***

POSTED IN Mariana April 15, 2023

---

---

---

* * *

Era o fată de treabă.
Dimineața lenevea în pielea ei albă
din slăbiciune pentru ce o aștepta peste zi
și foarte mulți au auzit-o vorbind o limbă nepământeană.
Cât despre ziua, oh, despre ziua
în care ea a cunoscut apele reci
și a început să cânte,
numai acest plâns negru mai poate vorbi:

„Am obosit de atâta iubire pentru cuvintele frumoase.
Învăț un alfabet nou,
în care fiecare literă îmi poate inventa sângele.
Ucenicie de câine – spun uneori prietenii
și vorbele lor au mai mulți ochi
și mai multe guri decât marea cea pescoasă.
Învăț un alfabet nou”.

Din pudoare, auziți, din pudoare
își făcuse din moarte
o memorie unică…

Mariana MARIN

…………………

* * *

She was a good girl.
In the morning she lazed in her white skin
out of weakness for what awaited her later in the day
and many heard her speak an unearthly language.
As for the day, oh, the day
she met the cold waters
and began to sing,
only this black cry can speak:

“I am tired of so much love for beautiful words.
I’m learning a new alphabet,
where every letter can invent my blood.
Dog apprenticeship – friends sometimes say
and their words have more eyes
and more mouths than the fishy sea.
I’m learning a new alphabet.”

Out of modesty, you see, out of modesty
she had made death
a unique memory…

trad. M. M. Biela