Poem / PoemLa început a fost cuvântul IUBIRE.
Respiraţia ta ajungea până la mine
stranie, ca o adiere de vânt, iar vântul
stăruia-n juru-ne ca o respiraţie tainică.
nu-mi mai amintesc din timpul acela decât
locurile umbrite pe unde treceam
şi cerul înalt. Celelalte toate, dacă mai vin,
le întâlnesc întâmplător, ca pe tine.
Întotdeauna, acelaşi ceas bătea ora;
întotdeauna acelaşi ceas bătea ora:
parcă toate lucrurile din lume ar fi avut
o singură moarte în aceeaşi inimă.
Zadarnic dau ceaţa uşoară-ntr-o parte:
arborii s-apleacă deasupra cu crengile lor
si rămânem singuri în întuneric
Cu o profundă revărsare de ape.
La început a fost ţărmul meu, ţărmul tău,
iar între noi IUBIREA ca un ocean mort.
Prima dată, soarele, în timp ce trecea
de la unul
la altul,
căzu, pasăre de aur ucisă, în valuri.
Pe urmă, fără ştirea noastră, fiinţe hrăpăreţe
coborâră de pe ţărmuri, umblară pe ape.
Aceasta dură câteva mii de ani. Apoi, într-un târziu,
animale marine veniră să muşte din ţărmuri.
acum, liniile noastre mâncate se aseamănă
cu profilul continentelor iar sufletele,
ca floarea nestatornică din spuma mării,
se sfarmă în vânturi, se usura pe stânci.
La început între noi a fost un singur cuvânt.
Acum, sute de cuvinte moarte se însufleţesc,
când respiraţia ta ajunge până la mine,
stranie, ca o adiere de vânt…Stefan Augustin Doinas
…………………………………….
Poem
In the beginning was the word LOVE.
Your breath reached me
eerie, like a breath of wind, and the wind itself
lingered around us like a mysterious breath.
all I remember from that time
were the shady places we passed
and the high sky. The other things, if they come,
I find them by pure chance, as I find you;
forever the same clock was ticking…
Forever the same clock struck the hour:
as if all things in the world would have
a single death in one heart.
In vain I set aside the light mist :
the trees bend their branches above us
and we were left alone at night
in the middle of the overflowing water.
In the beginning was my shore, your shore,
and between us LOVE like a dead ocean.
For the first time, the sun, as it passed
from one
to another,
fell, golden bird killed, in waves.
Then, without our knowledge, predatory beings
descended from the shores, walked on the waters.
It lasted several thousand years. Then, eventually,
sea creatures came to bite on the shores.
now, our bitten lines look like
the profile of the continents and the souls,
like the fickle flower made of the foam of the sea,
shatter in the winds, lighten on the rocks.
At first there was only one word between us.
Now hundreds of dead words come to life,
when your breath reaches me,
eerie, like a breath of wind…Translated by Maria Magdalena Biela
You must be login to post a comment. Click to login.
Copyright © 2024 by Magdalena Biela. All rights reserved.