POEM DE DRAGOSTE / LOVE POEM
Îmi amintesc de tine
ca de o vegetație pitică
ce-ar putea năpădi la început casa
iar mai târziu țărmul întunecat
ai vârstei mele tinere încă.
Așa cum Omul de Zăpadă al lui Andersen
s-a îndrăgostit într-o bună zi
de vâlvătaia unei sobe,
tot astfel caut și eu adevărul
pe care nu mi l-ai spus
atunci când ai hotărât să arunci peste cap
la început pieptenele, apoi aripa de furnică,
iarba fiarelor,și ai devenit această vegetație pitică a singurătății
prin care / eu, Omul de Marmură, Omul de Fier
cum să te mai ajung?
Mariana MARIN……………….
Love poem
I remember you
as a dwarf vegetation
that might at first overrun the house
and later the dark shore
of my still young age.
Just as Andersen’s Snowman
fell in love one day
with the whirl of a stove,
so do I search for the truth
that you didn’t tell me
when you decided to throw over your head
first the comb, then the ant’s wing,
the beasts’ grass,and you have become this dwarf vegetation of loneliness
through which / I, Man of Marble, Man of Iron
how to reach you?
photo: Mihaela LAZAREANU
trad. M. M. Biela
You must be login to post a comment. Click to login.
Copyright © 2024 by Magdalena Biela. All rights reserved.