CAMERA CU FERESTRA SPRE MARE / THE ROOM WITH WINDOW OVERLOOKING THE SEA

POSTED IN Mariana April 1, 2023

CAMERA CU FERESTRA SPRE MARE / THE ROOM WITH WINDOW OVERLOOKING THE SEA

 

La început i-au propus să-și schimbe sângele
cu unul mai rece.
I-au adus tratate și legi,
icoane pe sticlă și ape minerale.
Poziția aștrilor, zodiacul,
– i-au fost cercetate îndeaproape.
I-au dat pâine și circ.
Au îmbăiat-o cu prafuri stelare.
I-au arătat pe întuneric
inimi și suflete de meteoriți: – Alege!
Dar ea, nu.
(Era într-un sfârșit de secol plăpând,
când oamenii mari erau răspândiți prin cămări de tot felul
și priveau triști răsăritul-apusul prin gaura cheii.)
Apoi:

Doctorul: – Funie, feniramin, extraveral, cuțit, naftalină?
– Funie.
Logodnicul: – Crizanteme, lăcrămioare, trandafir, tufănele,
imortele, trandafir?

– Funie.
Pentru prima dată
a privit drept în față lumea în care trăia.
I-a plâns la piept.
Apoi:
în camera invadată de ape,
pescărușii se luptau cu un roi negru de gheare.
– Hei, mai este cineva pe aici?
a întrebat într-un târziu roiul de gheare.
– Nu, i-a răspuns o voce în livrea dintr-o carte.
Marchiza a ieșit la orele 5.

(Absurd și fără întoarcere scria pe ultima pagină din calendar.
Absurd și fără întoarcere, în acei an. )

Mariana MARIN

……………………

The room with window overlooking the sea

At first they offered to exchange her blood
for a cooler one.
They brought her treaties and laws,
icons on glass and mineral waters.
The position of the stars, the zodiac,
– were closely scrutinized.
They gave her bread and a circus.
They bathed her in stardust.
They showed her in the darkness
the hearts and souls of meteors: – Choose!
Yet she didn’t.
(It was at the end of a feeble century,
when the great men were scattered through pantries of all kinds
and sad were watching the sunrise-sunset through the keyhole.)
Then:

Doctor: – Rope, pheniramine, extraveral, knife, mothballs?
– Rope.
Fiancé: – Chrysanthemums, lilies of the valley, rose, bushes,
immortelle, rose?

– Rope.
For the first time
she looked straight at the world she lived in.
She wept at its chest.
Then:
in the waterlogged room,
the seagulls were fighting a black swarm of talons.
– Hey, anybody else around?
asked the swarm of talons at one point.
– No, replied a voice in livery from a book.
The marquise went out at 5 o’clock.

(Absurd and irreversible was written on the last page of the calendar.
Absurd and irreversible, in those years. )

Hope, 1886, (1912). Artist: George Frederick Watts

trad. M. M. Biela