BRUTA / THE BRUTE

POSTED IN Mariana June 5, 2023

BRUTA / THE BRUTE

Să vrei înapoi carnea și sângele ficțiunilor tale,
– iată prostia,
iată demența.
În această zi de ianuarie
străbat câmpia din sudul patriei,
fraternizând calm cu toate întoarcerile din exil;
cu toate blocadele continentale;
și cu toate războaiele de o sută de ani.
Eu trebuie să mai am timp – îmi spun.
Corbii de pe aici sunt de o uimitoare decență
în fața resturilor.

Trebuie să mai am timp.

(Din memoria unui naufragiu
ficțiunile se ridică palide,
– străbătând cu atenție universul,
mușcându-i delicat pereții
Și totuși – se spune –
ele pot fi ucise mai precis decât noi)

În această zi străbat câmpia din sud
și îmi aduc aminte de Mohammed Sceab;
și de Jan; și de prozatoarea timidă:
„Toată viața lor le-a fost dată o toamnă
cum n-a cunoscut Bacovia”
și încep să râd,
cu pleoapele plescăitoare împotriva mea.

Vezi, perdelele-s lăsate
peste ultima mare iubire a secolului.
Dar ce ascunzi tu, îngerașule,
sub cuvintele ciuruite pe care ni le tot arăți?

Putreziciunea – am spus –
și oribila spaimă de moarte
pentru care am închipuit cele mai frumoase minciuni
și cel mai bine organizat furt de mărgele
– spânzurându-mă apoi cu bună știință –
de-a lungul deceniilor de toate culorile,
și de toate tranzițiile.
Putreziciunea regăsirii de sine,
– arătându-și colții de lapte;
și pe cei de argint și de aur – am spus.
Putreziciunea și un februarie violent,
pentru care ar trebui să-și dea singure foc
toate paginile de glorie ale căilor ferate,
(și tocmai aici, pe lângă Dunăre).
Putreziciunea, iubire,
cu miros dulce de măr,

– pentru care (în extaz) ficțiuni suave am fost inventați.
În spatele fiecărei ficțiuni
se ascunde desigur un mort;
și în spatele lui râsul meu palid,
– străbătând cu atenție universul,
mușcând delicat pereții…
Da, da,
corbii de pe aici sunt de o uimitoare decență
în fața resturilor.
Poate ei știu. Și poate că eu mai am timp.
După cum orice naufragiu poate lua forma lumii.
Orbirea – forma trupului meu.

Vezi, perdelele-s lăsate
peste ultima mea iubire;
iar noi degenerăm sub zăpadă
cu simțurile întinse nervos
(cu sensurile zdrobite nervos)
în jurul celei mai puternice iluzii;

și doar pentru ea,
– ficțiunea,
canalia,
bruta.

Mariana MARIN

…………………..

THE BRUTE

To want back the flesh and blood of your fictions,
– here’s the folly,
the insanity.
On this January day
I cross the plain in the south of the homeland,
calmly fraternizing with all the returns from exile;
with all the continental blockades;
and with all the wars of a hundred years.
I must have more time – I tell myself.
The crows around here are amazingly decent
in front of the remains.

I must have more time.

(From the memory of a shipwreck
the fictions rise pale,
– carefully crossing the universe,
delicately biting its walls
And yet – it is said –
they can be killed more accurately than us)

On this day I cross the southern plain
and I remember Mohammed Sceab;
and Jan; and the shy prose writer:
“All their lives they were given one fall
such as Bacovia never knew”
and I begin to laugh
eyelids flapping against me.

You see, the curtains have been drawn
on the last great love of the century.
But what are you hiding, little angel
underneath the crumpled words you keep showing us?

The rottenness – I said –
and the horrible dread of death
for which I have concocted the most beautiful lies
and the best organized bead heist
– then knowingly hanging myself –
through the decades of all colors,
and all transitions.
The rot of self-discovery,
– showing his milk fangs;
and the silver and gold ones – I said.
Rotteness and a violent February,
for which all the glory pages of the railways
should set themselves on fire,
(and right here, on the Danube).
Rotteness, love,
with sweet apple scent,

– for which (in ecstasy) suave fictions we were invented.
Behind every fiction
there is certainly a dead person hiding;
and behind him my pale laughter,
– carefully crossing the universe,
gently biting the walls…
Yes Yes,
the crows around here are amazingly decent
in front of the remains.
Maybe they know. And maybe I still have time.
As any shipwreck can take the shape of the world.
Blindness – the shape of my body.

See, the curtains have been drawn
on my last love;
and we degenerate under the snow
with the senses nervously stretched
(with the meanings nervously crushed)
around the strongest illusion;

and only for her
– the fiction,
the scoundrel,
the brute.

trad. M. M. Biela