SCAIETI VERZI / GREEN THISTLES

POSTED IN Mariana June 14, 2023

SCAIETI VERZI / GREEN THISTLES

Ceva s-a schimbat.
Nu mă mai chinuiești în somn.
Ceva s-a schimbat și în utopiile mele.
Altădată visam cărți aidoma unor imperii
și scriam fără nici o jenă în limbile vii
pentru urechile moarte:
„Un război de o sută de ani”,
„La întretăierea drumurilor comerciale”,
„Sub nivelul mării”,
„Atelierele morții”,
„Psalmi”, „Elegii”…
Mă excita aprinderea propriului rug în ele
și băgarea mortului în casă
încă în timpul vieții sale.
Acum am renunțat, iubitule.
Cioplesc poeme.
Oarecum neglijent,
mai la suprafață,
cu multe resturi pe care tot eu le înghit.
Ceva nu mai e necesar,
se tot duce pe apa sâmbetei
și duminica nu se-ntoarce înapoi.
Doar uneori firul ierbii
pe care urc atât de încet,
încât încep să visez din nou imperii,
poeme de dragoste, grădini de trandafir,
castele de apă, scaieți verzi pe pereți.

Nu, n-am devenit încă liberă.
Dar nici mult nu mai e.

Mariana MARIN

…………………..

GREEN THISTLES

Something changed.
You don’t bother me in my sleep anymore.
Something has also changed in my utopias.
Once upon the time I dreamed of books like empires
and I wrote without any embarrassment in the living languages
for the dead ears:
“A Hundred Years War”,
“At the intersection of trade routes”,
“Below Sea Level”,
“The workshops of Death”,
“Psalms”, “Elegies”…
It excited me lighting in them my own pyre
and be in Dutch with everyone.
I’ve given up now, baby.
I carve poems.
Somewhat sloppy,
more on the surface,
with many scraps that I also swallow.
Something is no longer necessary,
it keeps going down the drain
and doesn’t come back.
Only sometimes the blade of grass
I climb so slowly
that I begin to dream again of empires,
love poems, rose gardens,
water castles, green thistles on the walls.

No, I haven’t become free yet.
But not by much.

trad. M. M. Biela