Unde-s nebunii? / Where are the madmen?

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 21, 2018

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Unde-s nebunii? / Where are the madmen?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nțelepciunii.

Tăcuta-i gloata de-nțelepți ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rânduiala firii,
Cu un plăvan în jug trudeşte insul.

Scâncesc cuminții-n chingile durerii
Şi, sângerând din răni adânci blândeţe,
Lângă neveste mor de bătrâneţe,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria şi plânge,
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate, ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nțelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijotii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tânjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pamîntu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia!

Demostene Andronescu
……………………………………………………………..

Where are the madmen?

Where are the madmen, are our madmen lost?
God, world is filled by sapient and good,
the Earth is filled by martyrs and sainthood,
all by the wisdom phylloxera crossed.

The mob of wise are silent like the Sphynx
in front of world and the infinyty,
obedient to nature’s trinity
like an ox in the yoke the fellow blinks.

The quiet whimpers in the straps of pain
and bleeding from deep wounds docility,
they die near wives old in tranquility,
not daring sword, not willing sword, in vain.

Humanity is ill like an old cow
and there’s nobody here to bleed its sickness,
the history is stuck and cries as witness,
stuck in the rock of time, of here and now.

Not anymore are born the mad and raving,
to push it from behind, as if a beast,
to this epoch some dynamite to feast
and wisdom time to crush, no more enslaving.

Oh, Lord, Lord, where are all the Don Quijotes,
the world ifs filled only by Sancho Panza
who dares not fight neither by sword nor stanza,
just kind shield bearer are all those bigotes.

Where are the crazy? Where the Machedons?
To shoot the sword and , oh, to cut the knot?
The crowd longs for the glory like they ought
and no more Cesars to cross the Rubicons…

Oh, Lord, release the madness, the lunatics
to storm the world and cast its lethargy,
and like a ram to grub the earth sinewy,
and to destroy this century’s weak bricks.

 

English version, Maria Magdalena Biela