O caldă înțelegere umană / A warm human understanding

POSTED IN Mariana July 28, 2023

O caldă înțelegere umană / A warm human understanding

Totul este atât de departe,
încât sentimentele și-ar declara singure
legea marțială.
Aici nimeni nu te poate salva.
Dimineața stau de vorbă cu bătrânul Kolea,
– basarabeanul de o sută de ani din inima câmpiei.
Prin fumul gros lăsat de pipele noastre
cuvintele au mai găsit câte o amintire
înfiptă în coapsa vocabularului.
Vorbim despre mugurii calzi și grădinărit,
despre exilul morții de la un anotimp la altul,
despre războiul care amușină în jurul castelului de apă,
despre sensibilitatea ultragiată și despre limba română.
Bătrânul Kolea nu mai are nimic de pierdut.
Eu pierd zilnic totul.
Poate de aceea ne înțelegem atât de bine
când acceleratul de 8 este inundat de o caldă înțelegere umană
și trece el sfios, acceleratul,
prin carnea de o sută de ani,
prin stupii harnici care pot șterge la cer
urmele oricărei crime,
prin hohotul care de-abia mă mai rabdă.
– Sigur că vine o vreme
când trebuie să-ți recapeți demnitatea,
– murmură pedagogic bătrânul Kolea, basarabeanul.
A devenit vinovată trecerea sub tăcere
a numărului de morți de la Dachau și Auschwitz?
A deveniiit…
Să fremătăm atunci de bucurie
tu, spirit,
și tu, hoit!
Poate se va vorbi într-o zi
și despre adevărul acesta
aidoma unei condicuțe ieșită noaptea
să ațâțe gunoiul cât muntele de mare,
cât neputința și bestialitatea ei.

Mariana MARIN

……………..

A warm human understanding

Everything is so far away
that the feelings would declare their own
martial law.
No one can save you here.
In the morning I talk with the old man Kolea,
– the hundred-year-old Bessarabian from the heart of the plain.
Through the thick smoke left by our pipes
the words found one more memory
embedded in the thigh of the vocabulary.
We talk about warm buds and gardening,
about the exile of death from one season to another,
about the war sniffing around the water castle,
about the offended sensibility and about the Romanian language.
Old Kolea has nothing left to lose.
I lose everything daily.
Maybe that’s why we get along so well
when the 8 o’clock fast train is flooded with a warm human understanding
and it passes timidly, the fast train,
through the one hundred years flesh,
through the industrious beehives that can erase on the sky
the traces of any crime,
through the roar that can hardly stand me anymore.
– Of course there comes a time
when you have to regain your dignity,
– old Kolea the Bessarabian murmurs pedagogically.
Has become culpable the keeping under wraps of the death toll at Dachau and Auschwitz
It becaaame…
Let us tremble with joy then,
you, spirit,
and you, corpse!
Maybe it will be spoken one day
about this truth also,
like a prostitue who goes out at night
to stir up the garbage as big as the mountain,
as her helplessness and bestiality.

trad. M. M. Biela