GOOD BYE / ADIO

POSTED IN classic poetry April 8, 2023

GOOD BYE / ADIO

Good-bye, proud world! I’m going home:
Thou art not my friend, and I’m not thine.
Long through thy weary crowds I roam;
A river-ark on the ocean brine,
Long I’ve been tossed like the driven foam;
But now, proud world! I’m going home.

Good-bye to Flattery’s fawning face;
To Grandeur with his wise grimace;
To upstart Wealth’s averted eye;
To supple Office, low and high;
To crowded halls, to court and street;
To frozen hearts and hasting feet;
To those who go, and those who come;
Good-bye, proud world! I’m going home.

I am going to my own hearth-stone,
Bosomed in yon green hills alone, —
A secret nook in a pleasant land,
Whose groves the frolic fairies planned;
Where arches green, the livelong day,
Echo the blackbird’s roundelay,
And vulgar feet have never trod
A spot that is sacred to thought and God.

O, when I am safe in my sylvan home,
I tread on the pride of Greece and Rome;
And when I am stretched beneath the pines,
Where the evening star so holy shines,
I laugh at the lore and the pride of man,
At the sophist schools, and the learned clan;
For what are they all, in their high conceit,
When man in the bush with God may meet?

Ralph Waldo EMERSON

………………..

ADIO

Adio, lume mândră! Plec:
Nu-mi ești prieten, nici eu tie.
Printre cei franti de mult timp trec ;
Luntre pe-a valului furie,
Zvarlit ca spuma spre esec;
Dar acum, lume mândră! Plec.

Adio, Lingusirii false;
Grandorii cu docte grimase;
Bogăției cu ochi ascuns
Birocratiei, jos și sus;
Holuri, tribunale și străzi;
Inimi de gheata, pasii repezi;
Celor ce vin, sau se petrec;
Adio, lume mândră! Plec.

Mă duc la propria mea vatră,
Ascunsa-n dealuri verzi de piatra, —
Un colț secret de drag pamant,
Cu cranguri unde zane sunt;
Verde rasuna ziua-ntreaga,
Al mierlei cant ecou se leaga,
Și pasi vulgari n-au mers nicicand
Pentru Domnul si gand loc sfant.

Când în siguranț-acas-oi fi,
Pe mândria Greciei și-a Romei voi pasi;
Și când sub pini intins voi fi stand,
Unde Luceafarul luceaste-asa de sfânt,
Voi râde de-a omului mândrie in pacat ,
De şcolile sofiste, şi clanul învăţat;
Căci ei toți, în marea lor trufie, ce pot sti,
Când omul în tufișuri cu Domnul poate fi?

trad. M. M. Biela