Dona, d’aquí a un temps / Femeie, dupa o vreme

POSTED IN classic poetry January 5, 2019

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dona, d’aquí a un temps

Dona, d’aquí a un temps,
després de tu i de mi
i de les flors marcides,
¿què en serà, d’aquest dormitori
on ens hem estimat?

¿I què en serà, del mirall,
del penja-robes, del balancí,
del retrat de nuvis que tira a magenta,
de les fines esberles
del guix, que han absorbit
el nostre alè, la mortal malaltia?
Ah, no ho sé!

En canvi sé una cosa
més gran i més antiga: passaran milers d’anys
i, no ho dubtis, tornaré a escriure
en aquest paper
per primer cop com ara
les mateixes preguntes.

Màrius Sampere

…………………………………………………………………….

Femeie, dupa o vreme
după tine si dupa mine
și dupa blestematele flori,
ce va ramane din dormitorul ăsta
unde ne-am iubit unul pe altul?

Și ce va ramane din oglindă,
din hainele agățate, din scaunul balansoar,
din portretul de mireasa cu nuante magenta,
praful fin de ghips
din tencuială, care ne-au absorbit
respirația, boala mortală?
Oh, nu știu!

În schimb, știu un lucru
mult prea adanc și mult prea vechi : vor trece mii de ani
si nu te indoi, o să scriu din nou
pe aceasta hartie
de parca ar fi pentru prima data
aceleași întrebări.

 

Maria Magdalena