuti
sulle montagne,
la brezza dei mari percorsi
verso albe remote.

Ti do me stessa,
il sole vergine dei miei mattini
su favolose rive
tra superstiti colonne
e ulivi e spighe.

Ti do me stessa,
i meriggi
sul ciglio delle cascate,
i tramonti
ai piedi delle statue, sulle colline,
fra tronchi di cipressi animati
di nidi –

E tu accogli la mia meraviglia
di creatura,
il mio tremito di stelo
vivo nel cerchio
degli orizzonti,
piegato al vento
limpido – della bellezza:
e tu lascia ch’io guardi questi occhi
che Dio ti ha dati,
così densi di cielo –
profondi come secoli di luce
inabissati al di là
delle vette –

ANTONIA POZZI

………………

FRUMUSEŢE

Iti dau eu insami,
insomniacele mele nopți,
înghiţiturile lungi
de cer și stele – baute
pe munti,
briza mărilor calatoare
spre zari depărtate.

Iti dau eu insami,
soarele feciorelnic al dimineților mele
pe tarmuri fabuloase
printre coloanele vestigii
și măslini și spice.

Iti dau eu insami,
amiezile
pe geana cascadei,
apusurile
la poalele statuilor, pe dealuri,
printre trunchiuri de chiparoși insufletiti
de cuiburi –

Și tu primeste minunea
fapturii mele,
tremurul meu de tulpina
vie în cercul
orizonturilor,
înclinata vântului
limpede – al frumusetii:
și lăsa-ma să privesc acești ochi
pe care Dumnezeu ti i-a daruit,
atât de plini cu cer –
adânci precum veacuri de lumină
scufundati dincolo
de piscuri –

………………

BEAUTY

I give you myself,
my sleepless nights,
the long sips
of sky and stars – drunk
on the mountains,
the breeze of the seas traveled
towards distant dawns.

I give you myself,
the virgin sun of my mornings
on fabulous banks
between surviving columns
and olive trees and spikes.

I give you myself,
the afternoons
on the edge of the falls,
the sunsets
at the foot of the statues, on the hills,
among the trunks of cypresses animated
by nests –

And you welcome the wonder
of my being,
my trembling of a stem
living in the circle
of horizons,
bent in the limpid wind
– of beauty:
and you let me look at these eyes
that God gave you,
so dense with sky –
as deep as ages of light
sunk beyond
the peaks –

Painting: MIHAI CRISTE

trad. M. M. Biela