Não sei quantas almas tenho / Eu nu știu câte suflete-oi avea

POSTED IN classic poetry September 16, 2022

Não sei quantas almas tenho / Eu nu știu câte suflete-oi avea

Não sei quantas almas tenho.
Cada momento mudei.
Continuamente me estranho.
Nunca me vi nem acabei.
De tanto ser, só tenho alma.
Quem tem alma não tem calma.
Quem vê é só o que vê,
Quem sente não é quem é,

Atento ao que sou e vejo,
Torno-me eles e não eu.
Cada meu sonho ou desejo
É do que nasce e não meu.
Sou minha própria paisagem;
Assisto à minha passagem,
Diverso, móbil e só,
Não sei sentir-me onde estou.

Por isso, alheio, vou lendo
Como páginas, meu ser.
O que segue não prevendo,
O que passou a esquecer.
Noto à margem do que li
O que julguei que senti.
Releio e digo: “Fui eu?”
Deus sabe, porque o escreveu.

Fernando PESSOA

……………………

Eu nu știu câte suflete-oi avea

Eu nu știu câte suflete-oi avea.
M-am tot schimbat în fiecare clipă.
Mereu ciudat m-am tot simtit
Nicicand nu m-am văzut si nici găsit.
Fiind atât de mult, am doara suflet.
Un om cu suflet liniște nu are.
Un om ce vede este doar ceea ce vede.
Un om ce simte nu e cin’ se crede.

Atent la tot ceea ce sunt și văd,
Eu devin ei și nu mai pot fi eu.
Fiece vis al meu și orice dor stiut
Nu mie-mi apartin, celui ce le-a nascut.
Sunt propriul meu peisaj,
Eu mă privesc călătorind –
Deosebit, ratacitor și singur.
Aici, unde sunt, pe mine nu mă simt.

De aceea, ca un străin, citesc,
Ființa mea ca și cum pagini ar fi.
Nestiind ceea ce va veni
Și uitând ce a trecut firesc,
Pe marginea lecturii-am mazgalit
Ceea ce am crezut că am simțit.
Recitind, mă întreb: “Fost-am eu?”
Pentru că El a scris-o, stie Dumnezeu.

 

painting, Mihai CRISTE

trad. M. M. Biela